Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1565/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1565
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit pre soluționare recursurile civile formulate de recurentele-pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ împotriva sentinței civile nr.541 din 05.06.2009 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ, în dosarul nr-.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, învederând instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Compartiment Arhivă, o cerere de amânare formulată de consilier juridic întrucât se află în imposibilitate de a se prezenta, fiind în concediu fără plată, după care:
Instanța respinge cererea de amânare formulată de consilier juridic, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 541 din 5.06.2009 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanții reținându-se în esență următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pârâții: MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând să se constate că în mod nelegal le-au fost reținute sume cu titlu de CAS, impozit pe venit, CASS și șomaj din cuantumul sumei ce se decontează potrivit art. 80 din Legea nr. 303/2004 republicată și modificată, reprezentând contravaloarea a 6 călătorii în țară dus-întors, gratuite, călătorii efectuate în anii 2006, 2007 și 2008; obligarea primelor trei pârâți la restituirea sumelor reținute cât și obligarea pârâului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acestor despăgubiri.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că au calitatea de procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Neamț și deși beneficiază potrivit art. 80 din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată, de 6 călătorii în țară dus-întors gratuite, pârâții le-au diminuat aceste sume prin aplicarea reținerilor menționate în petit, încălcându-se astfel principiul interzicerii dublei impuneri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 80 din Legea nr. 303/2004.
Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Naf ormulat întâmpinare (fila 7 dosar fond) solicitând respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive cu motivarea că între părțile în litigiu și Ministerul Finanțelor Publice nu există raporturi de muncă, Ministerul Justiției are obligația să întreprindă toate demersurile legale pentru rectificarea bugetului în sensul suplimentării cu sumele solicitate de reclamanți.
Ordonatorul principal în cazul de față este MINISTERUL PUBLIC, care trebuie să dispună toate măsurile ce se impun pentru asigurarea în bugetele proprii ale instituțiilor subordonate a creditelor bugetare pentru efectuarea plăților stabilite prin titluri executorii.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără vreo motivare în acest sens.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU prin întâmpinarea formulată (fila 13 dosar fond) a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivând că reclamanții și-au întemeiat cererea și pe dispozițiile Ordonanței nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv art. 27 alin. 1, învederând că la data de 16 iulie 2008 intrat în vigoare Decizia nr. 821/03.07.2008 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin. 11, precum și dispozițiile art. 27 din OUG nr. 137/2007, sunt neconstituționale.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru sumele cerute pe anul 2006, raportat la data efectuării călătoriilor în cauză și data reținerii sumelor reprezentând CAS, impozit pe venit, CASS și șomaj, având în vedere data introducerii acțiunii, fiind incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că acest drept acordat judecătorilor și procurorilor conform art. 80 din Legea nr. 303/2004 nu se regăsește ca fiind neimpozabil, potrivit dispozițiilor art. 298 pct. 44 și art. 56 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, apreciindu-se că acest drept este de natură salarială și, prin urmare, este supus impozitării.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție precum și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism B au solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca prescrisă pentru perioada anterioară datei de 05 februarie 2006 fiind aplicabile dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 și ca neîntemeiată pentru restul perioadei. În acest sens au arătat că, în conformitate cu prevederile art. 298 pct. 44 și art. 56 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, acest drept acordat judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate, nu se regăsește ca fiind neimpozabil, motiv pentru care, în mod corect, s-a apreciat acest drept de natură salarială ca fiind supus impozitării și s-a procedat în consecință.
Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în temeiul art. 60-63 Cod proc.civilă. au chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice pentru ca în cazul în care se va admite acțiunea, să fie obligat la adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Analizând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de susținerile părților, Tribunalul a constatat că atât cererea de chemare în judecată cât și cererea de chemare în garanție a fiecărui pârât sunt întemeiate.
În baza art. 137 Cod proc.civ. instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, potrivit Legii nr. 500/2002 și HG nr. 2008/2005 acesta coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art. 1 din OG nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Față de aceste rețineri, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Referitor la excepția inadmisibilității formulării acțiunii, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată față de împrejurarea că reclamanții nu și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile OUG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare ca să opereze prevederile de neconstituționalitate pronunțate prin Decizia nr. 821/03 iulie 2008 Curții Constituționale.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept, pe dispozițiile art. 80 din Legea nr. 303/2004, iar, reclamanții nu au solicitat să se constate că sunt discriminați în raport cu alte categorii profesionale.
