Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1721/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1721/R/2009
Ședința publică din 29 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Daniela Griga Sergiu Diaconescu
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr. 1154 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, privind și pe reclamanții, și, privind și pe pârâta intimată CURTEA DE APEL CLUJ,având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost formulate și motivate în termenul legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 septembrie 2009, prin registratura instanței, pârâtul recurent Ministerul Justiției și Libertăților a depus la dosar note de ședință.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 al. 2.pr.civ. invocă motivul de ordine publică constând în nulitatea hotărârii atacate, nulitate determinată de nesemnarea hotărârii de către doi membrii completului de judecată, respectiv cei doi asistenți judiciari și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1154 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, s-a espins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, excepție invocată de acest pârât.
S-a admis acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Au fost obligați pârâții de rândul 1-3 să calculeze și să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale pentru perioadele efectiv lucrate, calculate pe baza valorii de referință sectoriale pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate prin adaos în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru aceste funcții, astfel:
- 264,7 lei pentru perioada 5.05.2005 - 30.09.2005;
- 312,3 lei pentru perioada 01.02.2006-31.08.2006;
- 331 lei pentru perioada 01.09.2006-31.12.2006;
- 358 lei pentru perioada 01.01.2007-31.03.2007;
- 365 lei pentru perioada 01.04.2007 - 30.09.2007;
- 405 lei pentru perioada 01.10.2007 - 31.12.2007, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate efectiv salariile în perioadele indicate.
La aceste sume s-a aplicat dobânda legală, suma rezultată urmând a fi actualizată în raport cu indicele de inflație.
Au fost obligați pârâții de rândul 1-3 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să pună la dispoziție sumele necesare efectuării plăților.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, reclamanții au calitatea de judecători la Tribunalul Sălaj.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 50/12996 "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați".
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din nr.OG 134/1999, începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ape personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr.50/1996, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr.154/1998, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite.
Actele normative ulterioare de modificare și completare a Legii nr. 50/1996, nr.OG 83/2000, respectiv nr.OUG 177/2002 prevăd expres că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă.
"Această valoare, actualizată periodic se aplică de drept magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență" (OUG 177/2002, art. 2 alin. 1).
Aceste prevederi legale nu au fost respectate de instituțiile pârâte, care au aplicat pentru calcularea salariilor magistraților o valoare de referință sectorială mult mai mică decât cea prevăzută pentru funcțiile publice.
Ceea ce se revendică de către reclamanți este calcularea salariilor pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel că susținerile din întâmpinarea Ministerului Justiției că valoarea de referință sectorială stabilită pentru calcularea salariilor magistraților s-a majorat succesiv în funcție de creșterea prețurilor de consum, nu este în concordanță cu cererea reclamanților, deoarece prin întâmpinare se face referire la valoarea de referință sectorială nelegal stabilită, mult mai mică decât cea stabilită de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Pe de altă parte, prin anexa 2/2 la Legea nr. 154/1998 sunt nominalizate funcțiile de președinte, vicepreședinte, președinte de secție și judecător de la Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce reprezintă o discriminare directă în sensul nr.OG 132/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Magistrații, indiferent de nivelul instanței alcătuiesc corpul magistraților și sunt din același sistem al justiției și salarizați printr-o lege unică.
Nominalizarea în anexa 2/2 de la nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, înseamnă aplicarea discriminatorie față de magistrații de la Curtea de apel, tribunale și judecătorii a dispozițiilor legale privind aplicarea valorii de referință sectorială pentru toți magistrații, indiferent de nivelul instanței.
Oricum, diferențele salariale vor fi determinate de coeficienții de multiplicare diferiți pentru fiecare nivel de instanță.
Magistrații sunt incluși în rândul persoanelor care dețin demnității publice.
Potrivit dispozițiilor nr.OG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, magistrații nu beneficiază de un salariu de bază, precum orice salariat sau funcționar public, ci de o indemnizație de încadrare lunară brută.
Acest concept se regăsește și în Legea nr. 154/1998, unde se stipulează că personalul bugetar beneficiază de un salariu de bază, cu excepția persoanelor "care ocupă funcții de demnitate publică" care, pentru activitatea desfășurată, cu dreptul la o indemnizație de încadrare lunară.
