Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1549/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1549/R-CM
Ședința publică din 30 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâta SA ). SC ), str.G-ral nr.11 bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr.515/CM din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, precum și cererea de suspendare a executării sentinței formulată de petenta SA ). SC ).
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în data de 23 octombrie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 19.06.2008, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta, pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paști și C stabilite potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pentru perioada anilor 2005-2008, Primei de Ziua, ctualizate cu coeficientul ce reprezintă rata inflației la data plății și cu obânda legală, iar în ceea ce o privește pe reclamanta, să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești compensatorii, actualizate cu indicele de inflație, cu heltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a susținut de către reclamanți că, deși în conformitate cu art. 168 alin. l și 3 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății s-a prevăzut cu ocazia sărbătorilor de Paște și C și cu ocazia Zilei plata unei suplimentări a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe, aceste drepturi nu le-au fost acordate pe ultimii trei ani, justificându-se de către pârâtă că în anul 2003 aceste drepturi au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. A mai arătat reclamanta, că începând cu data de 13.04.2008 a fost concediată în baza art.65 alin.1 Codul muncii, fiind astfel îndreptățită în baza art.47 și 50 din la plata drepturilor compensatorii ce nu i-au fost acordate până în prezent.
Pârâta a depus întâmpinare în temeiul art.115 Cod procedură civilă, prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât și după anul 2003 aceste prime de Paște și de C au continuat să fie introduse în salariul de bază, fapt ce rezultă din interpretarea logică și sistematică a dispozițiilor din contractele colective de muncă, respectiv a art.168 alin.2. Dreptul la aceste suplimentări salariale nu mai există, ele fiind absorbite în salariu, mărind în acest fel baza salarială. Părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, fapt recunoscut de părțile contractante atât tacit, cât și expres, în cadrul Comisiei Paritare, prin decizia din data de 06.11.2007, când s-a convenit că interpretarea dispozițiilor art.168 din este în sensul de mai sus.
A mai arătat pârâta că stingerea dreptului subiectiv la încasarea primelor este susținută și de concordanța acestei interpretări cu textul analog din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, respectiv ale art.176 (6) din CCM la nivel de ramură și ale art.170 alin.4 din CCM la nivel de grup. De asemenea, prin CCM la nivel de unitate pe anul 2008 s-a stabilit expres prin art.135 că în salariul de bază al fiecărui salariat au fost incluse în martie 2003 primele de Paști și de C acordate anterior ca atare, moment ce marchează stingerea pentru viitor a dreptului la aceste adaosuri salariale, până când părțile vor conveni reinstituirea lor. Astfel, dreptul la prime este afectat de o condiție, aceea negocierii lor, iar în măsura în care se îndeplinește suplimentele se absorb în salariul de bază, încetând astfel însuși dreptul la ele.
În subsidiar, pârâta a solicitat ca la calculul primelor de Paști și de C să se aibă în vedere salariul de bază mediu pe unitate.
Prin sentința civilă nr.515/CM din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeșs -a admis în parte acțiunea, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamanților prima de pe anul 2005, primele de Paște și de C pe anii 2006, 2007, precum și prima pentru Ziua pe aceeași perioadă, drepturi ce se vor calcula în raport de salariul de bază mediu pe, din care se vor deduce contribuțiile la CAS, CASS, șomaj și impozitul și care se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, la care se va adăuga și dobânda legală.
S-a respins cererea reclamantei privind acordarea plăților compensatorii și a fost obligată pârâta la 250 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul unității pârâte până la data de 2.01.2008, când a fost transferat la, iar reclamanta a fot angajata acesteia până la data de 13.04.2008, când i-a încetat contractul de muncă potrivit art.65 alin.1 Codul muncii.
Societatea pârâtă a luat naștere ca urmare a transferului unei părți din salariații de la, acestora fiindu-le aplicabile până la data de 28 noiembrie 2003 dispozițiile din Contractul colectiv de muncă al
Contractul colectiv de muncă pe pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.168 că "salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe service."
La alin.2 al acestui articol se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul, pe anii 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art.168 alin.1.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul pe anii 2004-2007 au menținut dispozițiile art.168 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat, în sensul că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art.168 din Contractul colectiv de muncă, pârâta nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004 - 2007 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare a Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contract și în cursul anilor 2004-2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au semnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Analizând gramatical textul art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă, rezultă că s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor.
S-a reținut de asemenea că, "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și de C", din data de 6 noiembrie 2007 nu poate fi avută în vedere, deoarece prin aceasta s-a dat aceeași interpretare a art.168 din
Abia în anul 2008 s-a emis o hotărâre a Comisiei paritare prin care s-a menționat că,începând cu anul 2003, având în vedere faptul că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu".
