Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1560/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.1560

Ședința publică din data de 14 iulie 2009

PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu

JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Vasile

--

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, în, cât și în numele reclamanților, -, -, -, -, C, -, -, -, toți cu domiciliul ales în P,- - la sediul Curții de Apel Ploiești, împotriva sentinței civile nr.1124 din 7 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală de Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de Apel Ploiești cu sediul în P,-, județul

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 1 iulie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea amânat pronunțarea pentru 8 iulie 2009 și respectiv 14 iulie 2009, dând următoarea decizie:

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, în baza

lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr. 4608/105/20.07.2007, în, cât și în numele reclamanților, -, -, -, -, C, -, -, -, și -personal al Curții de Apel Ploiești, prin reprezentant, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea primilor doi pârâți la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de stres (în procent de 50 % calculat la salariul de bază brut lunar) începând cu anul 2004 și în continuare;

- obligarea pârâților la plata drepturilor salariale rezultând din acordarea de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești;

- obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă;

- obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.

În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că textul de lege potrivit căruia beneficiau de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar, respectiv art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a fost abrogat prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, acest ultim act normativ fiind neconstituțional, deoarece măsura constând în restrângerea acestui drept nu este proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului.

De asemenea, reclamanții au mai arătat că la data stabilirii acestui drept în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceiași formă și astăzi.

Au mai precizat reclamanții că stresul de suprasolicitare este caracteristic persoanelor cu program de lucru prelungit și cu sarcini de mare diversitate, menținute în timp îndelungat, activități profesionale excesive; lipsa relaxării; odihnă insuficientă; nerespectarea termenelor limită.

Pârâții, legal citați, au formulat întâmpinare prin care au solicitat în esență respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, Direcția Generală a Finanțelor Publice P, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, invocând în plus excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister (filele 8-13 și 27-28).

Prin sentința civilă nr.1124 din 7 septembrie 2007, Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor prin P și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin aceeași sentință, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță cercetând cu prioritate excepțiile a reținut în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată pe cale de întâmpinare, că aceasta este întemeiată în condițiile în care, pe de o parte acest pârât nu are calitatea de angajator al reclamanților și nu are raporturi de muncă cu aceștia, iar pe de altă parte, nu poate fi ordonator principal de credite pentru Ministerul Justiției, care la rândul lui, are această calitate, în conformitate cu art. 47 alin.4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite neputând fi virate și utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.

Prin urmare, nu Ministerul Economiei și Finanțelor, ci Guvernul repartizează sume de la buget instituțiilor care sunt ordonatori principali de credite, alocate potrivit destinațiilor bugetare, în conformitate cu legea bugetului de stat, și, în consecință, tribunalul a respins acțiunea față de acest minister ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, în condițiile în care art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care reglementa acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, a fost abrogat prin nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.

Or, instanța de judecată nu se poate substitui legiuitorului pentru menținerea în vigoare a acestor dispoziții, abrogarea lor fiind atributul exclusiv al legiuitorului, acesta trebuind să prevadă în mod expres dacă ar fi dorit reactivarea dispozițiilor legale amintite anterior.

Referitor la neconstituționalitatea art.47 din Legea nr.50/1996, se observă că reclamanții nu au indicat dispoziția legală constituțională ce se pretinde a fi fost încălcată prin abrogarea textului amintit, astfel că acesta nu poate face obiectul controlului instanței de judecată, fiind inadmisibilă.

Concluzionând, constatând că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, tribunalul a respins ca atare acțiunea.

Împotriva acestei sentințe în termen legal au exercitat recurs reclamanții (filele 4-5)criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenții-reclamanți au invocat greșita interpretare a legii de către prima instanță care a stabilit că art.47 din Legea nr.50/1996 care reglementa sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost abrogat, câtă vreme actul normativ de abrogare adică OG 83/2000 este inferior legii din punctul de vedere al forței juridice a actelor normative, jurisprudența dezvoltată de alte instanțe judecătorești fiind în sensul celor arătate, astfel că pentru aceeași problemă de drept, au fost dezlegate diferit cauze similare, ceea ce este inadmisibil în condițiile în care un drept general, prevăzut într-o lege organică să fie interpretat și concretizat diferit în practica judiciară.

