Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1528/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1528/R/2009
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 3: Sergiu Diaconescu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CURTEA DE APEL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 673 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați, -, și, precum și pe pârâții intimați TRIBUNALUL CLUJ și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale - spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Având în vedere că părțile au solicitat judecata în condițiile art. 242.proc.civ. Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Asupra recursului declarat, reține că:
Prin sentința civilă nr. 673/15.04.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, invocate din oficiu de instanța, respingând acțiunea față de acesta; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității invocate de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR; a fost respinsă excepția prescripției invocate de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CLUJ, Tribunalul Cluj; pârâții au fost obligați, în solidar, la plata actualizată, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu luna noiembrie 2000 și până la data de 15.04.2008, în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant; CURTEA DE APEL CLUJa fost obligată la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă; pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor de încasat cu acest titlu; a fost respinsă cererea privind obligarea plății sumelor menționate și pentru viitor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că reclamanții au calitatea de magistrați la Tribunalul Cluj.
În Legea nr. 50/1996 era prevăzut sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în art. 47, care a fost abrogat de Guvernul României prin nr.OG 83/2000.
În conformitate cu Titlul IV din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative, completarea, modificarea, abrogarea actelor normative sunt evenimente distincte care pot fi dispuse și efectuate prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv.
Prin urmare, abrogarea parțială a unui act normativ prin OG nr. 83/2000 reprezintă o modificare a acestuia efectuată printr-un act normativ de nivel inferior legii, respectiv printr-o ordonanță de guvern și nu se încadrează în limitele stabilite prin Legea nr. 125/2000.
Această intervenție a Guvernului României a prejudiciat magistrații și personalul auxiliar, deoarece ca urmare a specificului activității aceștia erau îndreptățiți să primească sporul de risc și suprasolicitare. Chiar dacă ulterior acestei intervenții au fost alte acte normative care au majorat indemnizațiile reclamanților, ele nu au privit acest spor, ci au adaptat în context general salariile persoanelor care lucrează în activitatea judiciară la situația economică a statului.
Întrucât toate aspectele avute în vedere la data adoptării prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 se regăsesc și în prezent în activitatea persoanelor vizate inclusiv a reclamanților, aceștia fiind și în prezent expuși riscului și suprasolicitării neuropsihice, dreptul reclamanților este actual și evident.
În acest sens, sunt de amintit și prevederile Directivei nr. 89/391/CEE, implementată în sistemul legislativ românesc prin Legea nr. 319/2006, care prin art. 6 prevăzut obligația generală a angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea angajaților sub toate aspectele legate de muncă. Ca urmare, art. 47 din Legea nr. 50/1996 se constituie într-un echivalent bănesc privind asigurarea securității și sănătății, iar sporul salarial indicat, fiind o compensație (în sensul îndeplinirii de către angajator obligației imperativ prevăzute de art. 6 alin. 1 în actul normativ amintit), pentru risc și suprasolicitare neuropsihică la care sunt supuși magistrații, se impune a fi menținut, cu atât mai mult cu cât pentru evitarea riscului magistrații sunt nevoiți să suporte cheltuieli suplimentare, cheltuieli interzise expres prin alin. 3 al art. 6 din Legea nr. 319/2006 și art. 7 alin. 6, care prevede că: "Măsurile privind securitatea, sănătatea și igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio situație obligații financiare pentru lucrători". Acest spor trebuie acordat tocmai ca o măsură eficientă pentru combaterea riscurilor în profesie și pentru evitarea consecințelor negative ale suprasolicitării neuropsihice.
Așadar, afirmativa abrogare a art. 47 din Legea nr. 50/1996, dispusă prin OG nr. 83/2000 nu poate produce efecte juridice, deoarece guvernul nu avea abilitare legală pentru a interveni în această modalitate asupra Legii nr. 50/1996. Prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost împuternicit să completeze sau să modifice actul normativ indicat, dar nu și să abroge dispoziții ale acestuia, iar abrogarea s-a efectuat cu încălcarea principiului stabilit de art. 56 din Legea nr. 24/2000, în sensul că această operațiune s-a efectuat printr-un act normativ inferior textului inițial.
Raportat la art.57 din Legea nr. 24/2000, dispozițiile OG nr. 83/2000 nu au produs efectele juridice asupra textului cuprins în art. 47 din Legea nr. 50/1996. Nici ulterior aceste dispoziții legale nu au fost legal abrogate, expres sau implicit.
În consecință, excepțiile ridicate de pârâți nu sunt întemeiate. Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității chemării în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost ridicată în considerarea faptului că acest pârât ar fi obligat la plata sumelor din bugetul propriu ceea ce nu este real, deoarece în acțiune acest minister a fost chemat pentru a efectua toate demersurile legale ce se impun în vederea asigurării acestor drepturi salariale.
Excepția prescripției invocată de Ministerul Justiției nu poate fi luată in considerare, deoarece față de prevederile art.41 alin.2 și 53 din Constituția României abrogarea unui text legal făcută cu încălcarea Constituției nu a produs nici un efect în afară de acela al suspendării cursului prescripției extinctive.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, această excepție este admisibilă, întrucât acest pârât nu are calitatea de angajator și nici nu este chemat să efectueze vreo obligație ce i-ar reveni in urma competenței sale legale.
