Pretentii civile. Speta. Decizia 1558/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 1558
Ședința publică din data de 14 iulie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA B cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.833 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în municipiul C, Bulevardul, nr. 80, -. 1, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 1 iulie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea amânat pronunțarea pentru 8 iulie respectiv 14 iulie 2009, dând următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții - și au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pe lângă salariul de bază reclamanții urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamantului și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2002 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
Ulterior, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune susținând că sunt aplicabile dsip.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
După administrarea probelor, prin sent.civ.nr.89/10.01.2008 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a admis în parte acțiunea, obligând pârâta la plata primelor de C pe anii 2004-2006 si a primelor de Paște pe anii 2005-2007 conform CCM, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație, respingând capătul de cerere privind acordarea diferențelor de salarii rezultate din aplicarea indicelui de salarizare 1,98 din salariul minim, indexat, pe economie.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că reclamanții au avut calitatea de salariați ai paratei în perioada 2004-2007, perioadă în care potrivit art.168 din aveau dreptul la prime pentru Paște și C în cuantum de un salariu de baza mediu pe unitate pentru fiecare dintre aceste sărbători, drepturi ce nu le-au fost achitate.
Cu privire la plata diferențelor de salarii rezultate din aplicarea indicelui de salarizare 1,98 din salariul minim indexat pe economie, tribunalul nu a motivat respingerea acestui capăt de cerere, iar referitor la excepția invocată de parată prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză, sunt incidente disp.art.283 al.1 lit.c potrivit cărora, termenul de prescripție este de 3 ani si nu cele ale art.283 lit.e Codul muncii deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând sentința sub aspectul respingerii nelegale a capătului de cerere privind plata diferențelor de salariu rezultate din aplicarea indicelui de salarizare 1,98 din salariul minim indexat pe economie.
Sentința a fost criticată si de pârâtă pe calea recursului, în sensul că în mod greșit, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât drepturile salariale solicitate își au izvorul in, ceea ce atrage incidenta in cauza a disp.art.283 al.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată de pârâtă, în sensul ca instanța de fond nu a ținut seama de disp.art.168 al.2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora, primele de sărbători au fost incluse in salariul de baza și plătite ca atare, iar la stabilirea sumei datorate de recurenta parata, nu a acordat atenție dispozițiilor art.168 din conform căruia această sumă nu este echivalenta cu salariul mediu brut pe unitate, ci, cu salariul de baza mediu brut pe unitate, ceea ce înseamnă că aceste prime nu includ si sporurile.
Prin decizia nr.832/23.05.2008, Curtea de Apel Ploieștia admis recursurile declarate de reclamanți, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal, arătând ca se impune efectuarea unei expertize de specialitate care să aibă ca obiective verificarea modului de calcul al salariilor reclamanților, respectiv dacă aceștia se încadrau în condițiile pentru a beneficia de indicele de 1,98, daca li s-a aplicat acest indice la calculul salariilor, precum si calculul sumelor datorate de parata cu titlu de prime de Paste si și dacă aceste prime s-au introdus in salariu și au fost achitate reclamanților.
-se dosarul la ribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr-.
În cauză, pe linia deciziei de casare, s-a efectuat raport de expertiza specialitatea salarizare-normare, de către expert.
Prin sentința civilă nr. 833 din 10 aprilie 2009 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea precizată în fond după casare, formulata de reclamanții și, obligând pârâta să plătească pentru fiecare dintre reclamanți drepturile salariale cuvenite și neacordate în sumă de 5199 lei reprezentând prima de Paște și C pe anii 2005-2007 conform raportului de expertiza salarizare-normare întocmit de expert, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data efectuării raportului de expertiză la data plății efective.
Prin aceeași sentință a obligat pârâta să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 raportat la salariul minim pe economie indexat, corespunzător prevederilor anexei nr.15 si art.128, art.129 al.2 la, pe perioada 01.01.2005-29.09.2008 conform aceluiași raport de expertiza.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar si raportului de expertiza salarizare, reclamantul a fost salariatul paratei, îndeplinind funcția de maistru producție și, apoi inginer producție in perioada 2005-2008, unitatea intimata nu i-a acordat salariul de baza cu aplicarea coeficientului de 1,98 pe care reclamantul era îndreptățit să îl primească, conform anexei 15 la si art.128-129 al.2 din, astfel cum reiese din raportul de expertiza, expertul arătând ca salariul de baza care trebuia acordat reclamantului era pe perioada 01.01.2005- 01.05.2006 de 1503 lei; in perioada 01.05.2006-01.01.2007 de 1829 lei; in perioada 01.01.2007-01.01.2008 de 2051 lei, efectuate in carnetul de munca al reclamantului, faptul ca unitatea intimata nu a acordat salariul de baza cu aplicarea coeficientului de 1,98.