În dovedirea susținerilor din recurs, recurenții-reclamanți au depus înscrisuri (filele 6-13).

Intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P (denumită în continuare DGFP P) întâmpinare (filele 14-15) prin care a solicitat respingerea recursului întrucât instanța de fond a dat o corectă rezolvare excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

Intimații-pârâți Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești, prin întâmpinările formulate (filele 18-21) au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de tribunal ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiul de drept al acțiunii reclamanților, respectiv art.47 din Legea nr.50/1996 a fost expres și explicit abrogat prin art.I, pct.42 din OG 83/2000, aceasta fiind opțiunea legiuitorului care are atributul exclusiv de a stabili criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază pentru anumite categorii socio-profesionale.

Pentru termenul de judecată din 11 iunie 2009 reclamanții au depus note scrise (fila 111) la care au anexat înscrisuri (filele112-125) prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii pentru perioada 20 iulie 2007-9 aprilie 2005, precizând că pentru restul perioadei din acțiunea inițială începând cu data de 10 aprilie 2005 la zi și în continuare, sumele solicitate cu același titlu le-au fost recunoscute prin sentința civilă nr.1460 din 23 mai 2008 Tribunalului Prahova pe care au depus-o în copie la dosarul de recurs (filele 112-116) fără ca aceasta să constituie autoritate de lucru judecat, deoarece a avut altă cauză juridică decât cea din acțiunea de față.

În ședința publică de la 1 iulie 2009, când au avut loc și dezbaterile, doi dintre reclamanți: și - au depus note scrise prin care au susținut că nu își însușesc precizarea făcută anterior de ceilalți recurenți și au cerut admiterea recursului lor, modificarea sentinței și admiterea acțiunii în redactarea inițială, indicând drept fundament juridic Decizia în interesul legii nr.21 pronunțată la 10 martie 2008 de Secțiile unite ale ICCJ.

Cele două recurente-reclamante au anexat notelor scrise adresa nr.25585 din 16 martie 2009 emisă de intimatul-pârât Ministerul Justiției și copia deciziei nr.1177 din 27 mai 2009 Curții de Apel Ploiești prin care s-a soluționat irevocabil recursul exercitat împotriva sentinței civile nr.1460/2008 (filele 145-153).

Verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. Curtea ca instanță de control judiciar constată că recursul este nefondat și urmează a fi admis ca atare, pentru considerentele care succed:

Prin Decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuându-se că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.

În considerentele deciziei, s-a argumentat că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea și efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin disp.art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textul de lege.

Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ, pronunțată în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, conform at.329 alin.3 Cod pr.civilă. și constituie fundamentul juridic al interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor legale invocate de reclamanți în acțiunea lor, respectiv art.47 din Legea nr.50/1996.

În aceste împrejurări critica formulată de aceștia se justifică, fiindcă atât chestiunea de drept legată de abrogarea sau supraviețuirea art.47 din Legea nr.50/1996 cât și cea referitoare la pretinsa depășire a atribuțiilor conferite autorității judiciare a statului, au fost dezlegate prin decizia în interesul legii sus-citată, care pentru aceste probleme de drept este, în mod irevocabil, obligatorie.

Chiar dacă anterior, prin sentința civilă nr.1460 din 23 mai 2008 Tribunalului Prahova devenită irevocabilă prin decizia nr. 1177 din 27 mai 2009 Curții de Apel Ploiești, între aceleași părți s-a purtat un litigiu având drept obiect revendicarea aceluiași spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, aceasta nu are putere de lucru judecat asupra cauzei de față, fiindcă fundamentul juridic este diferit, iar potrivit art.1201 cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Or în acțiunea soluționată prin hotărârile judecătorești mai sus-arătate, reclamanții au invocat discriminarea lor față de alte categorii socio-profesionale de bugetari care prin legi speciale au reglementat respectivul spor, iar în cea care face obiectul recursului de față sunt invocate dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, așa

cum au fost interpretate unitar prin Decizia în interesul legii nr.21/2008, ce nu se pronunțase la data introducerii acțiunii anterioare și a soluționării sale în primă instanță.

