Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 167/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 167/R/2008
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Adrian Repede
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 1756 din 10.09.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, precum și recursurile declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z și PRIMARUL MUNICIPIULUI Z și recursul chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, recursuri declarate împotriva aceleiași hotărâri, privind și pe reclamanta intimată LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT S și pe pârâta intimată ȘCOALA " " Z, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă întâmpinare la dosarul cauzei, formulată de către intimata Liga Sindicatelor din Învățământ
Instanța din oficiu, invocă excepția tardivității recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, acest recurs fiind înregistrat la data de 31.10.2007 iar hotărârea împotriva căreia a fost declarat i s-a comunicat la data de 19.10.2007 conform dovezii de comunicare de la fila 78 dosar fond, depășind astfel termenul de 10 zile de la comunicare prevăzut în materia litigiilor de muncă.
Având în vedere că prin toate recursurile înregistrate cât și prin întâmpinarea formulată de intimată se solicită judecata în condițiile art. 242.proc. civ. Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1756 din 10 sept.2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a admis acțiunea reclamantului Liga Sindicatului din S, formulată împotriva pârâților Școala Z, Consiliul Local Z, Primarul orașului Z și Inspectoratul Școlar al Județului S, și în consecință pârâții au fost obligați să plătească membrilor de sindicat drepturile salariale neacordate în ultimii 3 ani actualizate în funcție de rata inflației, după cum urmează: 3378 lei, OG3222 lei, 3054 lei.
Pârâții Școala Z și Inspectoratul Școlar S au fost obligați să reducă norma didactică a reclamanților cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de Consiliul local al municipiului Z, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor fiind obligat să asigure din bugetul de stat fondurile necesare acestor plăți.
S-a respins ca nefondată cererea reclamantelor și cu privire la plata drepturilor salariale neacordate în ultimii 3 ani actualizate în funcție de rata inflației, datorită nereducerii normei didactice de predare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art.142 lit.g din Legea Învățământului nr.84/1995 inspectoratele școlare au obligația de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic.
Această activitate implică stabilirea normei didactice cu consecințe asupra salariului personalului didactic, deci excepția lipsei calității procesuale pasive nu este fondată.
Potrivit art. 45 alin. 1 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu grad didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Norma didactică constă în activități didactice de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare, conform Planului de învățământ.
Precizările Generale emise de Ministerul Educației și Cercetării, prevăd că personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, și cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului, poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 de ore.
Așadar, posibilitatea plății orelor suplimentare este garantată de actele normative menționate, inclusiv art. 51 alin. 8 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
S-a reținut că norma didactică precizată în acțiune este legală, iar planul cadru depus de inspectorat are un caracter general și nu concretizează o altă normă didactică.
Prin neaplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Statutul personalului didactic s-au încălcat prevederile Codului Muncii privind durata normală a timpului de muncă săptămânal, în sensul că munca prestată în plus este considerată muncă suplimentară.
Calculul drepturilor salariale efectuat de unitatea de învățământ pentru munca prestată peste norma didactică este legal și corect.
Față de cele de preced, instanța a admis acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z, PRIMARUL MUNICIPIULUI Z și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
Prin recursul său pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI S solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței prin acordarea drepturilor salariale stabilite de unitatea de învățământ depuse de Inspectoratul Scolar Județean S cu adresa de înaintare nr.4764/27.08.2007.
În motivele de recurs arată că otrivit p. Planurilor cadru depuse în probațiune, norma învățătorului este situată între un număr minim respectiv număr maxim de ore care să-i permită parcurgerea în integralitate a Programei școlare.
Numărul minim de ore pe care este obligat să-l presteze învățătorul pentru a parcurge programa școlară este de 18 ore la clasele I-a și clasa a II-a secția română, respectiv 22 de ore la secția maghiară, 20 ore la clasa a III-a și 21 ore la clasa a IV-a secția română, respectiv 24 de ore la clasa a III-a și 25 de ore la clasa a IV-a secția maghiară.
Arată că, calculele depuse realizate de unitatea de învățământ au vizat reducerea normei cu 2 ore din acest număr minim de ore din Planul cadru, iar calculul sumei pentru orele plătite suplimentar a fost raportat la acest număr redus de ore.