Tribunalul nu a reținut punctul de vedere al pârâtei, din moment ce potrivit art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
În ceea ce privește primele prevăzute de art.168 alin.3 din și care urmau a se acorda cu ocazia Zilei, s-a reținut că acestea se cuvin reclamanților în baza art.236 alin.4 Codul muncii.
Cererea având ca obiect acordarea plăților compensatorii la concediere a fost apreciată de către prima instanță a fi neîntemeiată, cu motivarea că intenția părților nu a fost aceea de a cumula indemnizațiile din planul social cu cele din contractul colectiv de muncă la nivel de, aceasta deoarece legea părților, prevede în art.50 alin.3 că valorile acordate efectiv cu ocazia concedierilor colective vor fi stabilite prin negociere cu Sindicatul corespondent. Or, acest lucru s-a realizat și a avut ca urmare inițierea Acordului Social care cuprindea prevederi superioare celor existente în, prevederile cuprinse în art.50 din sunt, de fapt, incluse în rezultatul negocierilor dintre și
În consecință, în baza art.236 alin.4, 161 alin.4 din Codul muncii și a celorlalte temeiuri de drept indicate anterior, s-a admis în parte acțiunea, așa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului sentinței și s-a respins cererea reclamantei privind acordarea plăților compensatorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta A (fostă service) B, care o critică pentru nelegalitate, sub aspectul motivelor prevăzute de art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea recursului, pârâta arată, în esență că în luna martie 2003, Consiliul de Administrație al service a hotărât o reașezare a prețurilor, care a presupus, pe de o parte absorbția primelor acordate de Paști și de C în salariul de bază și pe de altă parte, o majorare efectivă a salariului de bază după absorbție, cu 9,4%. De la acest moment, primele de Paști și de C nu au mai fost cuvenite, aspect recunoscut de părțile contractante în cadrul Comisiei paritare, când, prin decizia din 6 noiembrie 2007 s-a stabilit clar că interpretarea art.168 alin.(1) și (2) este într-un singur sens: în 2003 suplimentările salariale pentru Paști și C s-au absorbit în salariul de bază și de la acel moment acestea nu mai sunt datorate, devenind incidente dispozițiile art.176 alin.(6) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, respectiv art.170 alin.(4) din Contractul colectiv de muncă la nivelul Grupului de unități.
Faptul că art.168 din Contractul colectiv de muncă de la nivelul unității are o formulare nefericită, nu este de natură a înlătura logica evidentă de interpretare a acestuia.
Dacă s-ar admite interpretarea conform căreia absorbția s-a realizat numai pentru anul 2003, s-ar ajunge ca dreptul conferit de contractul colectiv să fie acordat de două ori.
În anul 2008, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, prin art.135 s-a precizat că "În salariul de bază al fiecărui salariat au fost incluse în martie 2003 primele de Paști și de C, moment ce marchează stingerea pentru viitor a dreptului la aceste adaosuri salariale, până când părțile vor conveni reinstituirea lor".
În cuprinsul Notei asupra precizării situației primelor de Paști și de C, partenerii sociali organizați în cadrul Comisiei paritare au interpretat clar art.168 din Contractul colectiv de muncă, în sensul că prima de Paști și de C nu mai este datorată de angajator, rolul unei Comisii paritare fiind tocmai acela de a interpreta clauzele Contractului colectiv de muncă în cadrul aplicării acestuia.
În fine, arată recurenta că a făcut dovada absorbției Primelor de Paști și de C începând cu 1 martie 2003, astfel că solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii pretenției cu privire la acordarea acestor prime.
A solicitat, totodată, în condițiile art.300 alin.(2) raportat la art.300 alin.(3) Cod procedură civilă, suspendarea executării hotărârii recurate.
Verificând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, având în vedere și prevederile art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru cele ce preced:
Așa după cum în mod corect a reținut și instanța de fond, primele de Paști și de C ce se cuvin salariaților din cadrul unității recurente conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
În acest sens sunt dispozițiile clare din cadrul Contractului colectiv de muncă pe pentru anul 2004, care stabilesc în cuprinsul art.168 că "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe service ".
Pentru anul 2003, așa cum se precizează la alineatul 2 al art.168, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În contractele colective de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, art.168 alin.2 cuprinde aceeași mențiune ca în contractul din 2004, în sensul că, în anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază. Această formulare este neechivocă, astfel că textul nu poate fi interpretat gramatical, în sensul că suplimentarea ar fi inclusă în salariu "din anul 2003".
