Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1495/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1495/R-CM
Ședința publică din 26 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Judecător: -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.942 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-contestator G și consilier juridic pentru intimata SC SA C, în baza împuternicirii de reprezentare depusă la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul-contestator Gad epus la dosar un borderou cu acte, reprezentând adresa nr.12315 din 28 mai 2009, emisă de Inspectoratul Teritorial d e Muncă A și adresa nr.-/05 februarie 2009, emisă de intimata SC SA
Consilier juridic depune la dosar întâmpinare pentru intimata SC SA C, întâmpinare pe care o comunică și recurentului-contestator.
Recurentul-contestator G, arată că nu înțelege să solicite termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Părțile procesuale, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, față de această situație, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurentul-contestator G, având cuvântul, susține oral recursul întemeiat pe disp.art.304 pct.7,8,9 și art.3041Cod procedură civilă, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței tribunalului, iar pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată. Arată că mai avea de efectuat zile din concediu legal de odihnă pe anii 2007-2008, depus cerere în acest sens pentru zilele de 19-21, cerere pe care unitatea nu a înregistrat-
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata SC SA C, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca legală și temeinică, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 23.12.2008 contestatorul Gac hemat în judecată pe intimata, solicitând să se constate nulitatea deciziei nr.224/13.11.2008 emisă de intimată și să-i fie achitate drepturile salariale aferente celor 4 zile considerate învoire fără plată (262 lei+4 tichete de masă), actualizate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a susținut de către contestator că în urma executării deciziei nr.224/13.11.2008 i-au fost reținute drepturile salariale pentru cele 4 zile ale lunii noiembrie 2008, însă decizia este nelegală întrucât art.65 alin.4 din CCM prevede posibilitatea de a-i fi acordate anual 15 zile de învoire fără plată, însă numai în baza unei cereri a sa, decizia nu a fost avizată de Oficiul juridic al societății, semnătura liderului de sindicat nu reprezintă acordul sindicatului, întrucât nu au fost consultate grupele sindicale, nu i-au fost aprobate pentru acele zile menționate în decizie, cererile de concediu de odihnă, deși mai avea de efectuat 11 zile din concediul de odihnă pe anul 2007 și 25 de zile din concediul pe anul 2008.
La data de 30.04.2009 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, invocând în principal, excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocând dispozițiile art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii.
Pe fondul acțiunii s-a solicitat respingerea contestației pentru următoarele considerente:
- potrivit art.65 alin.4 din CCM unitatea poate acorda salariaților concediu fără plată,
- această clauză a fost negociată și inserată în CCM în considerarea prevederilor art. 42 alin. 5 din CCM unic la nivel național 2005-2006 și ale art. 43 alin. 5 din CCM unic la nivel național 2007-2010,
- acest text nu se referă la zilele de învoire fără plată solicitate de către salariați, ci fac referire expresă la zilele de concediu fără plată care pot fi acordate de către angajator,
- aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. 4 din CCM nu este condiționată de aplicarea în prealabil a celorlalte măsuri prevăzute la același articol,
- necesitatea reducerii activității a avut o cauză obiectivă, fiind impusă de reducerea drastică a comenzilor,
- acordarea concediului fără plată pentru zilele de 14, 19, 20 și 21 noiembrie s-a realizat cu acordul reprezentanților aleși în conducerea Sindicatului, fapt convenit prin Protocolul încheiat în data de 13.11.2008,
- în data de 17.11.2008 contestatorul a solicitat acordarea a 11 zile de concediu de odihnă în perioada 24.11.2008-09.12.2008 iar cererea i-a fost aprobată,
- tot în data de 17.11.2008 acesta a mai solicitat acordarea, începând cu data de 15.12.2008, zilelor de concediu de odihnă aferente anului 2008, deci tot într-o perioadă ulterioară perioadei la care se referă decizia contestată,
- abia printr-o cerere datată 28.11.2008, transmisă angajatorului prin poștă și înregistrată la acesta sub nr.1000/4006/08.12.2008, contestatorul a solicitat acordarea a 4 zile de concediu de odihnă pe anul 2008 în zilele de 14, 19, 20 și 21 noiembrie 2008.
