Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1673/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1673/R/2009
Ședința publică din 30 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Laura
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, R, HG, și împotriva sentinței civile nr. 961 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, privind și pe pârâții intimați PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL PUBLIC, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și CNCD, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj - consilier juridic, lipsind restul părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj decalră că nu are cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului declarat de reclamanți.
Solicită reprezentanta Parchetului respingerea ca nefondat a recursului,
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 961 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, R, HG, și, formulată împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, referitoare la obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj la plata drepturilor salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 01.05.2006 și în continuare, sumă actualizată în raport cu rata inflației, de la data la care erau datorate aceste sume și până la data plății efective, efectuarea mențiunilor respective în carnetele de muncă ale reclamanților, și acordarea de 3 zile în plus la concediul de odihnă începând cu data introducerii acțiunii precum și cu 3 ani înaintea acestei date.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Prin adresa nr.125 din 01.04.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că personalul auxiliar de specialitate din cadrul acesteia beneficiază doar de un spor în procent de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, așa cum este prevăzut în art.22 din nr.OG8/24.03.2007. În legătură cu Ordinul nr.910/C/30.03.2007 al ministrului justiției, se arată că acesta nu se aplică instanței supreme.
Prin adresa nr. 39582 din 07.04.2008, Ministerul Justiției a adus la cunoștință că salariații acestei instituții beneficiază doar de un spor pentru condiții de muncă grele sau vătămătoare conform 910/C/2007 și nu de un spor de calculator. Împrejurarea că personalul Ministerului lucrează în mare parte a timpului la calculator a fost luată în considerare la acordarea sporului pentru condiții de muncă.
Prin adresa nr.455 BJ/2008 din 17 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că Procurorul General nu are cunoștință de ordinele interne ale Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și că procurorul general, în calitatea conferită de dispozițiile art.76 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, a emis Ordinul nr.80 din 28.04.2006 privind locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în desfășoară activitatea în condiții deosebite de muncă grele, vătămătoare sau periculoase.
În baza materialului probator administrat în cauză, a susținerilor părților și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanți este nefondată motivat de faptul că aceștia primesc un spor pentru condiții periculoase, grele sau vătămătoare, spor care se acordă în egală măsură și personalului auxiliar din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție cât și personalului din cadrul Ministerului justiției. Așa cum s-a arătat mai sus prima instituție a arătat că personalul auxiliar primește acest spor în condițiile art. 22 din OG8 72007 iar în Anexa 1 din ordinul 910/C/2007 sunt evidențiate locurile de muncă pentru care se acordă un spor de 15% pentru condiții grele sau vătămătoare de muncă în raport cu aceleași dispoziții ale art.22 din OG8/2007 respectiv: bibliotecile, laboratoarele de criminalistică, tipografiile, locurile de muncă dotate cu calculatoare și aparate de multiplicat depozitele cu arhive, magaziile de materiale. Nu există nici o prevedere legală în OG8/2007, în OUG 27/2006 și respectiv în Legea 53/2003 din care să rezulte că pentru aceleași condiții grele sau vătămătoare trebuie acordate mai multe sporuri în cuantum de
15 %. Așa cum arată art. 22 din OG(/2007 pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții. Din acest text rezultă că în măsura în care personalul auxiliar lucrează perioade lungi de timp în fața unor ecrane cu emisie electromagnetică ( calculator) acesta beneficiază de sporul prevăzut de dispoziția legală nefiind admisibilă susținerea reclamanților cum că în fapt, sporul pe care îl primesc deja ar fi acordat pentru alte rațiuni respectiv condiții grele,
În ceea ce privește situația comparabilă cu angajații din cadrul unităților din domeniul sanitar și respectiv din domeniul industriei chimice și petrochimice, invocată de reclamante, instanța a constatat că în raport cu Ordinul Ministrului Sănătății nr. 414/2006 " personalul angajat în cadrul unităților sanitare beneficiază de un spor de 15 % pentru utilizarea calculatorului dar nu pentru că aceasta reprezintă o activitate în condiții grele, ci pentru că folosirea calculatorului implică un grad ridicat de pregătire profesională caracterizat de însușirea cunoștințelor generale pentru folosirea unor unității de tehnică informatică. Este de observat că în acest ordin la punctul 42 se vorbește despre condiții periculoase sau vătămătoare pe când la pct. 43 sporul de 15 % pentru utilizarea calculatorului este evidențiat alături de alte sporuri plătite personalului angajat pentru activități ce presupun o specializare superioară ( spor pentru nevăzători) și pentru titlul de doctor respectiv drepturi cuvenite pentru desfășurarea unui program suplimentar față de C legal stabilit ( drepturi pentru ore lucrate în cadrul sărbătorilor legale, spor de ture).
În ceea ce privește prevederile din contractul de muncă din domeniul Industriei chimice și petrochimice s-a constatat că acesta a fost acordat potrivit art. 50 alin. 4 din contractul de muncă 53796 valabil pentru anii 2001- 2004 începând cu anul 2005 pentru salariații din domeniul respectiv este valabil contractul de muncă 805/2005 pentru care nu se mai consemnează nimic referitor la sporul de calculator ci se face referire în condițiile art. 63 alin. 2 lit. a de spor pentru condiții grele periculoase sau penibile.