Este adevărat că prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C" din data de 6 noiembrie 2007, depusă la dosar de către pârâtă, s-a confirmat faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, în momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 aceste prime să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă, așa cum bine a statuat și instanța de fond, un astfel de înscris nu respectă dispozițiile art.244 Codul muncii și art.31 din Legea nr.130/1996, texte de lege potrivit cărora clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, iar modificările aduse contractului se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
În speță, această interpretare s-a făcut în noiembrie 2007, deci nu poate fi aplicată unei perioade anterioare, pe de o parte, iar pe de altă parte, din acest înscris nu rezultă contractul colectiv de muncă la care se referă această interpretare, mai exact nu vizează contractele de muncă încheiate pe anii 2005-2008, pentru că prin acțiune se solicită plata unor drepturi bănești pe această perioadă de timp, ci contractul de muncă încheiat în anul 2003, care cuprinde, așa după cum s-a arătat anterior clauze clare în privința primelor ce se acordă angajaților cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, nesusceptibile de alte interpretări.
Chiar și în situația în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentelor și pentru anii următori, recurenta nu a demonstrat, cu înscrisurile depuse la dosar, că a efectuat aceste plăți către salariați, mai mult decât atât nu a solicitat nici administrarea de probe noi în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, sentința este legală, neexistând niciun motiv care să conducă la modificarea sau casarea acesteia, așa încât, în baza art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
Pe cale de consecință, având în vedere și faptul că recurenta nu a plătit cauțiunea stabilită de instanță prin încheierea de ședință din data de 9 octombrie 2009, se va respinge și cererea de suspendare a executării hotărârii formulată de către recurentă.
În baza art.274 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta (fostă ), cu sediul în B, str.G-ral, nr.11 bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr.515/CM din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, intimați fiind reclamanții și, domiciliați în Pitești, str.-, nr.4, -.F,.3, județul A, precum și cererea de suspendare a executării sentinței, formulată de recurentă.
Obligă pe recurenta-pârâtă să plătească intimaților-reclamanți suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
- -, - -,
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Ex.5/09.11.2009.
Jud.fond:.
.
Opinie separată
Sunt pentru admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru următoarele considerente:
În mod nelegal s-a pronunțat prima instanță, printr-o hotărâre prin care practic nu a intrat în cercetarea fondului, administrând toate probele necesare, cu respectarea principiilor de drept și în mod special dreptul la un proces echitabil și rezonabil, prin prisma dispozițiilor art.6 din CEDO.
Astfel, deși la instanța de fond s-a depus de către recurenta-pârâtă o întâmpinare complexă, prin care acesta și-a formulat apărări și a invocat excepții, însoțită fiind de înscrisurile necesare, iar în cuprinsul acestei întâmpinări a solicitat în mod expres efectuarea unei expertize contabile care să verifice toate susținerile sale, prima instanță s-a pronunțat în mod exclusiv numai pe baza cererilor formulate de către intimații-reclamanți și de asemenea în baza unor "interpretări gramaticale" ale înscrisurilor depuse de către recurenta-pârâtă, fără ca acestea să fie interpretate conform voinței părților contractante.
Așa după cum rezultă în mod concret din hotărârea Consiliului de administrație a SERVIS din luna martie 2003 s-a dispus o reașezare a salariilor ceea ce a presupus absorbția primelor acordate de Paște și C, cu consecința majorării efective a salariilor de bază cu 9,4%.
Pe de altă parte, dispozițiilor art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă prevăd în mod expres că primele de Paște și C, ca de altfel și suplimentările ce se acordau pentru aprovizionarea toamnă-iarnă se acordă numai în măsura în care acestea nu au fost incluse în salariul de bază, per a contrario, acestea nu pot fi acordate în favoarea salariaților de două ori, situație inadmisibilă și în contradicție cu prevederile exprese ale contractului colectiv de muncă.
Susținerea instanței de fond, potrivit cu care sindicatul semnatar al contractului colectiv de muncă nu este îndrituit la nici un fel de negociere, este contrară dispozițiilor legale în materie, precum și cu dispozițiile din contract, potrivit cu care este chemat să negocieze concret valoarea și condițiile de acordare a acestor suplimente, iar dreptul se concretizează în baza înțelegerilor dintre partenerii sociali.
