Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1660/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1660/R/2009
Ședința publică din 25 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 528 din 10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- privind și pe reclamanții, și alții și pe pârâții intimați PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ,având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 iunie 2009, încheiere care face parte din prezenta decizie.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 528 din 10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, excepție invocată de acesta.
S-a respins excepția precripției dreptului la acțiune, prescripție invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
S-a admis acțiunea reclamanților, R, HG, și formulată împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și în consecință au fost obligați pârâții de rândul 1-3 să calculeze și să plătească sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculate la salariul de bază brut lunar începând cu 01.01.2005 și până la zi și în continuare, și până la data pensionării pentru, și.HG
A fost obligat pârâtul de rândul 4 să aloce sumele necesare pentru efectuarea acestor plăti, sens în care admite cererea de chemare în garanție a acestuia, cerere formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, asupra excepției invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin întâmpinarea depusă, privind lipsa calității sale procesuale pasive, tribunalul, constată că aceasta este întemeiată, în condițiile în care între reclamanți și pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu există nici un raport juridic, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, va admite excepția invocată și va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art.1 pct.42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în mod expres, însă prin aceasta au fost încălcate normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, precum și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituția României, ordonanțele guvernului se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct.Q 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul României a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii nr. 50/1996, în pofida faptului că potrivit dispozițiilor art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii au fost abrogate și unele dispoziții ale acesteia.
Acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut în mod expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ceea ce în speță nu s-a realizat.
În altă ordine de idei se reține că potrivit art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de către reclamanți este un drept de creanță, constituind un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun în mod nelegal și nedrept, această lipsire de proprietate putându-se face doar pentru o cauză de utilitate publică, în conformitate cu dispozițiile art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Potrivit dispozițiilor art.35 din Legea nr.500/2004 Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le depune la guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an. În același timp, potrivit art.15 din HG 93/2000 toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art.118 din Legea nr.304/2004.
Pe cale de consecință, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și să-l oblige pe acest pârât să pună la dispoziție fondurile necesare plății acestor drepturi bănești către reclamanți, deoarece în sarcina sa cade adoptarea proiectului bugetului de stat și a proiectelor de rectificare bugetară. Pentru aceleași motive se va admite și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, solicitând admiterea acestuia și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
În motivarea recursului pârâtul arată că, hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin OG nr.83/2000 deci cu mult înainte de intrarea în vigoare a OUG nr.177/2000 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Dispozițiile referitoare la salarizare din Legea nr.50/1996 au avut un caracter mult restrictiv. Acest act normativ a fost abrogat prin OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor și altor categorii de personal din sistemul judiciar, fără a reveni însă asupra sporului de risc și suprasolicitare psihică.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă.
În motivarea recursului pârâtul arată că, instanța de fond respins în mod greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada - 01.01.2005-21.02.2005 - invocată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin întâmpinare, reținând în mod netemeinic și nelegal că nu sunt aplicabile dispozițiile art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, referitor la prescripția extinctivă.
Apreciază că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 01.05.2005 - 14.02.2007, în situația în care actul normativ care prevede acordarea acestui spor a fost abrogat.
În ceea ce privește fondul cauzei, apreciază că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Intimații-reclamanți au solicitat acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată și modificată, pentru perioada aprilie 2004-2007 și în continuare.
Textul de lege - art.47 din Legea nr.50/1996 - pe care intimații - reclamanți și-au întemeiat acțiunea s- aflat în vigoare de la data de 1 octombrie 2000, când a fost emisă Ordonanța de Guvern nr.83/2000 - pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat în mod expres acest articol.
Astfel, potrivit art.1 pct.42 din Ordonanța de Guvern nr.83/2000, art.47 a fost abrogat.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
Întrucât motivul de recurs invocat de pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este similar cu al doilea motiv de recurs invocat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cele două recursuri nu vor fi analizate separat.
Prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
Această decizie a avut în vedere aplicarea și interpretarea unitară a unor dispoziții legale din materia salarizării, altele decât cele vizând prescripția dreptului material la acțiune, reglementată de Decretul nr.167/1958. Nici în dispozitivul hotărârii și nici în considerentele acesteia, instanța supremă nu face vreo referire la momentul începerii curgerii termenului de prescripție.
Pronunțarea și publicarea în Monitorul Oficial a unei decizii interpretative nu poate naște dreptul la acțiune decât dacă are în sine acest obiect și, de asemenea, nu poate întrerupe sau suspenda cursul prescripției, acest din urmă aspect excedând atât prevederilor exprese și limitative cuprinse în Decretul nr.167/1958, cât și scopului și finalității urmărite prin pronunțarea unei decizii în interesul legii.
