Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1570/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1570
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurenta-pârâtă în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.1260/D din 04 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă de către recurentă prin cererea de recurs, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare. CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății, înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București sub nr. 44824/2007, iar la Tribunalul Bacău sub nr- urmare a strămutării dispusă de ÎCCJ prin Încheierea 1433/3.03.2008 și apoi sub nr-, reclamanții, R, -, în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul ÎCCJ, au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să se dispună obligarea ÎCCJ la calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % începând cu iulie 2007 la data rămânerii irevocabile a hotărârii și pe viitor, actualizate cu rata inflației începând cu data nașterii dreptului până la plata efectivă, respectiv obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, iar să fie obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor încasate.
La 13.06.2009 în cauză s-a formulat cerere de intervenție în nume propriu de către, și, personal auxiliar de specialitate la aceeași instanță cu reclamanții ( fl. 51 d- al Tribunalului Bacău ) având același obiect cu acțiunea principală, cerere admisă în principiu la termenul din 15.12.2008 de către Curtea de Apel Bacău în dosar -.
La 17.11.2008 reclamanta a precizat acțiunea sa, arătând că o susține numai pentru perioada ulterioară datei de 25.04.2008 fl. 52 d- al Curții de Apel Bacău ).
Prin civ. 1260/D/4.09.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar -, s-a dispus:
Respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive invocate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și Ministerul Economiei și Finanțelor
Admiterea acțiunii și a cererilor de intervenție formulate de: -, R, -, (), în contradictoriu cu intimatele Înalta Curte de Casație și Justiție B, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție la calcularea și plata în favoarea fiecărei reclamante și interveniente a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale, reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază pe toată perioada în care reclamantele și intervenientele funcționează astfel: pentru -, R, -, începând cu 16.07.2007 apoi pentru, începând cu 09.01.2008, apoi pentru începând cu 15.01.2008 și pentru 16 noiembrie 2007 iar pentru începând cu data de 15 noiembrie 2007 până la zi și pentru viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților respective.
Obligarea Înaltei Curți de Casație și Justiție B să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienienților.
S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantelor și intervenientelor ,.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că:
În motivarea acțiunii, reclamanții și intervenienții au precizat că fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și că sunt discriminați, contrar prevederilor OG 137/2000 și art. 5 și 154 alin. 3 din Codul Muncii, față de restul personalului din sectorul bugetar, prin neacordarea sporului de confidențialitate.
Astfel, prin art. 3 din Legea 446/2006, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special și militarii angajați pe bază de contract, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate și alte categorii de funcționari publici beneficiază de acest spor și anume aparatul de lucru al Guvernului din cadrul Administrației Președintelui, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ
Mai arată reclamanții că potrivit Hot. CSM nr. 328/24.08.2005, s-a instituit obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte sporuri decât cele legate strict de exercitarea profesiei, informațiile pe care le-au obținut în această calitate, deci să păstreze secretul profesional. Acest fapt determină incidența unui tratament discriminatoriu ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea, recunoașterea folosinței și exercitării în condiții de egalitate a drepturilor, la remunerarea lor pentru confidențialitatea unor date.
În susținerea acțiunii au depus copii de pe actele de identitate, carnetele de muncă și practică judiciară.
În cauză au depus întâmpinare ( 29 -31 dosar 44824/2007) și Ministerul Economiei și Finanțelor ( 33 - 36 dosar 44824/2007), invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive, iar Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând și respingerea acțiunii ca nefondată.
În baza art. 137 Cod procedură civilă instanța a analizat mai întâi excepțiile de procedură invocate în cauză și anume a lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Economiei și Finanțelor și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, reținând că:
Potrivit legii 500/2002 și HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar cum ar fi pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a răspunde la elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete. De asemenea, calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică prin dispozițiile art. 1 din OG 22/2002 elaborată prin Legea 288/2002, potrivit cărora exercitarea obligațiilor de plată de instituțiile publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
În consecință, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor.
De asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național Combaterea Discriminării a fost considerată ca nefondată, întrucât acesta a fost citat pentru opozabilitate, în sensul dispozițiilor art. 27 din OG 137/2000, astfel că ea nu a fost primită de instanță și în consecință a fost respinsă ca atare.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții ca și intervenienții fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate (grefieri) din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa cum rezultă din înregistrările din carnetul de muncă și din adresa comunicată de pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție existentă la fila 75 dosarului. Deci raporturile juridice de muncă ale reclamanților sunt guvernate de Codul Muncii conform dispozițiilor art. 1 și ale art. 295 din acest cod.
În scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost adoptate o serie de acte normative, menite să confere categoriilor de persoane - salariați care gestionează astfel de informații - sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Astfel, prin art. 3 din Legea 444/2006 pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională s-a prevăzut ca pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul -avizul de securitate deținut, cadrele medicale în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din solda lunară respectiv din salariul de bază.
De asemenea, prin dispozițiile art. 15 alin. 1 din OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici, respectiv celor din aparatul din aparatul de lucru al guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
În aceeași ordine de idei, prin art. 20 alin. 3 din Legea 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea 405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului precum și unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Este evident că, cel puțin în raport de dispozițiile OG nr. 19/2006 rezultă în mod clar voința de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute expres în Legea 444/2006, adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională.
