Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1732/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1732/R/2009
Ședința publică din 29 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Griga Daniela Sergiu Diaconescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții G, -, R -, HG, G, împotriva sentinței civile nr. 589 din 6 aprilie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, MINISTERUL PUBLICB, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, având ca obiect litigiu de muncă-calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta pârâtului intimat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, consilier juridic, cu delegație la dosar- fila 46, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost formulate în termenul legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 iulie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat MINISTERUL PUBLIC - parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Totodată, la data de 14 august 2009, s-a depus la dosar, din partea pârâtului intimat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentanta pârâtului intimat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului intimat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, solicită respingerea recursului pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.589 din 6 aprilie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL SĂLAJ, s-a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanții G, R, HG, G și împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE pentru drepturi salariale reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază pe perioada septembrie 2000 - ianuarie 2005.
S-a respins ca fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curți de Casație și Justiție împotriva Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, iar prin decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Titularul unui drept subiectiv poate solicita realizarea dreptului într-un anumit termen prevăzut de lege.
Prin pasivitate, titularul dreptului pierde posibilitatea de a-l valorifica prin concursul organelor de constrângere ale statului.
În adevăr, titularul unui drept subiectiv care în timpul stabilit de lege nu-și exercită acest drept printr-o acțiune în justiție, nu va putea obține o hotărâre judecătorească care să-i consacre acest drept și să-l oblige pe debitor la executarea obligației sale.
Efectul prescripției extinctive este prevăzut în primul articol al Decretului nr. 167/1958 în primul său aliniat care prevede că "Dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege".
Așadar, efectul prescripției extinctive constă în stingerea dreptului la acțiune în sens material pe care îl are orice titular de drepturi subiective civile.
Termenul general de prescripție aplicabil în speță este cel prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul 167/1958, adică termenul de 3 ani.
Așa cum s-a constat și prin decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a continuat să existe și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Faptul că art. 47 din Legea nr. 50/2006 a fost abrogat nelegal nu a constituit o pentru reclamanții de a formula acțiune în realizarea acestui drept pentru perioada septembrie 2000-ianuarie 2005 în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune.
Dreptul la acțiune s-a născut la data de 1 septembrie 2000, când a intrat în vigoare OG83/2000 care a abrogat art. 47 din Legea 50/2006 și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu s-a mai acordat. Or, acțiunea reclamanților a fost formulată la data de 29 decembrie 2008, deci cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani.
prescripției se întrerupe cu efect retroactiv dacă este îndeplinită una din cauzele de întrerupere prevăzute de art. 16 din Decretul 167/1958 și anume: recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în favoarea căruia curge prescripția; introducerea unei cereri de chemare în judecare; efectuarea unui act începător executare.
În situația de față nu este aplicabil nici unul dintre cazurile de întrerupere cursului prescripției.
HG nr. 232/2005 prin care s-au aprobat strategia de reformă a sistemului judiciar și planul de acțiune se referă printre multe altele la plata drepturilor salariale restante, însă nu la cele prescrise.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții apreciind că hotărârea instanței de fond este nelegală pentru următoarele considerente:
Dreptul material la acțiune al reclamanților a început să curgă de la data pronunțării Deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul 5/2008, având ca obiect recurs în interesul legii.
Ulterior pronunțării recursului în interesul Legii, magistrații și personalul auxiliar (colegi ai reclamanților, aflați în situații similare) au promovat acțiuni pentru plata sporului sus menționat pentru perioada 2000-2004. Majoritatea instanțelor investite au dispus admiterea acestor acțiuni, creându-se o bogată jurisprudență în sensul acordării acestor drepturi. Acțiunile au fost considerate ca fiind exercitate în termen, față de împrejurarea că majoritatea instanțelor au concluzionat că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune a început să curgă de la data pronunțării Deciziei nr. 21/2008 și că până la data pronunțării recursului în interesul Legii, nu a curs și nu a început să curgă termenul de prescripție. În acest sens, există numeroase soluții de speță, exemplificativ indică Sentința civil nr. 26/23.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, rămasă irevocabilă la. data de 15.04.2009 ( dosar nou - a Curții de Apel Timișoara ); Sentința civilă nr. 821/4.06.2008, pronunțată de Tribunalul Iași (Anexele nr. 1 și 2 ), Sentința civilă nr. 1101/12.06.2008, pronunțată În Dosar nr- a Tribunalului Cluj,
Arată că în speță, dreptul personalului auxiliar la sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu a fost niciodată, nici negat, nici contestat, ci pur și simplu, prin dispozițiile nr.OG 83/2000 au fost abrogate expres dispozițiile referitoare la acest spor din Legea nr. 50/1996.