Magistrații sunt numiți de Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, situația fiind similară cu cea a demnitarilor, așa cum rezultă și din art. 3 din Legea nr. 154/1998, potrivit căruia funcția de demnitate publică este acea funcție care se ocupă prin mandat obținut direct, prin alegeri organizate sau indirect, prin numire, potrivit legii.
Așadar, magistrații fac parte din rândul persoanelor care dețin demnități publice și li se aplică prevederile din Legea nr.154/1998 privind acordarea valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică.
Pentru perioada 05.05.2005 - 30.09.2005 și 01.2005 - 31.01.2006 deși OUG134/1999 aprobată prin Legea nr. 714/2001, care prevede expres că valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută prin Legea nr. 154/1998 pentru funcțiile de demnitate publică, reclamanților nu li s-a acordat creșterile salariale prevăzute de nr.OG 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică. Or, conform dispozițiilor art. 74 alin. 2 din nr. 303/2004, lege organică, drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege.
Având în vedere că, de exemplu, pentru funcția de demnitate publică aleasă de Președintele României, indemnizația lunară era de:
- 46.764.000 lei la 1.01.2003, conform Anexei nr. 7/1a la nr.OUG 191/2002;
- 49.409.780 la 1.01.2004 în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit. a din nr.OUG 123/2003;
- 52.374.367 lei la 01.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit. a din aceeași ordonanță și de
- 65.469.000 lei la 1.2005 conform Anexei 8/1 la nr.OG 9/2005, rezultă că pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora, au crescut cu 25% începând cu 01.2005, iar conform art. 3 alin. 5 din nr.OG 9/2005, începând cu luna ianuarie 2005 s-a acordat 45% din creșterea rezultată ca diferență între indemnizația stabilită potrivit anexelor acestor ordonanțe și indemnizația avută în luna decembrie 2004.
Drept urmare, în temeiul prevederilor legale anterior menționate, ale art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea statutului potrivit principiului separației și echilibrului puterii - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. nr. 304/2004 conform cărora puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, tribunalul a constatat întemeiate pretențiile reclamanților de a le acorda creșterile salariale prevăzute de nr.OG 9/2005.
Pentru aceleași rațiuni, au fost întemeiate solicitările pentru determinarea corectă a valorii de referință sectorială prevăzută de nr.OG 3/2006 și 10/2007.
Prin nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare la 01.04.2006, valoarea de referință sectorială s-a stabilit la suma de 257 lei, deși valoarea de referință sectorială prevăzută de nr.OG 3/2006, în vigoare la acea dată, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, era de 312,3 lei.
În acest mod au fost încălcate prevederile art. 3 alin. 4 din Constituția României privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.
Prevederile legislative din nr.OUG 27/2006 sunt în contradicție și cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora "drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Ca urmare a admiterii cererii reclamanților, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce sumele de bani necesare a efectuării plății diferențelor salariale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, pârâții Tribunalul Sălaj, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. S în numele Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
Tribunalul Sălaja solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și respingerea ca nefondată a acțiunii reclamanților, cu motivarea că, valoarea de referință sectorială acordată magistraților nu poate fi similară cu cea acordată pentru funții de demnitate publică, întrucât nu se regăsește nici un temei legal în baza căruia categoria magistraților să fie asimilată funcțiilor menționate, astfel că aceștia nu pot fi beneficiarii OG nr. 10/2007.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului a solicitat admiterea căii de atac promovate și desființarea sentinței ca fiind netemeinică și nelegală, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă.
În motivarea recursului s-a arătat că raportat la dispozițiile art. 4 și 154 din Legea 500/2002, respectiv art. 2 și 3 din OG 22/2002 în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
De asemenea, criticile vizează nelegalitatea hotărârii și din perspectiva încălcării normelor de competență consacrate de art. 36 din OUG nr. 27/2006, dispoziții legale care instituie competența în soluționarea cauzelor având un obiect similar celui dedus judecății în sarcina altor instanțe, instituind totodată o procedură prealabilă, cu privire la care se susține că nu a fost urmată de către reclamanții intimați.
