Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1545/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1545/R-CM
Ședința publică din 30 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu președinte secție
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANTELOR - PRIN DGFP A și MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.327/CM din 01 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâți, intimata-reclamantă și intimații-pârâți Casa de Pensii a sectorului 4 B, Consiliul Superior al Magistraturii și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus note scrise din partea intimatei-reclamante.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 24.02.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Superior al Magistraturii și Casa Națională de Pensii a Sectorului 4 B, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la: plata drepturilor bănești reprezentând spor de vechime în muncă pentru perioada 2004 - 31.01.2005 de către Ministerul Justiției și pentru perioada 01.02.2005-30.06.2005 de către Consiliul Superior al Magistraturii; plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu, pe anii 2001-2001 de către Ministerul Justiției; plata drepturilor actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești; efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă; obligarea Casei Naționale de Pensii prin Casa de Pensii a Sectorului 4 B la recalcularea pensiei și luarea în calcul și a sporului de vechime în muncă și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce Ministerului Justiției și Consiliului Superior al Magistraturii sumele necesare efectuării plăților drepturilor bănești de mai sus.
Cererea a fost depusă inițial sub forma unei cereri de intervenție în interes propriu în dosarul nr- fiind disjunsă prin încheierea de ședință din 16.10.2007 în raport de disp.art.55 pr.civ și format prezentul dosar.
În motivarea acțiunii s-a aratat de către reclamantă că a desfășurat activitate în funcția de consilier juridic asimilat magistraților în cadrul Ministeruluzi Justiției și Consiliului Superior al Magistraturii până în luna iunie 2005, dată la care raporturile de muncă au încetat prin pensioare pentru limită de vârstă.
În această calitate și în raport de dispozițiile legale privind salarizarea trebuia să beneficieze de sporul pentru vechime în muncă și de primele de concediu aferente anilor 2001-2002.
La dat de 28.11.2007 reclamanta a depus o precizare la acțiune în care arată că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâți Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Economiei și Finanțelor și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să fie obligat Ministerul Justiției: la plata sporului de vechime în muncă pentru perioada 2004-31.01.2005; - la plata drepturilor reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu, pe anii 2001-2002; la plata drepturilor actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești; la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă;
- să fie obligat Consiliul Superior al Magistraturii: la plata sporului de vechime în muncă pentru perioada 01.02.2005-02.05.2005; la plata drepturilor actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești; la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă
- să fie obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce în bugetele Ministerului Justiției și Consiliului Superior al Magistraturii sumele necesare efectuării plății acestor drepturi bănești;
- să fie obligată Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale la recalcularea pensiei prin luarea în calcul a sporului de vechime în muncă și plata diferențelor rezultate pe perioada 02.05.2005 (data punerii în plată a deciziei de pensionare) și până la punerea în executarea hotărârii judecătorești
A mai precizeazat reclamanta că neacordarea la timp a sporului de vechime în muncă ce i se cuvenea a influențat și calcularea pensiei de serviciu, deoarece acest spor nu a fost inclus în venitul brut pe ultima lună înainte de pensionare așa cum prevedeau disp.art.81 alin.1 și 3 din Lg.303/2004 nemodificată, în vigoare la data pensionării.
În consecință, acesta a fost lipsit de drepturile de pensie calculate corect, în raport de sporul de vechime în muncă.
S-au făcut apărări și față de decizia nr.XXXVI/07.05.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr.4/2007, prin care s-a admis recursul în interesul legii aducându-se o interpretare unitară cu privire la acest drept solicitat de magistrați, în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul de vechime în cuantumul prevăzut de lege.
Reclamanta a mai susținut că, dacă nu s-ar acorda acest spor, s-ar confirma caracterul discriminatoriu al actelor normative subsecvente Lg.50/1996, prin suprimarea unui drept recunoscut inițial, în raport cu celelalte categorii din sistemul bugetar și personalul auxiliar de specialitate din organele autorității judecătorești.
În acest sens s-ar încălca disp.art.16 din Constituție și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la egalitatea în fața legii fără privilegii și discriminări.