Prima instanță a stabilit în cauza de fată că momentul în care a început să curgă termenul de prescripție este acela al intrării în vigoare a nr.OG 83/2000 ( dată de la care personalul auxiliar putea exercita acțiunea și nu au tăcut acest lucru), însă a greșit, neluând în considerare că unul dintre principiile fundamentale ale statului de drept este conformarea tuturor subiectelor de drept normei juridice, legea fiind instrumentul prin care se creează starea de legalitate. A susține că, în vederea prezervării drepturilor lor, personalul auxiliar aveau obligația la acțiune în momentul apariției actului normativ care abroga în mod expres dreptul la sporul de risc și suprasolicitate neuropsihică, înseamnă pur și simplu a obliga toți cetățenii la acțiune împotriva unui text de lege care abrogă în mod expres anumite drepturi. Este evident că, în acest caz nu se poate aplica principiul nemo censetor ignorarem legem, justițiabilul are obligația de a nu invoca necunoașterea legii, însă nu i se poate impune obligația de a analiza în amănunt legalitatea mecanismelor de adoptare a normei legale, mai ales în situația în care se creează prezumția de legalitate.
In realitate, reclamanții aveau doar obligația de a cunoaște actul normativ modificator (OG nr. 83/2000) și de a lua act de faptul că dispozițiile referitoare la sporul de 50% au fost abrogate. nr.OG 83/2000 a creat o aparență de legalitate. Publicarea Ordonanței în Monitorul Oficial al României nr. 425 din 1.09.2000 a creat prezumția că actul normativ a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale și în limitele abilitării Guvernului. Reclamanții i s-au conformat și în mod firesc nu au exercitat acțiune, publicarea în Monitorul Oficial a ordonanței conferind acesteia prezumția de legalitate.
Așadar, problema prescripției dreptului reclamanților la acțiunea de față poate fi privită din două perspective: din perspectiva art. 7 alin. 1 din Decretul Lege nr. 167/1958 și din perspectiva arte 8 alin. 1 din același act normativ, din ambele perspective concluzia ce se impune este aceea că termenul de prescripție al dreptului material la acțiune al reclamanților din prezenta cauză a . să curgă doar de la data pronunțării Deciziei nr. 21/2008 privind recursul în interesul Legii.
Pentru a produce efecte, este știut că norma juridică trebuie în mod obligatoriu să fie previzibilă, în acest sens fiind constantă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în sensul că o normă este previzibilă, numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane să își corecteze conduita" (Cauza Rotaru împotriva României -2000) și "cetățeanul trebuie să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz și să poată prevedea, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt legea trebuie să fie, în același timp, accesibilă și previzibilă" (Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit - 1979).
În cauza de față, din textul nr.OG 83/2000, nu rezultă nici un fel de informații cu privire la limitele abilitării Guvernului ( care să fie accesibile la lectura actului) și nici cu privire la eventualitatea ca în viitor aceste drepturi să fie recunoscute. Prin nr.OG 83/2000 s-a abrogat (interzis) un drept, actul normativ a creat o aparență de legalitate și nu este previzibil în ceea ce privește viitorul interdicției.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate (care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și prima instanță, Decizia nr.XXI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii referitor la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică a avut în vedere aplicarea și interpretarea unitară a unor dispoziții legale din materia salarizării, altele decât cele vizând prescripția dreptului material la acțiune, reglementată de Decretul nr.167/1958. Nici în dispozitivul hotărârii și nici în considerentele acesteia, instanța supremă nu face vreo referire la momentul începerii curgerii termenului de prescripție.
Pronunțarea și publicarea în Monitorul Oficial a unei decizii interpretative nu poate naște dreptul la acțiune decât dacă are în sine acest obiect și, de asemenea, nu poate întrerupe sau suspenda cursul prescripției, acest din urmă aspect excedând atât prevederilor exprese și limitative cuprinse în Decretul nr.167/1958, cât și scopului și finalității urmărite prin pronunțarea unei decizii în interesul legii.
CEDO a statuat în mod constant că efectivitatea dreptului de acces la un tribunal impune ca exercițiul lui să nu fie afectat de existența unor impedimente de drept, care ar fi de natură să pună în discuție însăși substanța sa. În mod evident însă valorificarea unei creanțe este protejată de dispozițiile invocate de recurenți, însă nu în mod absolut și protejândsine diepasivitatea creditorilor, trebuind să fie respectate dispozițiilor speciale cuprinse în legea națională, respectiv Decretul 167/1958, care reglementează atât începutul prescripției extinctive, cât și cauzele de suspendare ale acesteia. Mai mult, reclamanții puteau să-și exercite dreptul la acțiune în cadrul termenului de prescripție de 3 ani, iar jurisprudența CEDO invocată nu este aplicabilă în cauză, deoarece regimul legal al prescripției extinctive nu s-a modificat succesiv în perioada pentru care reclamanta solicită drepturile salariale.
Drept urmare, independent de previzibilitatea și predictibilitatea dispozițiilor interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiției, Curtea apreciază că dreptul la acțiune pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.11.2000- 01.01.2005 nu s-a născut la pronunțarea deciziei în interesul legii. Și, reținând că acțiunea a fost înregistrată după împlinirea termenului de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune (respectiv data la care trebuiau să fie achitate în fiecare lună sporul de vechime, plata salariului fiind o prestație periodică), în temeiul art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii se apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune a fost admisă în mod corect de către instanța de fond, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind neîntemeiat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții G, -, R -, HG, G, împotriva sentinței civile nr. 589 din 06.04.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțate în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.DL/SM
23 ex/26.10.2009
Jud.fond,
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Griga Daniela Sergiu Diaconescu