Nici excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru sumele cerute pentru perioada anterioară datei de 5 februarie 2006, nu este incidentă în cauză raportat la dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă având în vedere că data călătoriilor și, respectiv data reținerii sumelor reprezentând CAS, impozit pe venit, CASS și șomaj, dată de la care curge termenul de prescripție, este ulterioară datei de 05.02.2006, fiind solicitate în termenul de prescripție prevăzut de lege.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de procurori la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, iar, în temeiul dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 303/2004 beneficiază anual de 6 călătorii în țară dus-întors, gratuite, la transportul pe calea ferată, auto, naval și aerian sau la decontarea a 7,5 litri combustibil la de kilometri pentru 6 călătorii, în țară dus-întors, în cazul în care deplasarea se efectuează cu autoturismul.
Pârâții au invocat că acest drept nu se regăsește printre cele neimpozabile conform Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, însă reclamanții beneficiază de o lege specială care reglementează statutul lor, Legea nr. 303/2004 și o lege specială de salarizare, așa cum prevede art. 74 din Legea nr. 303/2004 "salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială", respectiv OUG nr. 27/2006. Așadar, principiul care se aplică este acela că "specialul derogă de la general".
Reclamanții beneficiază de o serie de drepturi cu caracter social. Analizând dispozițiile legale ce le reglementează, reiese că atunci când legiuitorul a dorit să prevadă care anume drepturi cu caracter social se impozitează a prevăzut aceasta în mod expres (art. 81 din Legea nr. 303/2004).
În ceea ce privește contribuția de asigurări sociale se reține că baza de calcul la care se ia în considerare o constituie venitul brut individual realizat lunar, atât în conformitate cu art. 33 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cât și potrivit OUG nr. 91/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul protecției sociale, ori, decontarea a 6 călătorii nu reprezintă un drept salarial acordat lunar, ci reclamanții beneficiază de acest drept anual însă, reclamanților le-au fost reținute sume cu titlu de contribuția la asigurările sociale din contravaloarea celor 6 călătorii.
Acolo unde legiuitorul a dorit să prevadă că drepturile cu caracter social acordate procurorilor sunt supuse contribuției pentru asigurările sociale, a stabilit-o în mod expres.
Astfel, reglementând dreptul la asistență socială, în art. 25 din OUG nr. 27/2006, s-a prevăzut, ce reprezintă legea specială de salarizare a reclamanților, potrivit căreia "judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de sănătate". Ori, atunci când reglementează dreptul la decontarea anuală a 6 călătorii nu a stabilit că acest drept este impozabil ci doar a prevăzut că procurorii beneficiază anual de 6 călătorii gratuite.
Prin urmare, reținerea din contravaloarea călătoriilor anuale decontate reclamanților potrivit art. 80 din Legea nr. 303/2004 republicată a sumelor cu titlu de CAS, impozit pe venit, CASS și șomaj s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, mai sus menționate.
Pentru aceste considerente Tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâții să restituie reclamanților sumele reținute, cu acest titlu din sumele reprezentând contravaloarea celor 6 călătorii efectuate, și, pe cale de consecință, conform art. 60-63 Cod proc.civ. a admis și cererea de chemare în garanție.
Împotriva sentinței civile nr. 541 din 5.06.2009 a Tribunalului Neamț în termen legal, cu formulat recurs, pârâtele Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, criticând-o pentru următoarele motive:
- în mod greșit s-a trecut peste excepția inadmisibilității acțiunilor față de dispozițiile art. 36 alin. 1,2 din nr.OUG 27/2006;
- instanța de fond a ignorat deciziile nr. 818 - 821/2008 ale Curții Constituționale care au declarat ca fiind neconstituționale dispozițiile OG- 137/2000 act normativ invocat de intimații - reclamanți în motivarea acțiunii.
- s-a reținut în mod greșit, față de dispozițiile art. 55 alin.1 din Legea nr. 571/2001 privind Codul fiscal, Normele de aplicare acestuia, Ordinul nr. 1954/2005 și nr.HG 44/2004 că drepturile în litigiu nu sunt impozabile.