CEDO a statuat în mod constant că efectivitatea dreptului de acces la un tribunal impune ca exercițiul lui să nu fie afectat de existența unor impedimente de drept, care ar fi de natură să pună în discuție însăși substanța sa. În mod evident însă valorificarea unei creanțe este protejată de dispozițiile invocate de recurentă, însă nu în mod absolut și protejândsine diepasivitatea creditorilor, trebuind să fie respectate dispozițiilor speciale cuprinse în legea națională, respectiv Decretul 167/1958, care reglementează atât începutul prescripției extinctive, cât și cauzele de suspendare ale acesteia. Mai mult, reclamanta putea să-și exercite dreptul la acțiune în cadrul termenului de prescripție de 3 ani, iar jurisprudența CEDO invocată nu este aplicabilă în cauză, deoarece regimul legal al prescripției extinctive nu s-a modificat succesiv în perioada pentru care reclamanta solicită drepturile salariale.
Drept urmare, independent de previzibilitatea și predictibilitatea dispozițiilor interpretate de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiției, Curtea apreciază că dreptul la acțiune pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică nu s-a născut la pronunțarea deciziei în interesul legii. Astfel, în condițiile în care acțiunea reclamanților a fost înregistrată în data de 20.02.2008, Curtea apreciază că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă în ceea ce privește modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2005-31.01.2005, excepție care în opinia instanței de recurs este întemeiată.
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la fondul cauzei invocate de recurenți se reține că susținerile recurenților referitoare la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementa dreptul salarial pretins contravin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, motiv pentru care sunt apreciate ca neîntemeiate.
În privința acțiunii formulată de reclamanta se reține din Adresa nr. 812/III/13/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj (fila 82) că aceasta a avut raporturi de muncă cu acest pârât în perioada 24.08.2005-18.08.2006. Drept urmare, se va respinge ca nefondată acțiunea formulată de aceasta pentru perioada 31.01.2005-23.08.2005 și perioada ulterioară datei de 18.08.2006.
De asemenea, întrucât din înscrisul menționat anterior rezultă că reclamanta și-a desfășurat activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj până în data de 01.07.2008 se va respinge ca nefondată acțiunea pentru perioada ulterioară acestei date.
În ceea ce privește acțiunea reclamantului, Curtea reține că este lipsită de temei legal, deoarece Decizia nr.XXI/2008 nu se referă și la tehnicienii criminaliști, asimilarea lor cu personalul auxiliar de specialitate operează numai în cadrul legal stabilit de Legea nr.567/2004 care nu reglementează aspecte legate de salarizare.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă, cu majoritate de voturi în ceea ce privește modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, se vor admite în parte recursurile declarate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr. 528/10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, care va fi modificată în parte, în sensul că se va respinge ca prescrisă acțiunea reclamanților, HG, R, și pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2005-31.01.2005.
De asemenea, se va respinge ca nefondată acțiunea: reclamantei pentru perioada 31.01.2005-23.08.2005 și perioada ulterioară datei de 18.08.2006, reclamantului pentru perioada ulterioară datei de 31.01.2005 și a reclamantei pentru perioada ulterioară datei de 01.07.2008.
În temeiul art. 60 Cod procedură civilă, având în vedere modul de soluționare a cererii principale, se va înlătură obligația chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor de a aloca fondurile corespunzătoare acestor perioade.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi:
Admite în parte recursurile declarate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr. 528/10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge ca prescrisă acțiunea reclamanților, HG, R, și pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2005-31.01.2005.
Respinge ca nefondată acțiunea reclamantei pentru perioada 31.01.2005-23.08.2005 și perioada ulterioară datei de 18.08.2006.
Respinge ca nefondată acțiunea reclamantului pentru perioada ulterioară datei de 31.01.2005.
Respinge ca nefondată acțiunea reclamantei pentru perioada ulterioară datei de 01.07.2008.
Înlătură obligația chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor de a aloca fondurile corespunzătoare acestor perioade.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
opinie separată doar
în ce privește excepția
prescripției acțiunii
reclamanților pentru
perioada 01.01.2005-31.01.2005.
Red.D/Dact.
