Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 156/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 156/R-CM
Ședința publică din 26 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.745/CM din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât MEF-DGFP A, în baza delegației nr.-, lipsind recurentul-pârât Ministerul Justiției, intimații-reclamanți și intimații-pârâți Tribunalul Argeș și Curtea de APEL PITEȘTI.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentanta recurentului-pârât MEF prin DGFP A, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de instituția pe care o reprezintă.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, G au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Argeș și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata sumelor reprezentând financiare neacordate în luna decembrie 2005 prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 actualizate în raport cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 a fost aprobat un fond de stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani. Ulterior, prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit art.2 alin.1 și 2, art.6 lit. c, art.8 alin.3, art.19 alin.4 din nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește acordarea acestor stimulente doar unor categorii de magistrați.
Au mai arătat că aceste stimulente au fost acordate în mod discriminatoriu, excluderea celorlalți magistrați de la primirea acestora fiind de natură a aduce atingere folosinței drepturilor economice ale judecătorilor cu o vechime mai mare de 3 ani.
S-au mai invocat și dispozițiile art.2 alin.1 și art.2 alin.2 coroborate cu cele ale art.6 lit. c și art.8 din nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare, prin care este interzisă discriminarea în acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul, precum și în raport cu prestațiile sociale acordate angajaților de către angajator, astfel încât Ministerul Justiției nu a avut în vedere respectarea principiului egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că prin acordarea stimulentelor nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiile nr.OG137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât nu s-au aflat în prezența unui drept de a fi premiat, ci a fost o posibilitate de a acorda premii și stimulente cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin Ordin al Ministrului Justiției.
A mai arătat că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător, ori unui alt salariat din sistemul justiției, că nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anual stabilit prin lege, astfel cum în mod eronat a apreciat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, acordate depinzând de o multitudine de factori.
Ministerul Justiției a mai susținut că, potrivit art.4 alin.1 din Normele Interne, principalele dar nu singurele criterii de repartizare individuală a stimulentelor au fost rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativelor anuale "foarte bine" sau "bine", complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare.
Alături de aceste criterii a fost avut în vedere criteriul vechimii care nu este unul nelegal, în speță, optându-se pentru categoria judecătorilor cu vechime cuprinsă între 0 și 3 ani iar dintre aceștia nu toți au beneficiat de stimulente.
Și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare, invocând în principal excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, deoarece are doar calitatea de ordonator principal de credite, neputând fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
Prin sentința civilă nr.745/CM/14 noiembrie 2007 fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând stimulente financiare neacordate în luna decembrie 2005, actualizate la data plății efective. A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a analizat cu prioritate, potrivit art.137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, excepție pa care a apreciat-o ca neîntemeiată, având în vedere că, față de dispozițiile Legii nr.500/2002, rolul acestui minister este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că la data de 15.12.2005 Ministrul Justiției a emis Ordinul nr.1921/C prin care a aprobat repartizarea unui fond de stimulente pentru personalul din sistemul justiției.
Conform art.2 al ordinului, s-au acordat cu ocazia sărbătorilor de iarnă, însă numai pentru salariații ministerului, personalului care-și desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor. Plata stimulentelor s-a făcut în conformitate cu art.5 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, corespunzător aportului adus la realizarea obiectivelor propuse în deplină concordanță cu obiectivele generale ale Ministerului Justiției.
Așa cum rezultă din anexa la acest ordin, la acordarea stimulentelor au fost avute în vedere următoarele criterii: rezultatele meritorii obținute în activitate, calificativele anuale "foarte bine" și "bine", respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, complexitatea sarcinilor potrivit fișei postului, modul de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare.
Pentru personalul instanțelor judecătorești la nivelul Ministerului Justiției s-a propus o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal: judecător 1.700 lei, consilierii de reintegrare socială și supraveghere 500 lei, funcționarii publici 900 lei.
În ceea ce privește categoria judecătorilor, s-a stabilit prin anexa la Ordinul nr.1921/C/15.12.2005, că aceste stimulente vor fi acordate numai judecătorilor cu o vechime între 0 și 3 ani, aspect care a creat un regim discriminatoriu într-o categorie de personal cu atribuții similare.
Deși au fost enunțate o serie de criterii în raport de care să fie acordate aceste stimulente, condiția de bază pentru judecător a fost vechimea cuprinsă între 0 și 3 ani.