Fără nici un temei legal instanța a acceptat calculele depuse de unitățile de învățământ la solicitarea sindicatului calcule care au fost realizate prin raportarea la o normă didactică de 18 ore pentru întreg personalului didactic ( învățători/educatoare) fără să existe un act normativ în acest sens.
Nu a existat nici un act normativ pentru perioada în care reclamanții solicită recalcularea drepturilor salariale care să stabilească numărul de ore din norma învățătorului sau educatoarei la 18 așa cum a acceptat instanța, toate actele normative invocate în cerere fiind pentru acel moment abrogate sau anulate ( 3343/2002 -abrogat, Precizările generale 19388/1997abrogate, nr. 4209/2004 anulat prin Decizia nr. 4188/1 iulie 2005 Inaltei Curți de Casație și Justiție).
Prin urmare consideră că sunt corecte calculele realizate de unitatea de învățământ și depuse prin adresa de înaintare nr.4764/27.08.2007, calcule care se raportează la norma minimă stabilită prin Planul cadru aprobat prin ordinul ministrului educației naționale și nu calculele stabilite la solicitarea sindicatului prin raportarea la norma de 18 ore.
PÂRÂTUL, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z, prin recursul său solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca fiind nefondată.
În motivele de recurs reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local Z și Primarului mun. Z, deoarece nici Consiliul local și nici primarul nu au atribuții referitoare la aplicarea prevederilor Legii 128/1997 privind statutul personalului didactic, această atribuție aparținând Ministerului Educației și Cercetării.
Conform art.167 din Legea învățământului nr.84/1995 cu modificările ulterioare, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale iar potrivit nr.HG2192/2004, art.16, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Arată că nu există raport juridic direct între Consiliul local și primar pe de o parte și cadrele didactice, pe de altă parte, în ceea ce privește stabilirea și plata drepturilor salariale, fapt pentru care lipsește identitatea între persoane pârâților și cel obligat în același raport juridic.
Pe fond arată că din prevederile art.43 din Legea nr.128/1997, rezultă că în cazul educatorilor și învățătorilor norma didactică nu este stabilită pe număr de ore.
Art.45 alin.1 din Legea 128/1997 se referă doar la personalul didactic de predare și instruire practică și nu la personalul didactic de predare-învățare, în același sens fiind și prevederile art.2 din Legea 109/1999 pentru aprobarea nr.OG103/1998 privind modificarea structurii normei didactice în învățământul preuniversitar.
CHEMATUL ÎN GARANȚIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pe cale de excepție invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție, între Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Local al mun. Z nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al Cons.local Z nu a acordat drepturile solicitate nu îi conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
Consideră că Consiliul local al mun. Z ca ordonator principal de credite, este singura parte obligată în raportul juridic dedus judecății și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate în acțiune.
Din art.167 a Legii nr.84/1995 rezultă faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi implicat în plata drepturilor solicitate de reclamanți întrucât alocarea acestor fonduri se face pe baza unei formule de finanțare, care ia în considerare costul standard pe elev/profesor, numărul de elevi/preșcolari din unitatea de învățământ, precum și factorii de corecție dependenți de densitatea de elevi în zonă, severitatea dezavantajelor și alți factori și pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
Dispozițiile art.167 alin.17 din Legea nr.84/1995, prevăd expres și limitativ cheltuielile care se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Economiei și Finanțelor.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
În primul rând, în ceea ce privește pe recurentul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S, se constată că acesta a invocat încă la fond lipsa calității sale procesuale pasive susținând că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă. Cum inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea Ministerului Educației, Cercetării și T, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se raporturi de muncă. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de Inspectoratul școlar general. De asemenea, au fost invocate prevederile art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar aprobat prin, unde se stipulează că directorul unității de învățământ în calitate de angajator încheie contractele individuale de muncă cu personalul angajat.