Ca urmare, s-a constatat că personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor de judecată și a parchetelor de pe lângă acestea, nu se află în situații comparabile cu personalul din cadrul unităților sanitare și a celor din unităților din cadrul industriei chimice și petrochimice atâta timp cât celor din urmă fie li se acordă sporul de lucru la calculator ca urmare a unei specializări superioare fie nu li se acordă acest spor ci un spor pentru condiții de muncă grele periculoase sau penibile.
În ceea ce privește acordarea celor 3 zile de concediu suplimentar s-a constatat că potrivit articolului 142 din Legea 53/2003 "salariații care lucrează în condiții grele sau periculoase sau vătămătoare beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de C puțin 3 zile suplimentar. Dar această prevedere legală nu poate fi disociată de restul articolelor din Codul Muncii ci trebuie interpretată și în raport cu art. 40 din acest act normativ. Conform acestui text durata minimă a concediului anual este de 20 de zile lucrătoare, astfel că pentru salariații ce lucrează în condiții grele sau periculoase este obligatorie acordarea unui concediu de odihnă de C puțin 23 de zile lucrătoare.
Or, potrivit art. 65 din Legea 567/2004 personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă aceste instanțe beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare, un cuantum evident mai mare decât C prevăzut de legea 53/2003 de 23 de zile lucrătoare.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat recurs prin care au solicitat modificare sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că din anul lucrează numai la calculator, timp de 8 ore zilnic, nefiind recompensate pentru riscul expunerii la radiații spre deosebire de salariații din alte domenii - sanitar, industria chimică și petrochimică - precum și personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și salariații Ministerului Justiției.
Acordarea sporului pentru condiții grele nu exclude posibilitatea recurenților de a beneficia și de sporul de lucru la calculator în mod cumulativ, având în vedere că acestea sporuri au cauze diferite.
Nu corespunde adevărului că acordarea sporului de 15% pentru munca la calculator nu este prevăzut de vreun act normativ. Prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 414/2006 s-a prevăzut acordarea unui spor de 15% pentru utilizarea calculatorului.
Sporul solicitat de reclamanți nu se încadrează în sporul de 15% reglementat pentru condiții de muncă grele, vătămătoare și periculoase reglementat de art. 22 din OG nr. 8/2007.
Recurenții au apreciat că le sunt aplicabile dispozițiile art.142 Codul muncii conform cărora ar trebui să beneficieze de acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Este necontestată lipsa unei prevederi legale care să recunoască în mod expres dreptul salarial pretins în favoarea reclamanților.
Această omisiune care reflectă intenția legiuitorului de a nu acorda acest spor categoriei profesionale căreia îi aparțin reclamanții nu poate fi suplinită prin invocarea unei discriminări a reclamanților în raport de alte categorii profesionale.
Un prim impediment în acest sens, îl reprezintă Decizia nr.1325/04.12.2008 a Curții Constituționale, obligatorie conform art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992, prin care s-a statuat că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Astfel, conform deciziei menționate sfera de aplicare a actelor normative care recunosc sporul pretins în favoarea unor categorii profesionale, din care nu fac parte și reclamanții, nu poate fi extinsă prin includerea reclamanților în categoria destinatarilor legii speciale.
Un al doilea argument care pledează pentru respingerea acțiunii și atrage înlăturarea izvoarelor de drept internațional și comunitar invocate în sprijinul acțiunii constă în neîntrunirea situației premisă ca reclamanții să se afle într-o situație identică sau similară cu beneficiarii acestui spor.
Prin atribuțiile concrete, prin statutul lor, prin apartenența la puterea judecătorească, prin modul de numire în funcție și eliberare din funcție se conturează în mod evident diferența existentă între reclamanți și de salariații din domeniul sanitar, al industriei chimice și petrochimice administrația locală și județeană, precum și personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, din cadrul serviciului de contabilitate și informatică.
Este adevărat că sporul de 15% acordat în baza art. 22 din OG 8/2007 pentru condiții de muncă grele, vătămătoare și periculoase nu exclude posibilitatea acordării unui alt spor, însă acesta trebuie să fie expres prevăzut, din cele anterior arătate reieșind că preluarea unui spor de la alte categorii socio-profesionale, salarizate în baza unor acte normative speciale, distincte de actul care reglementează salarizarea reclamanților și nu mai este posibilă.
Ultimul motiv de recurs este de asemenea nefondat, deoarece cererea reclamanților de acordare a 3 zile în plus de concediu de odihnă se întemeiază pe dispozițiile art.142 Codul muncii, iar în cauză, are prioritate actul normativ cu caracter special care nu justifică pretențiile reclamanților (art.65 din Legea nr.567/2004).
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, R, HG, și sentinței civile nr. 961 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
plecată în CO, semnează
vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR
- -
Red. dact.
2 ex./16.07.2009
Jud. fond:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja, Laura
