Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1527/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1527/R/2009
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 3: Sergiu Diaconescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 671 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții și alții, precum și pe pârâții intimați TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CNCD, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale - spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Având în vedere că părțile au solicitat judecata în condițiile art. 242.proc.civ. Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.671 din 15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și respinsă acțiunea față de acesta.
A fost respinsă excepția inadmisibilității invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, R, -, și cererea de intervenție formulată de intervenienta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Cluj.
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata actualizată, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, pentru perioada 01.04.2004-01.02.2007 în privința reclamanților și pentru perioada 01.04.2004-01.12.2006 în privința intervenientei, în funcție de perioada lucrată de fiecare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții și intervenienta au calitatea personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Cluj -
În Legea nr.50/1996 era prevăzut sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în art.47, care a fost abrogat de Guvernul României prin OG 83/2000.
În conformitate cu Titlul IV din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative, completarea, modificarea, abrogarea actelor normative sunt evenimente distincte care pot fi dispuse și efectuate prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv.
Prin urmare, abrogarea parțială a unui act normativ prin OG nr. 83/2000 reprezintă o modificare a acestuia efectuată printr-un act normativ de nivel inferior legii, respectiv printr-o ordonanță de guvern și nu se încadrează în limitele stabilite prin Legea nr. 125/2000.
Această intervenție a Guvernului României a prejudiciat magistrații și personalul auxiliar, deoarece ca urmare a specificului activității aceștia erau îndreptățiți să primească sporul de risc și suprasolicitare. Chiar dacă ulterior acestei intervenții au fost alte acte normative care au majorat indemnizațiile reclamanților, ele nu au privit acest spor, ci au adaptat în context general salariile persoanelor care lucrează în activitatea judiciară la situația economică a statului.
Întrucât toate aspectele avute în vedere la data adoptării prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 se regăsesc și în prezent în activitatea persoanelor vizate inclusiv a reclamanților, aceștia fiind și în prezent expuși riscului și suprasolicitării neuropsihice, dreptul reclamanților este actual și evident.
În acest sens, sunt de amintit și prevederile Directivei nr. 89/391/CEE, implementată în sistemul legislativ românesc prin Legea nr. 319/2006, care prin art. 6 prevăzut obligația generală a angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea angajaților sub toate aspectele legate de muncă. Ca urmare, art. 47 din Legea nr. 50/1996 se constituie într-un echivalent bănesc privind asigurarea securității și sănătății, iar sporul salarial indicat, fiind o compensație (în sensul îndeplinirii de către angajator obligației imperativ prevăzute de art. 6 alin. 1 în actul normativ amintit), pentru risc și suprasolicitare neuropsihică la care sunt supuși magistrații, se impune a fi menținut, cu atât mai mult cu cât pentru evitarea riscului magistrații sunt nevoiți să suporte cheltuieli suplimentare, cheltuieli interzise expres prin alin. 3 al art. 6 din Legea nr. 319/2006 și art. 7 alin. 6, care prevede că: "Măsurile privind securitatea, sănătatea și igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio situație obligații financiare pentru lucrători". Acest spor trebuie acordat tocmai ca o măsură eficientă pentru combaterea riscurilor în profesie și pentru evitarea consecințelor negative ale suprasolicitării neuropsihice.
Așadar, afirmativa abrogare a art. 47 din Legea nr. 50/1996, dispusă prin OG nr. 83/2000 nu poate produce efecte juridice, deoarece guvernul nu avea abilitare legală pentru a interveni în această modalitate asupra Legii nr. 50/1996. Prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost împuternicit să completeze sau să modifice actul normativ indicat, dar nu și să abroge dispoziții ale acestuia, iar abrogarea s-a efectuat cu încălcarea principiului stabilit de art. 56 din Legea nr. 24/2000, în sensul că această operațiune s-a efectuat printr-un act normativ inferior textului inițial;
Raportat la art.57 din Legea nr. 24/2000, dispozițiile OG nr. 83/2000 nu au produs efectele juridice asupra textului cuprins în art. 47 din Legea nr. 50/1996. Nici ulterior aceste dispoziții legale nu au fost legal abrogate, expres sau implicit.
În consecință, excepțiile ridicate de pârâți sunt întemeiate doar parțial. Astfel, excepția inadmisibilității chemării in judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost ridicată în considerarea faptului că acest pârât ar fi obligat la plata sumelor din bugetul propriu ceea ce nu este real, însă această chemare în judecată nu face ca acțiunea să fie inadmisibilă, însă face ca acest pârât să nu aibă calitatea procesuală pasivă în prezentul dosar.
Excepția prescripției nu poate fi luată in considerare, deoarece față de prevederile art.41 alin.2 și 53 din Constituția României abrogarea unui text legal făcută cu încălcarea Constituției nu a produs nici un efect în afară de acela al suspendării cursului prescripției extinctive.
Potrivit Deciziei 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -secțiile unite, în dosar nr.5/2008 s-a statuat faptul că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% calculat la indemnizația brută, respectiv la salarul de bază brut lunar și după intrarea in vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizie care conform art.329 alin.3 pr.civ. este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Drepturile salariale vor fi acordate în funcție de data până la care au solicitate, putând fi acordate cel mult până la data pronunțării hotărârii, întrucât obligația angajatorului de a plăti salariul este stabilită în baza unei legi pe care Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat-o ca deplin valabilă și nu în baza hotărârii judecătorești care trebuie să se raporteze la legislație, în vigoare la data pronunțării, neputând constitui bază pentru un drept salarial în viitor.
În consecință, apreciind că drepturile salariale solicitate sunt întemeiate, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamanților și cererea de intervenție și în conformitate cu prevederile art.47 din Legea nr.50/1996, raportat la art.155 muncii și urm. a obligat pârâții, în solidar, la plata actualizată, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, pentru perioada 01.04.2004-01.02.2007 în privința reclamanților și pentru perioada 01.04.2004-01.12.2006 în privința intervenientei, în funcție de perioada lucrată de fiecare.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 07.09.2004, arătând în privința fondului că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin OG nr.83/2000.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Susținerea recurentei referitoare la abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin OG nr.83/2000 este infirmată de Decizia nr.21/10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care, soluționând un recurs în interesul legii, a statuat cu caracter obligatoriu conform art.329 alin.3 pr.civ. în sens contrar, constatând că art.47 din Legea nr.50/1996 este în vigoare și în prezent.
În raport de caracterul obligatoriu al dezlegării date problemei de drept, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtului Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtulMinisterul Justițieiîmpotriva sentinței civile nr. 671 din 15.04.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./30.06.2009
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Ana Ionescu, Sergiu Diaconescu