Referitor la prima de concediu, potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.50/1996, așa cum a fost introdus prin OG nr.83/2000, magistrații și celelalte categorii de personal salarizat în baza acestei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Plata acestei sume a fost suspendată pe termen de un an conf.art.3 din OUG nr.33/2001 și ulterior, prin Legea nr.743/2001, Legea nr.631/2002 și Legea nr.507/2003, suspendarea fiind prelungită până la data de 31.12.2004.
Prin decizia civilă nr. XXIII din 12.12.2005 Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțându-se asupra recursului în interesul legii cu care a fost sesizată de procurorul general al Parchetului de pe lângă această instanță, a stabilit în aplicarea disp.art.41 ind.1 alin.1 din Lg.50/1996 că prima de concediu se acordă numai pentru anii 2001 și 2002.
Astfel, susține reclamanta nu poate fi reținută excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât prin suspendarea aplicării disp.art.41 ind.1 alin.1 din Lg.50/1996 și prelungirea ulterioară a termenului de suspendare până la 31.12.2004 s-a întrerupt cursul prescripției pentru beneficiarii dreptului.
În termen legal pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare în temeiul art.115 pr.civ prin care a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că sporul de vechime în muncă solicitat de reclamantă, care era reglementat prin art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996 a fost modificat prin introducerea alin.3 la același articol, prin art. I pct.32 din OG nr.83/2000 și stabilește că "prevederile alin.1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților."
De altfel, toate dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora din Legea nr.50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, au fost abrogate expres de art.50 alin.2 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Pe aceste premise, este evident că, atât prin prisma dispozițiilor art. I pct.32 din OG nr.83/2000 cât și a disp.art.50 alin.2 din OUG nr.177/2002, voința legiuitorului a fost ca magistrații să nu beneficieze de sporul de vechime în muncă.
Nici OUG nr.27/2006 nu reglementa la data apariției un drept al magistraților la acordarea sporului de vechime în muncă.
În prezent, sporul de vechime în muncă pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți este reglementat de Legea nr.45 din 6 martie 2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției începând însă cu data intrării în vigoare, respectiv 12 martie 2007.
Apărările pârâtului au fost numai cu privire la solicitarea sporului de vechime în muncă.
Prin întâmpinarea formulată și depusă la dosar Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, în raport de art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 alin.48 din HG nr.386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor față de care "acesta reprezintă statul, ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care participă nemijlocit, în nume propriu în raporturile juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ."
S-a susținut de către această instituție că este eronată opinia referitoare la introducerea în cauză a acestui minister în calitate de pârât precum și faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002, art.19-35.
Se menționează că ministrul economiei și finanțelor este ordonator principal de credite ca și ministrul justiției, primul neputând fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite cu sume de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost invocată și de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale prin întâmpinarea depusă la dosar.
În susținerea acestei excepții au fost invocate disp.art.85 alin.3 din Legea nr.303/2004 privind Statutul magistraților, republicată și modificată prin OUG nr.100/2007, în raport de care "cererile de pensionare formulate de judecătorii și procurorii în activitate pentru acordarea pensiei de serviciu prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii competentă. Plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul Președintelui României ca fiind cea a eliberării din funcție, sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Președintelui României de eliberare din funcție."
De asemenea, s-au invocat dispozițiile prevăzute în Legea nr.19/2000 și HG nr.13/2004, privind Statutul CNPAS, față de care drepturile de asigurări sociale inclusiv drepturile de pensie sunt stabilite și plătite de către casele teritoriale de pensii, instituții cu personalitate juridică proprie.
În conformitate cu prevederile art.24 lit.e din HG nr.13/2004 "casele teritoriale de pensii au următoarele atribuții:.stabilesc cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale și efectuează plata acestora, potrivit legii."
CNPAS este o instituție publică autonomă de interes național care are atribuțiile expres prevăzute în HG nr.13/2004 și Legea nr.19/2000 și nu deține documentația referitoare la drepturile de pensie ale reclamantei, toate aceste informații fiind deținute de Casa Județeană de Pensii
În cazul înscrierilor noi cu privire la pensia de serviciu răspunderea stabilirii venitului precum și stabilirea eventualelor sporuri avute în vedere la stabilirea drepturilor individuale de pensie revin unității care completează adeverința tip, în speță Ministerul Justiției.
Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale are numai un rol de intermediere între instituția la care pensionarul și-a desfășurat activitatea și casa teritorială de pensii.
Prin întâmpinarea formulată de Ministerul Justiției pentru termenul din 13.02.2008 s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În ceea ce privește plata sporului de vechime în muncă pentru perioada 01.01.2004-23.11.2004 acțiunea este prescrisă în raport de art.12 din Decretul 167/1958 în raport de care "în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită."
Având în vedere faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut acordarea unor drepturi salariale reprezentând sporul de vechime în muncă, fiind vorba așadar de prestații periodice cu caracter succesiv, pretențiile reclamantei trebuie examinate și admise numai pentru perioada de 3 ani - durata termenului de prescripție - anterioară momentului introducerii acțiunii.
În ceea ce privește plata primei de concediu pentru anii 2001-2002 fost de asemenea invocată excepția prescripției dreptului la acțiune în temeiul art.3 din Decretul 167/1958 față de care termenul prescripției este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art.283 alin.1 lit.c din Legea 53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Prin sentința civilă nr.327/CM/1 aprilie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a CNPAS.
A respins acțiunea reclamantei, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune.
A admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Consiliul Superior al Magistraturii și a obligat pe pârâtul Ministerul Justiției să plătească reclamantei sporul de vechime în muncă pentru perioada 2004-31.01.2005, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să plătească reclamantei sporul de vechime în muncă pentru perioada 01.02.2005-30 iunie 2005 actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâtul Ministerul Justiției să plătească reclamantei prima de vacanță corespunzătoare anilor 2001 și 2002, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A obligat pe pârâta Casa de Pensii a Sectorului 4 B la recalcularea pensiei reclamantei prin luarea în calcul și a sporului de vechime în muncă acordata prin această sentință.
A obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare efectuării plăților.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.137 pr.civ instanța, analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de CNPAS o apreciază ca întemeiată în raport de disp.art.85 alin.3 din Legea 303/2004 privind Statutul magistraților, republicată și modificată, coroborate cu prevederile art.24 lit.e din HG nr.13/2004, față de care casele teritoriale de pensii au ca și atribuții stabilirea cuantumului drepturilor de asigurări sociale individuale și efectuarea plății acestora, potrivit legii.
Având în vedere că CNPAS nu are decât un rol de intermediere între instituția la care pensionarul și-a desfășurat activitatea și casa teritorială de pensii prin comunicarea documentației primită de la angajator, nu poate fi angajată răspunderea acestei instituții în stabilirea și efectuarea drepturilor de pensie ale reclamantei.
În consecință, CNPAS nu are calitate procesuală pasivă în cauză fiind admisă excepția invocată și respinsă acțiunea formulată împotriva acesteia.
Excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare având în vedere că potrivit art.16 din Decretul 167/1958, privind prescripția extinctivă, "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția."
Astfel, Decizia nr.XXXVI/2007 și Decizia nr.XXIII/2005 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, au întrerupt cursul prescripției prin recunoașterea drepturilor reprezentând spor de vechime în muncă pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate precum și primele de concediu aferente anilor 2001-2002.
Pârâtul a invocat în susținerea excepției prevederile art.7 din Decret, în raport de care prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Însă aceste dispoziții legale urmează a fi coroborate cu disp.art 17 potrivit cărora "întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt- După întrerupere începe să curgă o nouă prescripție."
Pe fondul cauzei, reclamanta a desfășurat activitate în cadrul Ministerului Justiției în perioada 2004-31.01.2005, iar în perioada 01.02.2005-02.05.2005 în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, așa cum rezultă din mențiunile efectuate în carnetul de muncă al acesteia.
Având în vedere că sporul de vechime în muncă a fost recunoscut pe cale judecătorească magistraților și personalului auxiliar de specialitate pentru perioada 2001-2004 și că prin OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea 45/2007, s-a revenit asupra sporului de vechime în muncă, fiind expres prevăzut în art. 4 și acordat începând cu data de 12.03.2007, ar constitui o discriminare neacordarea sporului de vechime tuturor judecătorilor și procurorilor pentru perioada 01.01.2005-12.03.2007, fiind încălcate astfel disp. art. 14 din CEDO.