Ulterior, deși nu mai era nevoie, părțile contractante au precizat, în mod expres, în cadrul comisiei paritare din 6 noiembrie 2007, că interpretarea dispozițiilor art.168 alin.1 și 2 este într-un singur sens și anume: în 2003 suplimentele salariale pentru Paște și C s-au absorbit în salariile de bază și de la acel moment acestea nu mai sunt datorate devenind incidente dispozițiile art.176 alin.6 din Contractul colectiv de muncă, respectiv art.170 alin.4 din același contract.
În fine, nu în ultimul rând, în anul 2008, atunci când s-a încheiat un nou contract de muncă, dispoziția legală referitoare la acordarea acestor drepturi bănești ce fac obiectul cauzei de față, a fost inserată în mod clar în dispozițiile art.135, în care se menționează în mod concret că primele de Paște și C sunt incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Astfel, drepturile salariaților de a beneficia de suplimentările salariale de Paște și Caf ost afectată de o condiție fiind cea prezentată în dispozițiile art.176 alin.6 din CCM și respectiv art.170 alin.4 din același contract, potrivit cu care, în cazul în care această măsură se îndeplinește, respectiv suplimentările acordate de Paște și C se absorb în salariul de bază, însuși dreptul la acestea încetează, ca urmare a efectelor condiției rezolutorii și în consecință un asemenea drept nu mai poate fi regăsit în favoarea salariaților.
Deși instanța de fond recunoaște aceste înscrisuri, nu le dă eficiență juridică și nu administrează nici un fel de probă, situație față de care singura motivare pentru admiterea acțiunii o reprezintă susținerea că recurenta-pârâtă nu ar fi făcut dovezi privind includerea acestor prime în salarii, situație imposibilă pentru aceasta din urmă, atâta vreme cât în afară de înscrisuri nu au fost administrate nici un alt fel de probe.
specifică litigiilor de muncă nu poate să conducă la încălcarea dreptului la apărare, dreptului la un proces echitabil și rezonabil, precum și la încălcarea dispozițiilor art.129 pct.5 Cod procedură civilă.
Prin soluția pronunțată, prima instanță a încălcat dispozițiile art.129 pct.5 Cod procedură civilă, potrivit cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona astfel administrarea tuturor probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În practica se reține că, Convenția nu-și propune să garanteze drepturi teoretice sau provizorii, ci drepturi concrete și efective, iar dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă toate cererile și observațiile părților sunt într-adevăr examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat.
Altfel spus, art.6 impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor argumentelor și cererilor părților, iar rolul activ al instanței de judecată intră în aceste exigențe, situație în care se verifică compatibilitatea convenției cu respectarea acestor drepturi pentru buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice.
Noțiunea de proces echitabil impune o condiție obligatorie ca o instanță care a motivat pe scurt o hotărâre să fi analizat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse atenției de către părți și nu să se fi mulțumit cu preluareatale qualea argumentelor doar a uneia dintre părți, respectiv a intimaților-reclamanți.
Astfel, în virtutea rolului activ pe care judecătorul fondului trebuie să-l aibă pentru aflarea adevărului în cauza dedusă judecății, acesta trebuie să pună în discuția părților efectuarea tuturor probatoriilor necesare, iar întocmirea unui raport de expertiză, contabilă pentru a se stabili în mod concret dacă primele de Paște și C au fost incluse în salariul intimaților-reclamanți conform înscrisurilor depuse de către recurenta-pârâtă, este absolut necesară pentru dezlegarea dată pricinii.
De asemenea, instanța de fond a încălcat principiul "egalității armelor" ca parte componentă a dispozițiilor art.6 din CEDO, potrivit cu care fiecare parte la un astfel de proces are dreptul să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței, în condiții care să nu dezavantajeze în mod semnificativ vis-a-vis de partea adversă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în jurisprudența sa constantă că instanțele trebuie să respecte și principiul contradictorialității, consacrat de altfel și în dreptul intern, potrivit cu care sarcina judecătorului este aceea de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului, să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între părți prin posibilitatea concretă de a fi administrate toate probele absolut necesare pe care le invocă fiecare dintre părți, iar acest lucru trebuie să rezulte în mod concret din motivarea în fapt și în drept, complexă a fiecărei hotărâri judecătorești.
Neprocedând astfel, respectiv prin motivarea sumară și neconvingătoare a sentinței pronunțate, precum și pentru faptul că nu a administrat toate probatoriile esențiale, în vederea pronunțării unei sentințe legale și temeinice, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, situație față de care, consider că soluția legală era aceea de admitere a recursului declarat de SC, cu consecința casării sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Judecător,
- -
Red./16.11.2009
GM/5 ex.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