În acest sens, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit art.2 alin.1 și 2, art.6 lit. c, art.8 alin.3, art.19 alin.4 din nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește acordarea stimulentelor doar unei categorii de magistrați.
Pe de altă parte, unul dintre principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării stipulat de art.5 din cod, în raport de care în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Tribunalul a mai reținut că potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 cum a fost completată și modificată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și în orice alte domenii de activitate.
Conform alin.2 al aceluiași text de lege, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de altele, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Din examinarea Ordinului Ministrului Justiției nr.1921/C din 15.12.2005 precum și a apărărilor formulate în cauză de către pârâți, tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății, sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamanților de la beneficiul acordării stimulentelor pentru anul 2005.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat ca discriminatorie prevederea prin care se acordă stimulente financiare doar anumitor categorii de personal din sistemul justiției, în special unei categorii de judecători cu vechime mică.
De asemenea, dispozițiile art.4 și art.16 din Constituția României, consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării iar, în raport de art.20 din Legea fundamentală, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care face parte din dreptul intern, statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
În raport de dispozițiile art.269 Codul muncii au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând financiare neacordate potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr.1921/C/15.12.2005 și a fost admisă cererea privind actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești, până la data plății efective, în temeiul art.161 pct.4 Codul muncii, întrucât principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Având în vedere rolul Ministerului Economiei și Finanțelor de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, a fost obligat acesta să aloce fondurile necesare acordării drepturilor bănești menționate.
În termen legal, sentința a fost recurată de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Justiției a arătat că sentința instanței de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Instanța de fond nu a aplicat corect dispozițiile legale în materie și nu a avut în vedere că stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori și fiind un drept suplimentar.
Nu s-a avut în vedere că ordonatorii de credite pot aprecia ca, în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse, să repartizeze fondurile colectate potrivit art.25 din legea taxelor de timbru, fără însă ca tot personalul să fie recompensat în același timp.
Avându-se în vedere că repartizarea stimulentelor s-a făcut conform normelor interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.2404/C/2004, care enumera exemplificativ criteriile ce pot fi luate în considerare la repartizarea acestora, motivarea reclamanților nu subzistă, cu atât mai mult cu cât toți magistrații care îndeplineau criteriile stabilite au beneficiat de stimulente financiare. Ordonatorii aveau posibilitatea de a stabili și alte criterii pe care le apreciază necesare, fără a fi necesar să existe identitate de criterii la nivelul tuturor instanțelor din țară.
Pe de altă parte, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
A arătat recurentul că în mod greșit prima instanță a apreciat că acest recurent are calitate procesuală pasivă, deși atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților au Tribunalul Argeș, Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Justiției, fără ca în raporturile de muncă existente între aceștia Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
Recurentul este ordonator principal de credite, așa cum este și Ministerul Justiției, astfel că nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții, iar creditele bugetare acordate unor ordonatori principali de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi virate și utilizate pentru alt ordonator principal de credite.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este bine determinat prin Legea nr.500/2002, iar Guvernul este cel care răspunde de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat.
Se mai arată că acțiunea este și inadmisibilă, deoarece legile bugetare pot fi modificate în cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, care se adoptă de parlament, recurentul neavând nici un fel de atribuții în acest sens.
Analizând sentința recurată, în raport cu criticile aduse, Curtea constată următoarele:
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat.
financiare (adaosuri), deși se regăsesc în partea variabilă, sunt componente ale salariului, potrivit dispozițiilor art.155 Codul muncii. Ca și salariul, reprezintă contraprestație a muncii prestate. Din alt punct de vedere, au ca premisă prestarea muncii de către salariat, date fiind fondul din care se acordă și criteriile după care se stabilesc beneficiarii.
Avându-se în vedere natura stimulentelor, a adaosurilor - componentă salarială variabilă - la stabilirea și acordarea lor, este interzisă orice discriminare pe criteriile enumerate de art.154 alin.3 Codul muncii.
Prin Ordinul nr.1921/C/15.12.2005 al Ministrului Justiției, în baza art.4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.(2) din Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției, s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente pentru personalul din sistemul justiției, conform Anexei, acordându-se cu ocazia sărbătorilor de iarnă, reglementate legal, pentru salariații ministerului, personalului care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor.