La data de 30.04.2009, potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a pus în discuția părților excepția invocată de către intimată, respectiv prescripția dreptului la acțiune și a respins-o în cadrul aceleiași ședințe de judecată, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.942/CM/22 mai 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a respins contestația formulată de contestator.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că, contestatorul este angajatul intimatei, iar aceasta din urmă a emis la data de 13.11.2008 decizia nr. 224, prin care a decis ca, în conformitate cu art.65 alin.4 din CCM încheiat la nivel de societate, să acorde zile de concediu fără plată pentru întreg personalul societății în zilele de 14, 19, 20 și 21 noiembrie 2008.
În decizie se mai menționează că măsura a fost convenită în Comisia paritară Sindicat - Patronat din data de 13.11.2008 și că a fost determinată de reducerea drastică a comenzilor de la principalii clienți, în scopul reducerii impactului negativ asupra întregii activități, pentru evitarea disponibilizărilor masive.
Analizând cuprinsul textului art.65 alin.4 din CCM încheiat la nivel de societate, potrivit căruia "în cazul în care din motive obiective este necesară reducerea sau întreruperea activității, pentru maxim 15 zile pe an (neconsecutive), cu obligativitatea reluării ei, unitatea, cu acordul sindicatului, poate acorda concediu fără plată", constată că această măsură a întreruperii temporare a activității poate fi demarată doar de către angajator și nu este condiționată de acordul salariaților sau de o cerere prealabilă a acestora. Măsura este condiționată doar de existența acordului Sindicatului.
Verificând și acest aspect, tribunalul a constatat că la fila 26 dosarului există Protocolul încheiat la data de 13.11.2008, prin care s-a căzut de acord ca zilele de 14, 19, 20 și 21 noiembrie 2008 să fie considerate fără plată pentru întregul personal al unității. Din cuprinsul acestui Protocol reiese că acesta a fost încheiat cu ocazia ședinței Comisiei paritare iar din partea Sindicatului au participat 4 reprezentanți, printre care s-au aflat chiar liderul, respectiv secretarul grupării sindicale.
Astfel, tribunalul a apreciat că nu poate reține ca întemeiate argumentele prezentate de către contestator că aplicarea art.65 alin.4 din CCM s-a făcut cu nerespectarea acestuia și fără a se avea acordul organizației sindicale constituită în cadrul societății intimate.
În ceea ce privește motivul invocat de către contestator, că a solicitat efectuarea unor zile din concediul de odihnă în perioada 14, 19, 20 și 21 noiembrie 2008, tribunalul reține:
În susținerea acestei afirmații contestatorul a depus la fila 4 dosarului cererea formulată de acesta și adresată intimatei, prin care acesta a solicitat într-adevăr efectuarea acestor zile de concediu medical pentru zilele 14, 19, 20 și 21 noiembrie 2008, numai că cererea este datată chiar de către petiționar cu data de 28.11.2008 iar data de intrare în registratura societății este 8.12.2008.
Potrivit art.143 alin.1 din Codul muncii, "fectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanților salariaților, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor".
Din acest text reiese că angajatorul realizează o programare a concediilor de odihnă pentru întreg personalul până la sfârșitul anului anterior pentru anul următor. În mod excepțional, art. 143 alin. 4 statuează că salariații pot solicita efectuarea concediului cu cel puțin 60 de zile anterioare efectuării acestuia. Oricum, nici un text legal nu prevede posibilitatea salariatului de a formula cerere de efectuare a concediului de odihnă după trecerea zilelor vizate a fi efectuate ca și concediu de odihnă.
Ținând seama de aceste argumente tribunalul a apreciat ca neîntemeiat și acest motiv.