Potrivit Deciziei nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secțiile unite, în dosar nr. 5/2008 s-a statuat faptul că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% calculat la indemnizația brută, respectiv la salarul de bază brut lunar și după intrarea in vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizie care conform art. 329 alin.3 proc. civ. este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Drepturile salariale vor fi acordate până la data pronunțării, întrucât obligația angajatorului de a plăti salariul este stabilită în baza unei legi pe care Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat-o ca deplin valabilă și nu în baza hotărârii judecătorești care trebuie să se raporteze la legislație, în vigoare la data pronunțării, neputând constitui bază pentru un drept salarial în viitor.
În consecință, apreciind că drepturile salariale solicitate sunt întemeiate, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamanților și în conformitate cu prevederile art.47 din Legea nr.50/1996, raportat la art.155 muncii și urm. a obligat pârâții, în solidar, la plata actualizată, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu luna noiembrie 2000 și până la data de 15.04.2008, în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant.
De asemenea, a obligat Curtea de APEL CLUJ la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă și a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să efectueze demersurile în vederea alocării fondurilor necesare plății sumelor de încasat cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de APEL CLUJ.
Prin recursul declarat de pârâta Curtea de APEL CLUJ, s-a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada cuprinsă între anii 2000-2004.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivele de recurs se arată că, greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor precum și excepția inadmisibilității acțiunii. Pe fond, se apreciază că pretențiile reclamanților sunt fără temei legal întrucât dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate prin OG nr. 83/2000.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, invocându-se motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și 4.pr.civ.
În motivele de recurs se invocă nelegalitatea sentinței pentru greșita respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune. Pe de altă parte, se arată că asistenții judiciari nu beneficiază de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Asupra recursurilor declarate, Curtea reține următoarele:
Reclamanții intimați au calitatea de magistrați, respectiv asistenți judiciari la Tribunalul Cluj.
Astfel, prin Decizia 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Având în vedere caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanță supusă acestei probleme de drept comun, conform art. 329 alin. 3. proc. civ. Curtea de Apel va înlătura susținerea recurenților privind abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin nr.OG 83/2000.
De asemenea, Curtea observă că acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică și pentru viitor este justificată în raport de dispozițiile art. 110 alin. 2. proc. civ. conform cărora "se poate de asemenea cere, înainte de termen, executarea la termen a unei prestațiuni periodice" și având în vedere că nu reprezintă plata anticipată a unui drept salarial, ci executarea unei obligații salariale la scadență.
Cum sporul pretins prin acțiune are caracterul unui drept salarial, așadar al unei "prestații periodice" și având în vedere că nu este justificată intentarea periodică de către reclamanți a unor acțiuni având ca obiect plata acestui spor salarial câtă vreme starea de fapt și de drept este neschimbată, Curtea de Apel va respinge și acest motiv de recurs.
Sunt întemeiate criticile vizând nelegalitatea sentinței atrasă de respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada noiembrie 2000-septembrie 2004.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul general de prescripție este acela de 3 ani. În speță, fiind vorba de un conflict de muncă sunt aplicabile și dispozițiile speciale ale art. 283 alin 1 lit c din Codul muncii conform cărora cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Acțiunea reclamanților a fost înregistrată la data de 17 septembrie 2007, dreptul material la acțiune putându-se întinde pe 3 ani anterior acestei date.
Sub acest aspect, sentința apare ca fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, în baza dispozițiilor art. 312 alin 1-3 Cod procedură civilă se vor admite recursurile declarate de CURTEA DE APEL CLUJ și în parte cel declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI urmând a se modifica în parte sentința și în consecință a fi obligați pârâții la plata drepturilor salariale aferent perioadei septembrie 2004-15 aprilie 2008 în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant.
Recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR urmează a fi respins ca nefondat.
Dispozițiile legale invocate de recurent în susținerea lipsei calității sale procesuale pasive se interpretează tocmai în susținerea acestei calități. Astfel, Ministerul Economiei și Finanțelor potrivit Legii nr. 500/2002 are atribuții privind asigurarea elaborării proiectelor legilor bugetare anuale, transmiterea acestora spre adoptare parlamentului iar chemarea sa în judecată vizează tocmai îndeplinirea acestor atribuții astfel încât să fie repartizate fondurile necesare plății drepturilor stabilite în favoarea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta CURTEA DE APEL CLUJ și în parte cel declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 673 din 15.04.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că admite excepția prescripției invocată de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI și, în consecință, obligă pe pârâți în solidar la plata drepturilor salariale aferent perioadei septembrie 2004- 15 aprilie 2008, în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant.
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
n semnează în semnează
vicepreședintele vicepreședintele
instanței instanței
Judecător Judecător
Red.LȘ/dact.MM
3ex./08.07.2009
Jud.fond:/
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Ana Ionescu, Sergiu Diaconescu
