Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 161/2009. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 161/R-CM

Ședința publică din 03 Februarie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu

JUDECĂTOR 3: Laura G--

Judecător -

Grefier

S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII ȘI împotriva sentinței civile nr.1141/CM din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât, intimatul-reclamant și intimații-pârâți.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.

CURTEA

Constată că rin p. acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș reclamanta reprezentată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții Centrul Bugetar Liceul de Artă, Municipiul Pitești prin Primar, Inspectoratul Școlar al Județului A, Ministerul Educației Cercetării și T, Liceul de Artă, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să îi oblige pe pârâții Centrul Bugetar Liceul de Artă și Liceul de Artă să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore suplimentare și să fie obligați toți pârâții să plătească drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore suplimentare față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 17.08.2003, sume actualizate în funcție de creșterea indicelui de inflație, până la data efectuării plății.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este încadrată în funcție didactică la Liceul și că, potrivit art.45 din Legea nr.128/1997, personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului.

Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane, iar nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului, impunând doar două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic

A arătat reclamanta că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise, întrucât, potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge. Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație. Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.

Acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, art.16 și art.17 din Decretul nr.167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005 și nr.OUG17/2006.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Municipiul Pitești a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, în raport de Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 și Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, potrivit cărora drepturile salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt calculate de către ordonatorii terțiari de credite, în speță centrele bugetare de învățământ.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Educației Cercetării și Tai nvocat de asemenea excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu este angajatorul reclamantei și, ca atare, nu există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.

Același pârât a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu motivarea că pe o perioadă de 2 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată reclamanta nu a depus contestație cu privire la modul de stabilire a salariului, fiind astfel decăzută din acest drept.

Prin sentința civilă nr.1141/CM/27.10.2008, au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și T, excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Pitești prin primar și excepția prescripției dreptului la acțiune.

A fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Centrul Bugetar Liceul de Artă și Liceul de Artă să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal corespunzătoare perioadei octombrie 2001-17.03.2003, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.

A fost obligat pârâtul Municipiul Pitești prin primar să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.

Au fost obligați pârâții Centrul Bugetar Liceul de Artă și Liceul de Artă să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 757 lei.

A fost respinsă acțiunea formulată împotriva Inspectoratului Școlar al Județului

Pentru a pronunța această sentință, instanța a analizat cu prioritate, în conformitate cu art.137 Cod procedură civilă, excepțiile invocate.

În acest sens, instanța a reținut că pârâtul Ministerului Educației, Cercetării și T are calitate procesuală pasivă, motivând că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile acestui minister, potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997.

Întrucât municipiul, orașul sau comuna, după caz sunt ordonatori secundari de credite, hotărârea trebuie să fie opozabilă și acestora, motiv pentru care tribunalul a constatat că pârâtul Municipiul Pitești are calitate procesuală pasivă.

De asemenea, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că există un act întrerupător de prescripție, respectiv Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație. Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta are calitatea de personal didactic, intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.

Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește, potrivit art.43 alin.1 lit.a din Legea nr.128/1997.

Față de prevederile art.43 alin.1 lit.c din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate, iar nu pe ore, ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.

Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice se referă și la învățământul preșcolar și școlar, sens în care trebuie avute în vedere și dispozițiile art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege, prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ, conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.

Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, faptul că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.

Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.

Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic, rezultă și din topografia textelor de lege amintite.

Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamantei, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ci presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora, conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege.

Tribunalul a considerat că trebuie respinsă acțiunea formulată față de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului A, reținând că nu există un raport de muncă direct între reclamantă și acest pârât, care nu are calitatea de angajator al reclamantei și, ca urmare, nu-i incumbă nici una dintre obligațiile arătate în acțiune.

Față de toate aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea, conform celor arătate mai sus.

În termen legal, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad eclarat recurs împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 și 3041Cod procedură civilă, după cum urmează:

1. În mod greșit instanța de fond a apreciat că acest pârât are calitate procesuală pasivă, cu toate că între el și reclamantă nu s-a încheiat un contract individual de muncă și ca atare nu s-au stabilit raporturi juridice de muncă, ceea ce înseamnă că recurentul nu are calitatea de angajator și nici obligația de a recalcula sau plăti salarii.

Pe de altă parte acest minister nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, finanțarea acestor instituții făcându-se în conformitate cu nr.OUG32/2001, din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea desfășoară activitatea;

2. n mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Arată recurentul că acordul invocat de reclamantă și nr.OUG17/2006, precum și Ordinul nr.3351/2006 care aprobă normele metodologice de aplicare a ordonanței nu au ca obiect plata drepturilor aferente celor 2 ore, ci se referă la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea Legii nr.128/1997 din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, ca urmare a stabilirii de către instanțele judecătorești a salariului de bază al cadrelor didactice.

A concluziona altfel, înseamnă a nesocoti hotărârea dintre comisia de negociere a Guvernului și federațiile reprezentative din învățământ.

Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:

Primul motiv de recurs este nefondat.

Norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T, potrivit art.12 din Legea învățământului nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.

Pe de altă parte, potrivit art.170 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului, "modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice".

De altfel, tribunalul nu l-a obligat pe acest recurent la plata către reclamantă a drepturilor salariale, ci a reținut calitatea sa procesuală pasivă numai în raport de atribuțiile arătate mai sus: aceea de întocmire a planurilor de învățământ și aceea de participare la elaborarea normelor metodologice privind proiectarea, repartizarea și execuția bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat.

În aceste condiții, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.

Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.

Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, reținând că prescripția a fost întreruptă printr-un act de recunoaștere, respectiv acordul încheiat la 28.11.2005.

Potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.

Codul muncii nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive, însă, potrivit art.295 alin.1, dispozițiile Codului muncii se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile. Astfel, art.16 alin.1 litera a din Decretul nr.167/1959 prevede că prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.

Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din decretul nr.167/1958, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.

Acțiunea reclamantei introdusă la data de 12 iunie 2008, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001-martie 2003 nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție, iar instanța le-a reținut corect ca atare.

Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004. Acest calcul greșit a rezultat din interpretarea greșită și, pe cale de consecință, din aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr.128/1997.

Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultate din aplicarea greșită a Legii nr.128/1997.

Rezultă așadar că de la data acestui ultim act a început să curgă termenul de prescripție pentru drepturile salariale cuvenite începând cu anul 2001.

Este greșită susținerea recurentului în sensul că acest act normativ s-ar referi la alte drepturi salariale decât cele pretinse în prezenta acțiune, deoarece nr.OUG17/2006 nu face referire la o anumită categorie de drepturi salariale, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI împotriva sentinței civile nr.1141/CM din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta reprezentată de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERESITAR MUNTENIA și pârâții CENTRUL BUGETAR AL LICEULUI DE ARTĂ, MUNICIPIUL PITEȘTI prin Primar, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI A și LICEUL DE ARTĂ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - G - -

Grefier,

Red. /6.02.2009

GM/2 ex.

Jud. fond:

Președinte:Paulina Ghimișliu
Judecători:Paulina Ghimișliu, Teodora Gheorghe Sorescu, Laura

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 161/2009. Curtea de Apel Pitesti