Ministerul Justițieiprin recursul declarat a solicitat casarea sentinței instanței de fond, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.
În memoriul de recurs s-a învederat că acordând drepturi salariale neprevăzute de lege, prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct.4 Cod procedură civilă.
În limita motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă s-a invocat că interpretarea instanței de fond din care rezultă că magistrații ar fi beneficiari ai majorărilor prevăzute de OG 10/2007 este eronată, având în vedere dispozițiile art. 1 din OUG 27/2006.
S-a mai precizat că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane ori nereglementarea anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin OG 137/2000 și că magistrații și personalul auxiliar de specialitate nu se află într-o situație comparabilă cu categoriile de personal cărora li se aplică OG 10/2007.
S-a mai arătat că, raportat la petitul privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă nu are calitate procesuală pasivă, prin prisma faptului că această obligație revine angajatorului, respectiv sau după caz Curților de Apel.
Criticile vizează nelegalitatea hotărârii și în ceea ce privește dobânzile legale, cu sublinierea că acordarea acestora ar fi justificată doar în situația în care recurentul, în calitate de debitor, nu ar fi executat o obligație față de creditorii reclamanți, obligație care însă nu există. Mai mult, se apreciază că prin acordarea dobânzilor legale s-ar ajunge la îmbogățirea fără just temei a reclamanților, în condițiile în care prin hotărârea primei instanțe s-a dispus plata actualizată a creanței.
Recurentul a mai invocat că în cauză este incident și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 Cod procedură civilă întrucât instanța de fond nu a motivat de ce a considerat că magistrații trebuie să beneficieze de prevederile nr.OG 10/2007 și nu de un alt act normativ care acordă indexări salariale.
La termenul din 29.09.2009, din oficiu, în conformitate cu art. 306 al. 2.pr.civ. Curtea a invocat motivul de ordine publică prevăzut de art. 105 al. 2 Cod de procedură civilă, constând în nulitatea hotărârii atacate, nulitate determinată de nesemnarea dispozitivului de către doi dintre membrii completului de judecată, respectiv nesemnarea hotărârii de către cei doi asistenți judiciari.
Analizând cu prioritate motivul de ordine publică menționat, Curtea a reținut următoarele:
Pornind de la dispozițiile art. 108 Cod de procedură civilă, reține că nulitatea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul actului de procedură care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru validitatea lui, lipsindu-l total sau parțial de efectele firești, nulitățile putând fi exprese sau virtuale.
Diferența între nulitățile exprese și cele virtuale constă în aceea că, în cazul celor exprese, vătămarea se prezumă, astfel că nu mai este necesară nici o probă în acest sens.
O nulitate expresă este reglementată de către legiuitor prin dispozițiile art. 258 Cod de procedură civilă, dispoziții conform cărora se instituie obligativitatea semnării dispozivului hotărârii, sub sancțiunea nulității, de către JUDECĂTORI: Laura Dima, Daniela Griga Sergiu Diaconescu
Or, în cauza dedusă judecății, se constată că dispozitivul hotărârii a fost întocmit și pronunțat la data de 26.05.2008, fără a fi semnat de către doi dintre membrii completului de judecată, respectiv de către președintele completului și un judecător ( 25).
Mai mult, în urma verificărilor efectuate în dosar, s-a mai constatat faptul că nici hotărârea judecătorească nu a fost semnată de către doi membri ai completului de judecată, respectiv de către cei doi asistenți judiciari, obligativitatea participării, respectiv a semnării hotărârii de către aceștia, în cauze privind conflictele de munca si asigurări sociale fiind instituită prin dispozițiile art. 55 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară ( 46).
Constatând că este incident motivul de ordine publică prevăzut de art. 105 al.2 Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea, în conformitate cu art. 304 al.1, 4 coroborat cu art. 105 al. 2 Cod de procedură civilă, va admite recursurile, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 1154 din 26.05.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și în consecință trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.G/Dact.
5ex./15.10.2009
Jud.fond: și
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Daniela Griga Sergiu Diaconescu