In ceea ce privește pe reclamanta, expertul a arătat că aceasta a lucrat în perioada 01.01.2005-01.08.2005 la Sucursala, apoi la sediul in perioada 01.08.2005-01.03.2006, după care a desfășurat activitate din nou la Suc., aceasta nedesfășurând activitate în zona ar Constanta, astfel încât nu i se cuvine acordarea coeficientului de 1,98, coeficient de care au beneficiat numai angajații, care desfășoară activitate în Zona de operare ar
În ceea ce privește drepturile salariale constând în primele de Paște și C pentru cei doi reclamanți, expertul a arătat ca aceste suplimentari salariale sunt reglementate la art.168 din, luând în considerare salariul de bază la nivelul, expertul calculând cuantumul acestor prime în funcție de salariul de baza mediu pe ce i-a fost comunicat prin adresa nr.3081/28.11.2007, completare la adresa nr.2022/04.09.2007 și adresa nr.2919/12.11.2007, actualizate în raport de indicele de inflație comunicat lunar in Buletinul de statistica editat de Institutul Național de Statistica, stabilind ca primele de C și Paste pe anii 2005-2007 sunt în suma de 5199 lei pentru fiecare reclamant.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Art.128 și 129 al.2 coroborate cu anexa 15 la prevăd că salariații ar Constanta au un coeficient de salarizare minim de baza de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
arătat recurenta că sentința este criticabilă sub următoarele aspecte:
- instanța de fond a omis se pronunța asupra excepției invocată în întâmpinare privind excepția dreptului material la acțiune, în raport de disp. art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii,
- instanța de fond în mod greșit nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, punctul de vedere al societății fiind susținut de Comisia Paritară SA.
- instanța de fond deși observat în mod corect că valoarea suplimentării solicitată este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, admițând acțiunea obligat societatea în raport de un salariu mediu brut pe unitate,
- în mod greșit instanța de fond a obligat societatea față de reclamantul la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din aplicarea unui coeficient de 1,98% raportat la salariul minim pe economie indexat. Astfel, instanța și-a întemeiat soluția exclusiv pe expertiza în condițiile în care expertiza conține concluzii eronate.
În acest sens s-a precizat că începând cu anul 2004 coeficientul de 1,98 sau de 1,76 nu mai fost avut în vedere la stabilirea salariului minim, ci acești coeficienți au avut rolul de a stabili cuantumul drepturilor care se acordă în funcție de salariul minim, invocându-se în acest sens art. 128 din CCM.
Potrivit acestor considerente recurenta pârâtă solicitat admiterea recursului.
Curtea examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei și de disp. art.3041Cod proc.civilă constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
La judecarea cauzei, în fond, s-a efectuat expertiză de specialitate în legislația muncii, pe linia deciziei de casare. Expertul a precizat următoarele:
CCM la nivel dec cuprinde la anexa 15, dispoziții privind modul de calcul al salariilor pentru angajații care desfășoară activitate zona de operare ar C conform anexei nr. 15, salariații ar au un coeficient de salarizare minim de bază de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat. Expertul, în raport de aceste dispoziții, prin coroborare cu disp. art. 128 și 129 din CCM, a stabilit că unitatea nu acordat reclamantului salariile de bază cu aplicarea coeficientului de 1,98.
Preluând aceste concluzii, prima instanță, prin hotărârea recurată obligat unitatea la plata către reclamantul diferențelor de drepturi salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 raportat la salariul minim pe economie indexat, corespunzător prevederilor anexei nr. 15 și art. 128 și 129 din CCM.
La termenul de judecată din 1 iulie 200, recurenta pârâtă, în susținerea criticilor privind situația reclamantului depus la dosar înregistrat la la nr. 1054/24.02.2006.
Examinând anexele la care s- făcut referire și pe care se întemeiază, de fapt, soluția pronunțată de prima instanță, Curtea constată că anexa nr. 15 nu se regăsește la, respectiv, după anexa nr. 14 (fila 177) urmează anexa nr. 16 (filele 178 - 180). În aceste condiții, în raport de criticile invocate și de înscrisurile depuse la dosar, Curtea constată că nu poate realiza verificare corectă a temeiniciei pretențiilor reclamantului așa cum a reținut instanța de fond.
Astfel, pentru justa soluționare cauzei și pentru administrarea tuturor probatoriilor necesare, inclusiv nouă expertiză, în recurs neputându-se administra proba cu înscrisuri conform art. 305 Cod proc.civilă, și pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, Curtea apreciază recursul ca fondat, urmând să îl admită conform art. 312 alin. 1, 2 Cod proc.civilă iar conform art. 312 alin. 5 Cod proc.civilă va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
La rejudecarea cauzei se vor avea în vedere și celelalte critici invocate și se vor administra toate probele ce se vor considera necesare pentru justa soluționare cauzei, inclusiv nouă expertiză care să stabilească în mod cerect situația salariatului care desfășurat activitatea în zona de operarea ar
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.833 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, ambii cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în municipiul C, Bulevardul, nr. 80, -. 1, jud.
Casează sus-menționata sentință și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 14 iulie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
3 ex/ 20. 07.2009
Dosar - al Tribunalului Prahova
R
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Traian Logojan Ioana