De asemenea greșită este interpretarea instanței de fond cu privire la cuantumul contribuției pentru asigurări sociale de sănătate, asupra contravalorii celor 6 călătorii gratuite prevăzute de lege;
- este nelegală reținerea calității procesuale pasive a în condițiile în care acesta nu derulează raporturi juridice de muncă cu intimații - reclamanți, atribuțiile sale fiind expres prevăzute de Legea 500/2002.
Recursurile sunt nefondate.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, în considerarea dispozițiilor art. 36 al.1,2, din nr.OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor,procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, instanța apreciază că aceasta este nefondată.
Potrivit textelor normative invocate, personalul salarizat conform nr.OUG27/2006, republicată, personalul nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă ori, după caz, la Colegiul de conducere al
Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile, împotriva hotărârilor organelor de conducere salariatul nemulțumit putând formula plângere la secția de contencios administrativ și fiscal a, după care, a Curții de Apel București.
Art.36 al.1, al.2 al OUG nr.27/2006, republ. face referire la modul de stabilire a drepturilor salariale, astfel cum acestea sunt definite în art.3, art-4, art.41, art.5-art.7 și stabilite conform art.9 din actul normativ anterior menționat, respectiv de Ministerul Justiției, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, Procurorul General, printre aceste drepturi regăsindu-se dreptul la acordarea a 6 călătorii gratuite pe an personalului din sistemul justiției.
Pe cale de consecință, dreptul revendicat de intimații-reclamanți, nefiind inclus în categoria drepturilor salariale stabilite conform art. 9 din OUG nr.27/2006, soluționarea acestuia pe calea judiciară se face conform prevederii speciale, în speță art.36 alin.1, alin.2 din OUG nr.27/2006, republ. ci, potrivit dreptului comun în materie, respectiv Legea nr.188/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și Codului Muncii, care nu prevăd o procedură prealabilă promovării acțiunii de chemare în judecată.
În aceste condiții nu se poate reține excepția inadmisibilității acțiunii intimaților pe considerentul neparcurgerii procedurii administrative prealabile, invocată de recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă
Acțiunea în reclamarea dreptului pretins de intimații-reclamanți fiind în atare condiții supusă procedurii de drept comun, urmează a fi înlăturată și excepția necompetenței materiale a instanței, invocată în temeiul art. 36 al.1,al.2 din OUG nr.27/2006, instanța competentă fiind cea prevăzută de Legea nr. 168/1999 art.72 coroborat cu art.2 lit.b, art.3 pct.3 Cod procedură civilă, respectiv tribunal - secția civilă, ca instanță de fond, și Curtea de Apel - secția civilă ca instanță de recurs.
În ce privește motivele de fond ale recursului, instanța reține că, și prin prisma aspectelor invocate, recursurile sunt nefondate.
Intimații-reclamanți, procurori la. - Birul Teritorial Neamț, beneficiază anual, în temeiul art. 80 din Legea nr. 303/2004, republ. de 6 călătorii în țară, dus-întors, gratuite (transport auto, naval, aerian) sau, în echivalent, de decontarea a 75 combustibil la de Km pentru 6 călătorii în țară, dus-întors, în situația deplasării cu autoturismul.
Astfel cum s-a arătat și la instanța de fond, intimații-reclamanți beneficiază de statutul și salarizarea speciale, astfel cum acestea au fost conferite prin Legea nr. 303/2004, republ. privind statutul magistraților, respectiv OUG nr. 27/2006, privind salarizarea magistraților, act normativ emis în considerarea art. 74 din Legea nr. 303/2004, care prevede că salarizarea judecătorilor se stabilește prin lege specială.
În atare condiții, chiar dacă dreptul la contravaloarea a 6 călătorii gratuite nu este menționat de Legea nr. 571/2003 (Codul fiscal) printre drepturile neimpozabile, nu se poate reține, în condițiile legii speciale, că acest drept este supus neimpozitării; admiterea ipotezei contrare ar însemna încălcarea principiului conform căruia specialul derogă de la general.