Rolul Inspectoratului școlar general este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din Legea învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care Inspectoratul Școlar Județean nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
Excepția amintită, de lipsă a calității procesuale pasive, este una de ordine publică, astfel încât, chiar dacă nu a fost reiterată prin cererea de recurs, instanța o poate invoca din oficiu și în această fază a procesului, în baza art. 306 alin. 2.proc.civ. Părțile și-au putut exprima poziția raportat la această excepție în fața primei instanțe, recurentul pârât aducând argumentele mai sus prezentate în susținerea excepției, iar celelalte părți având posibilitatea să combată aceste argumente în fața primei instanțe, unde a fost invocată excepția în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar de către pârâtul Inspectoratul Școlar Județean.
Caracterul de ordine publică al acestei excepții este dat de dispozițiile imperative ale legii în ce privește atribuțiile legale ale inspectoratelor școlare județene, așa cum se regăsesc acestea în art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare. Or, este evident că ordinea publică a unui stat este conturată de prevederile legale de la care nu se poate deroga prin voința participanților la raporturile juridice, deci de prevederile legale imperative, care trebuie respectate întocmai și a căror încălcare poate fi sesizată și sancționată de către instanțe, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 2.proc.civ. chiar dacă părțile nu o solicită.
Având în vedere aceste precizări, trebuie observat că printre atribuțiile stabilite de art. 142 din Legea învățământului nr.84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. Doar atribuțiile enumerate la lit. b) ( asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ ) și g) ( coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speță calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean. Astfel, așa cum s-a arătat în întâmpinarea depusă de acesta în primă instanță, nu există vreo formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheierea contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învățământ, iar repartizarea personalului didactic la diversele unități de învățământ, făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiție prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale.
Așa fiind, observând și dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ (situație în care rolul de angajator, deci obligat la plata drepturilor salariale, este unitatea de învățământ, conform art. 10 și 14 din Codul muncii ), Curtea apreciază operantă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului pârât Inspectoratul Școlar al Județului S, situație în care se impune admiterea recursului acestui pârât pentru acest motiv, cu modificarea sentinței atacate în sensul respingerii petitului privind obligarea acestui pârât la plata drepturilor salariale ce fac obiectul acțiunii.
Față de aceste considerente, apare ca superfluă cercetarea celorlalte motive de recurs invocate de acest pârât.
În ce privesc recursurile pârâtului CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z și a chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN S acestea trebuie privite ca fără succes pentru următoarele considerente:
Astfel, deși pârâtul Consiliul local al Mun. Zai nvocat excepția calității procesuale pasive, se reține că admiterea acțiunii față de acest pârât se datorează calității sale de organ deliberativ în măsură să aprobe bugetul local și care astfel în reprezentarea unității administrativ teritoriale, are abilitatea de a asigura sumele necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
De fapt prin acțiune se solicită drepturi salariale pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar, ori este de știut că potrivit Legii învățământului nr.128/1997 unităților administrativ teritoriale le revine obligația finanțării acestor cheltuieli, astfel că recursul acestui pârâta se impune a fi respins ca nefondat.
Recursul chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR va fi respins ca tardiv, în condițiile în care după cum rezultă din dovada de la fila 48 dos.fond, sentința i-a fost comunicată la data de 19.10.2007, iar recursul a fost depus la data de 31.10.2007.
În aceste condiții se reține că termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Cum din cele mai sus arătate se constată că chematul în garanție a formulat recursul peste termenul de 10 zile, față de dispozițiile legale reținute, Curtea va respinge ca tardiv recursul.
Așa fiind, față de cele mai sus reținute, văzând și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va admite în sensul mai sus arătat recursul pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului S respectiv va înlătura obligarea acestuia la plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților și va menține celelalte dispozițiuni ale sentinței.
Vor fi respinse recursurile pârâtului Consiliul Local al Municipiului Z și chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 1756 din 10.09.2007 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația INSPECTORATULUI ȘCOLAR AL JUDEȚULUI la plata drepturilor salariale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat de CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z ȘI PRIMARUL MUNICIPIULUI
Respinge ca tardiv recursul declarat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFGIER
- - - - - - - -
Red.AR
Dact./3ex.
04.02.2008
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Ioana Tripon, Adrian Repede