Analizându-se toate motivele invocate de către contestator prin cererea de chemare în judecată, fiind apreciate de către instanță ca neîntemeiate, tribunalul a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul criticând-o ca nelegală pentru motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 8, 9 și art.3041Cod procedură civilă, astfel:
Tribunalul Argeș, soluționând cauza pe fond nu a ținut cont de dispozițiile art.53 alin.1, art.38, art.148 din Codul muncii ori de observațiile consilierului juridic de la Inspectoratul de Muncă Teritorial Argeș, referitoare la sancțiunea nulității care lovește orice articol din contractul colectiv de muncă, negociat de părți cu încălcarea legii; or protocolul invocat în sentință nu respectă legea.
Instanța de fond utilizează în motivarea hotărârii alte argumente decât cele legale pentru a justifica respingerea contestației și exprimă în cuprinsul sentinței motive pentru care consideră că recurentului nu i-a fost acordat concediul de odihnă, deși acest aspect nu are relevanță în cauză.
În susținerea recursului s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 12-14).
Intimata Cad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate care pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, a art.3041Cod procedură civilă, și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat urmând a fi respins.
Astfel, în ceea ce privește primul motiv de recurs, se reține că, instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale invocate de contestator și aplicabile în cauză, respectiv art.65 din Contractul Colectiv de Muncă, precum și pe cele ale art.143 din Codul muncii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
În speță, recurentul-reclamant s-a adresat instanței, considerându-se nedreptățit prin aceea că, pentru cele 4 zile ale lunii noiembrie 2008 (14, 19, 20, 21), considerate zile de concediu fără plată pentru întreg personalul societății, nu a fost remunerat deși a solicitat ca, în exact aceleași date, să i se acorde 4 zile din concediul de odihnă pe anul 2008.
Or, potrivit art.65 alin.4 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de societate, în cazul în care, din motive obiective, este necesară reducerea sau întreruperea temporară a activității, pentru maxim 15 zile pe an neconsecutive, cu obligativitatea reluării ei, unitatea cu acordul sindicatului poate acorda concediu fără plată.
Măsura demarată de către angajator nu este condiționată de acordul salariaților ori de vreo cerere prealabilă a acestora, fiind necesar doar acordul sindicatului, acord care, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, a fost exprimat, potrivit înscrisului intitulat "Protocol" depus la fila 26 dosarului de fond.
Pe de altă parte, însă, condițiile în care recurentul-reclamant a formulat cererea privind efectuarea a 4 zile din concediul de odihnă în exact aceleași date în care unitatea, cu acordul sindicatului a hotărât acordarea zilelor de concediu fără plată pentru personalul societății, nu îndeplineau exigențele art.143 alin.1 din Codul muncii susmenționat.
Astfel, potrivit textului legal, efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unor programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau după caz a reprezentanților salariaților pentru programările colective ori cu consultarea salariatului pentru programările individuale, aceasta făcându-se până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor.
Într-adevăr, art.143 alin.4 din Codul muncii statuează în mod excepțional că salariații pot solicita efectuarea concediului cu cel puțin 60 zile anterioare efectuării acestuia, însă în speță, instanța de fond în mod corect a reținut că recurentul nu a respectat această condiție, solicitând acordarea concediului de odihnă printr-o cerere individuală trimisă prin scrisoarea recomandată la data de 28.11.2008 și înregistrată sub nr.1000/4006/8.12.2008 la unitate, deci ulterioară epuizării datelor în care solicita acordarea celor 4 zile din concediul de odihnă pe anul 2008.
În aceste condiții, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în limita cadrului procesual stabilit de contestator prin cererea de chemare în judecată, iar considerentele exprimate în cuprinsul sentinței recurate, răspund întocmai criticilor formulate de reclamant, invocarea altor motive de nelegalitate a deciziei contestate, direct în recurs, neputând fi primită.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, raportat la art.291 Codul muncii, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul G împotriva sentinței civile nr.942/22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul, domiciliat în P, str.1 - 2. -.C,.15, județul A, împotriva sentinței civile nr.942/22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimată fiind C, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI,Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./4.11.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