Este de reținut, totodată, că, art. 55 al.1 din Legea nr. 571/2003, invocat de recurenții MINISTERUL PUBLI Ca - Parchetul de pe lângă și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU definește veniturile din salarii, regulile de impunere proprii din veniturile din salarii, tipurile de venituri considerate asimilate salariilor, la litera K ( la care fac trimitere cei doi recurenți), menționându-se "orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor în vederea neimpunerilor".
Al.3 al art. 55 enumără (enumerarea neavând caracter limitativ) avantajele nesupuse impozitării.
4 al. art. 55 stipulează expres sumele care nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile în înțelesul impozitului pe venit, drepturile prevăzute la pct. a-r, drepturi care astfel cum sunt definite, au caracterul unor drepturi salariale, a unor facilități sau gratuități de care beneficiază orice angajat în derularea raporturilor de muncă.
Ori, din interpretarea naturii drepturilor care nu sunt supuse regimului juridic al veniturilor din salarii supuse impozitării, astfel cum acestea sunt prev. de al.4 art. 55, rezultă că și dreptul la cele 6 călătorii gratuite, prevăzut de legile speciale, are caracterul unui drept salarial, a unei facilități oferite de legiuitor. Pe cale de consecință, chiar dacă în art. 55 al.4 al. Legii nr. 571/2003 (Codul fiscal) dreptul reclamat de intimați nu este menționat expres ca fiind exceptat de la impozitare, natura socială a acestui drept îl circumscrie celor prevăzute la art. 4 al.1, al.2, al.4 pct. 1-r.
Se mai reține, de asemenea, că însuși art. 55 pct. 4 al.3 din Legea nr. 571/2003 prevede că nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile nici veniturile de natura celor prevăzute de al.4, realizate de persoane fizice, dacă acestea sunt primite în baza unor legi speciale și finanțate de la buget.
Ori, astfel cum a arătat și prima instanță, dreptul în litigiu este menționat printr- lege specială, care, dacă pentru alte drepturi cuvenite magistraților prevede impozitarea, pentru acest drept o astfel de sarcină nu este menținută.
În contextul arătat, în cauză nu sunt aplicabile nici. MF 1954/2005, HG 44/2004 și Normele de Aplicare a Codului fiscal, acestea neputând excede legii.
Referitor la contribuția de asigurări sociale aplicată asupra contravalorii celor 6 călătorii gratuite cuveniteanualmagistraților, se reține că și critica adusă sentinței sub acest aspect este nefondată, câtă vreme, așa cum corect a reținut prima instanță, baza de calcul aoc onstituie doar venitul brut individual lunar, astfel cum rezultă din disp. art. 23 din Legea nr. 1/2000 și OUG nr. 91/2007.
De asemenea, neîntemeiată este și critica ce vizează aplicarea procentelor reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate, instanța de fond procedând la o corectă aplicare a art. 25 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea magistraților.
Nefondată este și invocarea în motivarea recursurilor încălcării de către instanța de fond, a deciziilor art. 818-821/2008 ale Curții Constituționale, prin care nr.OG 137/2000, repub. a fost declarată necontituțională, în contextul în care, în argumentarea hotărârii și adoptării deciziei au fost avute în vedere actele normative specifice și nu OG nr. 137/2000,repub., privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Referitor la motivul de recurs invocat de recurentul privind lipsa calității sale procesuale în cauză, se apreciază că și acesta este nefondat.
Astfel, în mod legal a procedat prima instanță, obligându-l să asigure sumele necesare plății drepturilor acordate prin hotărâre din moment ce legitimarea sa procesuală este dată de interpretarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea 500/2002,modif.- conf. cărora sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute laart. 1alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite - în coroborare cu cele ale art.19 din același act normativ - ce reglementează rolul Ministerului Finanțelor Publice ( respectiv alin.1 lit."a, g, i" ).
Având în vedere cele anterior arătate, apreciază, în raport de motivele invocate, că, în speță, nu se impune modificarea sentinței recurate, instanța, în temeiul art. 3121Cod pr. civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile civile declarate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.541 din 05.06.2009 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.XII.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Aștefănesei Petrina
- - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red.sent.,
Red.
. /10 ex.
13.01.2010
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Aștefănesei Petrina