Însăși OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede în art. 30 alin. 3 acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informațiile clasificate.
Obligația de confidențialitate este instituită și pentru personalul auxiliar de specialitate din justiție. Astfel, potrivit art. 78 alin. 1 din Legea 567/2004 și celor ale art. 9 din Hotărârea nr. 145/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, pentru aprobarea Codului Deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, acesta are obligația de a păstra secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției în legătură cu procese în curs de desfășurare sau în legătură cu cauza cu care a fost sesizat Parchetul.
Cum toți reclamanții și intervenienții (grefieri) au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, revenindu-le și lor obligația de confidențialitate, întrucât au acces direct la informații clasificate prin natura informațiilor de serviciu și ei (reclamanți și intervenienți) au dreptul la acest spor de confidențialitate.
Instanța a constatat că în timp ce alte categorii de personal (tot bugetari) beneficiază de sporul de confidențialitate de 15 %, această categorie de personal (reclamanții și intervenienții din prezenta cauză) nu beneficiază de sporul de confidențialitate.
Conform dispozițiilor art. 16 din Constituția României cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii sau discriminării.
Prin decizia nr. 447/15.09.2005 Curtea Constituțională a statuat că numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri acordă anumitor categorii de salariați cu singura condiție ca de sporurile sau adaosurile prevăzute să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați, al naturii și volumului de activitate desfășurată, al importanței și riscului muncii lor și în privința oricăror elemente specifice.
Prin dispozițiile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală, principiu consacrat de altfel și în plan național prin dispozițiile art. OG nr. 137/2000, aprobată prin Legea 48/2003 și art. 5 și 6 din Legea 53/2003 - Codul Muncii.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că pretențiile reclamanților și ale intervenienților sunt întemeiate și legale, acțiunea ca și cererile de intervenție sunt fondate și în consecință acestea au fost admise.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, motival și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, prin B, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
Motivând recursul promovat, a susținut nelegalitatea sentinței justificat de următoarele:
- nu s-a indicat temeiul în drept al obligației stabilite în sarcina sa, astfel încât hotărârea apare ca nemotivată în drept;
- respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate nu este susținută de atribuțiile sale limitate în elaborarea bugetului, de faptul că nu se confundă cu Statul Român, că nu are raport juridic cu reclamanții;
- obligarea sa alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor salariale s-a dispus în lipsa oricăror raporturi de muncă cu reclamanții;
- după pronunțarea Deciziei 838/2009 de către Curtea Constituțională, instanțele nu mai puteau da eficiență deciziei în interesul legii pronunțate de ÎCCJ cu depășirea competențelor prev. de art. 126 alin. 3 din Constituție.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Legal citate celelalte părți nu s-au prezentat, nu au formulat întâmpinare și nici alte cereri.
Nu s-au administrat probatorii noi în recurs.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304, 304/1, 312.pr.civ. Curtea constată caracterul său nefondat justificat de următoarele:
Recurenta este în eroare cu privire la limitele în care s-a angajat răspunderea sa în cauză; astfel, nu s-a dispus obligarea sa la plata drepturilor alături de ceilalți pârâți - așa cum a susținut -, ci separat, în nume propriu, în virtutea atribuțiilor ce-i revin în elaborarea proiectelor de rectificare bugetară,la alocarea sumelor necesare efectuării plății de către ÎCCJ.
Sub aspectul nemotivării în drept a hotărârii recurate, partea este din nou în eroare, din moment ce în considerentele acesteia se expun pe larg nu numai argumentele de fapt, ci și cele de drept ce au justificat respingerea excepției lipsei calității procesual pasive tocmai raportat la pretențiile deduse judecății în raport cu această parte.
În ceea ce privește calitatea sa procesual pasivă, raportat la solicitarea de a fi obligată la alocarea respectivelor sume în bugetul ÎCCJ, se reține că în mod legal și temeinic s-a reținut de către prima instanță că, în virtutea competențelor sale în elaborarea bugetului anual și, eventual în proiectele de rectificare bugetară, cât și față de dispozițiile art. 1 din nr.OUG 22/2002 conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, față de prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 ce instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-1 exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților, acesta are calitate. Și nu în ultimul rând trebuiesc amintite dispozițiile Ordinului comun nr. 3774/C/22.08.2008 ce stabilește obligația acestui recurent de a aloca sumele necesare efectuării plății drepturilor salariale între care se regăsește și cel ce face obiectul prezentului litigiu.
În ceea ce privește relevanța Deciziei Curții Constituționale nr. 838/2009 asupra fondului cauzei, se reține că aceasta lipsește întrucât:
- hotărârea instanței de fond nu s-a întemeiat pe Decizia în recurs în interesul legii nr. 46/2008;
- efectele sale sunt numai pentru viitor, respectiv pentru deciziile în interesul legii ce se vor pronunța de ÎCCJ după data publicării deciziei de neconstituționalitate în. (3.07.2009 ) - ori în cauză decizia în este cu mult anterioară.
Față de toate acestea, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenta-pârâtă în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.1260/D din 04 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 16.XII.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Aștefănesei Petrina
- - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red. /
Red.
Tehnored./23 ex.
18.12.2009/6.01.2010
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Aștefănesei Petrina