În speța de față, întrucât reclamanta s-a pensionat de la data de 02.05.2005, beneficiind de pensie anticipată parțială conform Legii 303/2004 și Legii 19/2000, potrivit poz.87 din carnetul de muncă, drepturile bănești cu acest titlu se cuvin până la data pensionării, defalcat de la angajatorii pentru care a desfășurat activitate în perioada solicitată.
În ceea ce privește plata primelor de concediu pentru anii 2001 și 2002, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de aceste drepturi de la Ministerul Justiției, angajatorul reclamantei în acea perioadă, așa cum a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.XXIII pronunțată în recurs în interesul legii.
În raport de disp.art.161 alin.4 codul muncii drepturile bănești solicitate se cuvin reclamantei în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Potrivit art.40 alin.2 lit g codul muncii, vor fi obligați Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de angajatori al reclamantei, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al acesteia în sensul celor arătate, pentru perioadele în care a desfășurat activitate în cadrul acestora.
Potrivit art.40 alin.2 lit h coroborate cu disp.art.81 alin.1 și 3 din Lg.303/2004, Consiliul Superior al Magistraturii în calitate de ultim angajator al reclamantei, are obligația de a elibera adeverință în care să fie cuprins venitul brut realizat în ultima lună de activitate înainte de pensionare, care să includă și drepturile recunoscute prin prezenta hotărâre.
În raport de disp.art.18 alin.2 din HG 1275/2005 angajatorul are obligația de a întocmi adeverință în vederea reactualizării pensiei de serviciu cu venitul brut în care să fie inclus și sporul de vechime. Obligația angajatorului în raport de dispozițiile menționate subzistă în a comunica această adeverință casei teritoriale de pensii, în speță Casa de Pensii a Sectorului 4 B, în scopul actualizării pensiei de serviciu pentru perioada mai sus precizată.
Ca urmare a comunicării acestei adeverințe, pârâta Casa de Pensii a Sectorului 4 Baf ost obligată în conformitate cu disp.prevăzute de Legea 303/2004, la recalcularea pensiei reclamantei prin luarea în calcul și a sporului de vechime în muncă acordat prin prezenta sentință.
Art.19 din Legea 500/2002, privind finanțele publice, prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În consecință, a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Pentru considerentele arătate și în raport de disp.art.70-72 din Legea 168/1999 prezenta acțiune este întemeiată, fiind admisă ca atare.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate.
Ministerul Justiției a criticat sentința instanței de fond, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente:
- prima instanță a pronunțat o soluție nelegală prin aceea că în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la acordarea sporului de vechime în muncă și urmează să se constate că dreptul la acțiune privind plata acestui spor este prescris în intervalul 01.01.2004 - 23.11.2004;
- soluția este nelegală și cu privire la acordarea primei de vacanță pentru intervalul 2001-2002 în favoarea intimatei-reclamante, deoarece prin decizia nr.XXIII/12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit, într-adevăr, că magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea acestor prime, însă dreptul la acțiune este prescris și el s-a născut la data de 01.01.2003.
Ministerul Finanțelor a criticat sentința instanței de fond, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- prima instanță s-a pronunțat în mod nelegal atunci când a admis cererea ce chemare în judecată a acestui recurent, raportat la art.25 din Decretul nr.31/1954, art.3 alin.1 pct.48 din nr.HG386/2007; în realitate rolul recurentului este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, respectând procedura reglementată în legea finanțelor publice;
- instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și nu există o legitimare procesuală în cauză, în lipsa unui raport juridic de serviciu între recurent și reclamantă și de asemenea aceasta nu justifică în patrimoniul ei un drept împotriva recurentului, ci numai împotriva unității angajatoare pe care poate să o sancționeze în cazul neîndeplinirii obligației legale;
- în fine, această instituție nu are nici o obligație legală prin prisma dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002, cu alte cuvinte nu are calitate procesuală pasivă.