Conform art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
Repartizarea veniturilor pe beneficiari se face, conform art.25 alin.3 din Legea nr.146/1997, în baza unor norme interne aprobate prin ordin al Ministrului Justiției, la momentul respectiv fiind în vigoare Ordinul Ministerului Justiției nr.2404/C/2004 privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției.
Conform art.4 din Ordinul nr.2404/C/2004, "principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor sunt: a) rezultatele meritorii obținute în activitate; b) respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; c) calificativele anuale "foarte bine" sau "bine"; d) complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; e) celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; f) lipsa sancțiunilor disciplinare. Ministrul justiției poate acorda prin ordin stimulente nominale pentru personalul care participă la activități științifice, organizarea unor evenimente speciale, participarea la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe ori pentru participarea la alte activități cu caracter deosebit. În acordarea stimulentelor prevăzute la alin.2 se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative".
Din analiza dispozițiilor cuprinse în aceste norme rezultă că criteriile de repartizare a stimulentelor au un caracter exemplificativ și nu limitativ și se referă strict la activitatea, la profesionale ale judecătorului.
Ordonatorul principal de credite a introdus, prin art.2 din Ordinul nr.1921/C/15.12.2000, un alt criteriu de acordare a stimulentelor, respectiv vechimea cuprinsă între 0 și 3 ani. Vechimea în funcție nu se încadrează în categoria criteriilor ce vizează calitatea muncii depuse, ci constituie un criteriu de grup.
profesionale, deși obligatorii, nu au stat la baza acordării stimulentelor prevăzute de Ordinul nr.1921/C/15.12.2005. Plata lor a fost motivată doar de ocazia sărbătorilor de iarnă, iar repartizarea s-a făcut după criteriul vechimii, criteriu de grup, iar nu individual - după criteriul calității muncii depuse.
Este adevărat că, față de formularea art.4 alin.1 din Ordinul nr.2404/2004, aceste criterii sunt exemplificative, iar nu limitative, ceea ce duce la concluzia că Ministerul Justiției poate stabili și alte criterii în acordarea stimulentelor, însă curtea, ca și tribunalul, apreciază că prin alegerea vechimii de 0-3 ani în magistratură drept criteriu de acordare a stimulentelor, prin anexa la Ordinul nr.1921/C/15 decembrie 2005, s-a creat un regim discriminatoriu în cadrul unei categorii de personal cu atribuții similare.
Pe de altă parte, art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art.23 din declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă la sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 alin.2 lit.i din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Potrivit art.2 alin1 din nr.OG137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice, iar conform alin.2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În speță nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit existența unui scop legitim, care să justifice această discriminare.
Coroborând prevederile art.2 alin.1 și 2, art.6 lit. c și art.8 din nr.OG137/2000, rezultă că legislația în domeniu interzice discriminarea în acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul, precum și în raport cu prestațiile sociale acordate angajaților de către angajatori.
Rezultă astfel că acordate de către pârâtul-recurent trebuie să aibă în vedere respectarea principiului egalității între cetățeni și al excluderii privilegiilor și discriminării.
Cum, în speță, acordarea stimulentelor salariale pentru judecători, potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă, potrivit art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, fiind dezavantajați astfel judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanți, reținând că aceștia au fost supuși unei discriminări.
De altfel, în acest sens, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr.15 din 23 ianuarie 2006, constatat existența unei discriminări indirecte, potrivit art.2 alin.1 și 2, art.6 lit. c, art.8 alin.3 și art.19 alin.4 din nr.OG137/2000 sus arătată, cu modificările ulterioare, în ceea ce privește acordarea stimulentelor doar unei categorii de magistrați. Această hotărâre a fost menținută prin sentința civilă nr.3673/2006 pronunțată de Tribunalul Municipiului
Sentința instanței de fond fiind dată cu aplicarea corectă a legii, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat și urmează a fi respins.
Recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Este de remarcat în primul rând că Tribunalul Argeș nu a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât în considerarea vreunui raport de muncă pe care reclamanții l-ar avea cu acesta.
Este un lucru evident și necontestat că reclamanții nu sunt salariați ai acestui minister, atribuții privind angajarea și salarizarea având ceilalți pârâți, așa cum corect susține recurentul Ministerul economiei și Finanțelor.
Totuși în mod corect instanța de fond a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Rezultă așadar că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți și intervenient.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.745/CM din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. / 03.03.2008
TC/GM/2 ex.
Jud fond.:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Paulina Ghimișliu