2 ex./04.08.2009
Jud.fond: și
OPINIA SEPARATA
Opinia separată vizează doar excepția prescripției acțiunii reclamanților pentru perioada 1.01.2005-31.01.2005, având în vedere următoarele considerente ce înlătură excepția prescripției extinctive în ce privește pretenția reclamantei de acordare a sporului de risc și suprasolicitare pe perioada 1.01.2005-31.01.2005, raportat atât la considerentele deciziei de recurs în interesul Legii nr.XXI/2008 cât și la opinia majoritară exprimată în Minuta întâlnirii dintre conducerea și membrii comisiei pentru unificarea practicii judiciare cu președintele secției civile a, reprezentantul și președinții secțiilor civile, conflicte de muncă și asigurări sociale a Curților de Apel pentru discutarea problemelor de practică judiciară neunitară din 1 aprilie 2009.
Astfel, prin Decizia de recurs în interesul Legii nr.XXI/2008 magistraților li s-a recunoscut dreptul la sporul de risc și sporul de suprasolicitare neuropsihică.
Astfel, conform dispozitivului deciziei sus evocate, aceste sporuri sunt recunoscute și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000. În acest sens, este de reținut că dispozițiile Deciziei nr.XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite din 10 martie 2008 (care față de considerentele expuse) trebuie interpretate în sensul că, fiind vorba de constatare neconstituționalității unei norme și de aplicabilitatea în continuare a normei abrogate pe durata de timp de la abrogare și până la constatarea neconstituționatății normei abrogatoare nu se poate pune problema curgerii prescripției dreptului la acțiune și nici de constatarea prescripției dreptului de a cere drepturile salariale restante în discuție, după trecerea unei perioade de 3 ani.
Prin Minuta pentru unificarea practificii judiciare din 1 aprilie 2009 încheiată cu ocazia întâlnirii dintre conducerea și membrii Comisiei pentru unificarea practicii judiciare cu președintele Secției civile a - reprezentantul și președintele secțiilor civile, conflicte de muncă și asigurări sociale a Curților de Apel, s-a statuat într-o opinie majoritară, că nu este incidentă excepția prescripției extinctive cu următoarele argumente:
"Însuși pârâtul Ministerul Justiției ca organ de administrație centrale de stat are inițiativa legislativă în acest domeniu, întocmind proiectele de acte normative în numele Guvernului, din care face parte și susține adoptarea lor atât în ședințele de Guvern cât și în Parlament (HG nr.83/2005, cu modificările și completările exterioare aduse până în luna mai 2008) condiții în care, invocând prescripția dreptului la acțiune se prevalează de propria culpă, ceea ce în sistemul de drept procesual al oricărui stat democratic este inadmisibil (nemo propriam turpitudinem allegans).
Pe de altă parte, Ministerul Justiției a recunoscut că datorează tuturor magistraților și personalului auxiliar de specialitate din justiție, drepturile salariale restante începând cu anul 2000, stabilind și termenul de plată în decembrie 2005, termen pe care nu l-a respectat.
Această recunoaștere a datoriilor restante s-a făcut printr-un act normativ, cu putere de lege și deci, cu efecte ergo omnes, anume prin Hotărârea de Guvern nr.232/2005 Anexa 2, VI, 3.2 care face parte integrantă din hotărâre și care este contra-semnată de ambii miniștri care conduceau cele două Ministere.
Or, sporul de risc și sporul de suprasolicitare neuropsihică intră în categoria generică a drepturilor salariale, deoarece toate sporurile, indemnizațiile și oricare alte adăugiri la salariul de bază sunt desființate de lege a fi părți componente ale salariului (art.155 muncii)".
În aceeași idee, se reține de altfel chiar în considerentele Deciziei nr.XXI/2008 de recurs în interesul legii că "inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art.I pct.42 și art.IX alin.2 din OG 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 republicată. Prin urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din Legea 50/1996 republicată și respectiv ale art.231din Legea 56/1996 modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Astfel, față de cele expuse, și de considerentele Deciziei de recurs în interesul Legii nr.XXI/2008 nu este incidentă prescripțiea extinctivă și ca atare având în vedere și opinia majoritară exprimată în Minuta din 1 aprilie 2009 pentru unificarea practicii judiciare, pct.C, conflicte de muncă și asigurări sociale - "prescripția dreptului la acțiune spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea 334/2001, opinia separată vizează doar inlaturarea exceptiei prescriptiei actiunii reclamantilor pentru perioada 1 ian 2005 - 31 ian 2005.
JUDECĂTOR 2: Laura Dima Eugenia Pușcașiu
- -
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Eugenia Pușcașiu