Intimata-reclamantă, a depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea soluției instanței de fond pe considerentul că nu este prescris dreptul la acțiune nici pentru sporul de vechime și nici pentru prima de vacanță, fiind suspendată aplicarea dispozițiilor art.411alin.(1) din Legea nr.50/1996, coroborat cu dispozițiile art.16 din Decretul nr.167/1958.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât Ministerul Justiției, Curtea va constata că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Astfel, în ceea ce privește acordarea sporului de vechime în muncă instanța în mod greșit nu a avut în vedere faptul că, dreptul la acțiune având ca obiect plata drepturilor salariale restente este supus termenului general de prescripție de 3 ani, reglementat de dispozițiile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 - prescripția extinctivă, precum și dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din codul muncii.
În această situație, acordarea sporului de vechime pe perioada în care dreptul la acțiune era prescris este nelegal, situație față de care instanța va respinge capătul de cerere privind acordarea sporului de vechime pentru perioada 01.01.2004 - 24.09.2004 (data formulării cererii), ca fiind prescris.
În ceea ce privește plata primei de vacanță pentru intervalul 2001-2002, soluția este de asemenea nelegală, întrucât este adevărat că prin decizia nr.XXIII/12.12.2005 a ICCJ s-a stabilit că magistrații și personalul auxiliar sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, astfel cum a fost reglementat art.411din Legea nr.50/1996, însă, în soluționarea problemei de drept cu care a fost învestită Înalta Curte și anume momentul când se naște dreptul la acțiune pentru calculul și plata primei de concediu, aceasta a statuat în sensul că dreptul la acțiune privind calculul și plata primei de concediu s-a născut la data de 01.01.2003, când a încetat orice cauză de suspendare ori de neaplicare a prevederilor art.411alin.1 din Legea nr.50/1996, modificată și completată cu OG nr.83/2000.
În concluzie, față de statuarea în drept, care este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit dispozițiile art.329 alin.3 Cod pr.civilă, capătul de cerere privind acordarea primelor de vacanță pe perioada 2001-2002 urmează a fi respins de către curte ca fiind prescris dreptul la acțiune în mod integral.
Recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale către reclamantă, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală a pârâtului.
Este reală susținerea recurentului în sensul că între el și reclamantă nu există raporturi de muncă, atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantei având-o cei doi pârâți. În considerarea acestui fapt de altfel recurentul nici nu a fost obligat să achite drepturile salariale reclamantei, ci doar să aloce fondurile necesare achitării acestora.
Este de remarcat că nici în acțiune și nici în sentința civilă recurată nu se face vorbire de existența unor pretinse raporturi de muncă între recurent și intimata-reclamantă, iar calitatea procesuală pasivă a recurentului nerezultând dintr-un raport de muncă, ci doar din dispozițiile legii și anume art.19 din Legea nr.500/2002 și nr.OG22/2002.
În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare, calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui obligat în raportul juridic dedus judecății și față de care se poate realiza dreptul subiectiv civil afirmat prin acțiunea introductivă.
Astfel, cum în mod just a reținut instanța de fond, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în baza titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale era absolut necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, operațiune ce nu poate fi realizată decât cu concursul direct al recurentului, obținut prin pronunțarea sentinței de față.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.291 codul muncii și art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursul Ministerului Justiție și va modifica în parte sentința în sensul că va respinge capătul de cerere privind acordarea primei de vacanță pentru perioada 2001-2002, ca prescris. Va respinge capătul de cerere privind acordarea sporului de vechime pentru perioada 01.01.2004-24.09.2004, ca fiind prescris.
Va menține în rest sentința recurată.
Va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.327/CM din 01 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimată-reclamantă fiind, domiciliată în B, sector 4, nr.14, -.4,.2,.52, și intimați-pârâți fiind CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, B, sector 6, nr.2. CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, B, sector 2,- și CASA DE PENSII A SECTORULUI 4, B, sector 4, str.-.- nr.3.
Modifică în parte sentința în sensul că, respinge capătul de cerere privind acordarea primei de vechime pentru perioada 2001-2002, ca fiind prescris.
Respinge capătul de cerere privind acordarea primei de vacanță pentru perioada 01.01.2004-24.09.2004, ca fiind prescris.
Menține în rest sentința recurată.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE B, prin A, cu sediul în Pitești,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./04.11.2009
EM/11 ex.
Jud.fond:
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