În egală măsură, principiile egalității de tratament și nediscriminării invocate în procesul anterior nu au relevanță juridică în cauza de față, în condițiile în care fundamentul juridic al acțiunii îl reprezintă art.47 din Legea nr.50/1996 și Decizia

în interesul legii nr.21/10.03.2008 a ICCJ, iar categoriile socio-profesionale cărora le sunt aplicabile indicate limitativ și expres de ambele reglementări.

Drept urmare, recursul reclamanților, așa cum aceștia l-au precizat în fața instanței de control judiciar și prin care au criticat greșita interpretare a art.47 din Legea nr.50/1996 de către prima instanță, este fondat și urmează a fi admis, în temeiul art.312 alin.1 și art.304, pct.9 cod pr.civ. în sensul modificării în parte a sentinței recurate și rejudecării cauzei în fond, cu consecința admiterii acțiunii precizate și obligării în solidar a pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază lunar pentru recurenții-reclamanți, -, -, -, -, C, -, -, -, pentru perioada 20.07.2004-9.04.2005.

În privința personalul conex, respectiv recurentele-reclamante și, Curtea constată că ambele, în calitate de aprod la această curte de apel, se încadrează între categoriile socio-profesionale vizate de Decizia nr.21/2008 a J, deoarece prin dispozițiile art. potrivit Legii nr.50/1996 Anexa I, Cap.III, pct.24 și art.2 alin.(3) din Legea nr. 567/2004, funcțiile de aprod și agent procedural au fost stabilite de legiuitor însuși ca fiind personal de specialitate încă din anul 1996, statut profesional preluat ulterior și încadrat în personalul conex al instanțelor și parchetelor.

Astfel fiind, cu privire la acestea, Curtea, admițând recursul și modificând în parte sentința pe temeiurile arătate în cele ce preced, va admite acțiunea așa cum a fost inițial formulată în sensul obligării în solidar a pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază lunar începând cu data de 20 iulie 2004 la zi și în continuare pentru viitor, până la încetarea dreptului.

Toate sumele cuvenite recurenților-reclamanți vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecăreia, la plata efectivă pentru a acoperi astfel prejudiciul încercat prin erodarea creanței datorită pe de o parte, procesului inflaționist ce a afectat și afectează economia românească, iar pe de alta, culpei pârâților care au interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale privitoare la plata sporului în discuție.

În temeiul art.11 din Decretul nr.92/1976 intimata-pârâtă Curtea de Apel Ploiești urmează a fi obligată să efectueze mențiunile referitoare la acest spor și perioada acordării lui conform prezentei decizii în carnetele de muncă ale tuturor recurenților-reclamanți.

Vor fi menținute celelalte dispoziții din sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanții, -, -, -, -, C, -, -, -, toți cu domiciliul ales în P,- - la sediul Curții de Apel Ploiești, împotriva sentinței civile nr.1124 din 7 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor-prin Direcția Generală de Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de Apel Ploiești cu sediul în P,-, județul

Modifică în parte sentința în sensul că admite acțiunea precizată și obligă pârâții în solidar la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază lunar, pentru recurentele-reclamante și, începând cu 20 iulie 2004 la zi și în continuare, iar pentru ceilalți recurenți-reclamanți, pentru perioada 20.07.2004 - 09.04.2005, drepturi bănești ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume, la plata efectivă.

Obligă pe intimata Curtea de Apel Ploiești la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale recurenților.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 14 iulie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Vasile

- - - - - -

Grefier,

Operator de date cu caracter personal

Număr notificare 3120/2006

3 ex/ 28. 07.2009

Dosar- al Tribunalului Prahova

-,

Președinte:Simona Petruța Buzoianu
Judecători:Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Vasile

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1560/2009. Curtea de Apel Ploiesti