Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1767/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1767
Ședința publică de la 31 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Tamara
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, G, împotriva sentinței civile nr.1549 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat faptul că recurentul reclamanți și intimatul pârât Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.1549 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul cu nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, G, cu domiciliul ales în Tr.S,-, jud. M împotriva pârâților PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA,cu sediul în C,str. - -, jud.D, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, cu sediul în Tr.S,-, jud.M și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a chematului în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în B,-, sector 5.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Reclamanții, în calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți și de pe lângă Judecătoria Tr.S, au arătat că dispun și supraveghează exercitarea unor activități prin care se obțin informații confidențiale, ori le dau efectele juridice prevăzute de lege, dețin avize de securitate și că sunt astfel, îndreptățiți să primească sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane, care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității, iar prin neacordarea acestuia, sunt discriminați în raport cu categoriile de persoane cărora li se acordă acest spor.
Statutul personalului din sistemul autorității judecătorești (judecători, procurori), precum și drepturile de care aceștia beneficiază, formează obiectul unor reglementări speciale.
Atât în art. 73 și 74 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor care constituie actul normativ aplicabil în perioada de referință și nici în OG 27/2006, aprobată prin modificări și completări prin Legea nr. 45/2007 care creează cadrul legislativ pentru salarizarea acestor categorii profesionale (actualmente în vigoare), nu există dispoziții în sensul acordării drepturilor solicitate de reclamanți.
Față de prevederile Ordonanței nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, se reține că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare. Pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat injust, este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariați. Diferența de tratament are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri.
In consecință, în mod greșit consideră reclamanții că s-ar afla într-o situație comparabilă cu alte categorii socio-profesionale. Această situație nu este comparabilă cu cea a altor categorii socio-profesionale, atâta vreme cât pe lângă obligațiile specifice funcției, salariații din sistemul judiciar se bucură de o serie de drepturi și beneficii suplimentare care li se adresează numai lor, nefiind aplicabile altor categorii de salariați, indicate de reclamanți.
Pe de altă parte, Curtea Constituțională a statuat în esență că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție.
Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar, reprezintă opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Astfel, principiul egalității în drepturi și a nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, tratamentul juridic diferențiat, stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenții au arătat că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative menite să confere categoriilor de persoane - salariați ce gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Astfel, prin art. 3 din Legea 444/2006 pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publicii cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul-avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
De asemenea, art. 15 alin. 1 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Prin art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Or, procurorii fac parte din categoria salariaților ce beneficiază de sporul de confidențialitate astfel cum este prevăzut de Legea nr.444/2006 întrucât sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ei au cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat Parchetul, sunt discriminați, întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității.
În conformitate cu prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului purtând titlul "Interzicerea discriminării", exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație, acesta fiind principiul egalității tuturor în fața legii. Lista cuprinsă în art. 14 nu este limitativă, dreptul la nediscriminare "protejând persoanele fizice și persoanele juridice aflate în situații asemănătoare, împotriva aplicării unui tratament diferit".
Conform art. 21 alin. 1 din OG 137/2000 procurorii, în calitate de persoane discriminate, au dreptul să pretindă despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun și procedurii prevăzute de OG 137/2000.
Conform art. 16, egalitatea în drepturi din Constituția României, potrivit cu care cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări, și grefierii trebuie să beneficieze de sporul de confidențialitate de 15%, atâta timp cât sunt obligați să păstreze secretul confidențialității ca și alte categorii de persoane, dar fără a beneficia ca și acestea de sporul menționat.
Legal citat, intimatul Ministerul Justiției a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat să se constate că recursul formulat este nefondat, urmând a fi respins.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispoz. art. 3041. Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi al personalului din organele autorității judecătorești, care este actul normativ aplicabil pentru perioada pentru care a fost solicitat sporul de confidențialitate de până la 15%,- nu au dispoziții în sensul acordării dreptului solicitat de reclamanți.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea reține că acesta este nefondat întrucât nu există discriminare nici în raport cu dispozițiile prevăzute în Codul Muncii cu privire la această instituție și nici în raport cu prevederile art. 1 alin. 3 din OG 137/2000, care prevede că exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
Potrivit art. 5 din Codul Muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, este interzisă.
Codul Muncii definește noțiunile de discriminare directă și discriminare indirectă. Astfel, alineatul 3 al art. 5 din Codul Muncii arată că, constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință întemeiate pe unul sau mai multe criterii prevăzute la alineatul 2, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii. Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alineatul 2, dar care produc efectele unei discriminări directe.
OG 137/2000 reglementează explicit modalitățile prin care se realizează eliminarea tuturor formelor de discriminare și anume prin instituirea unor acțiuni afirmative sau a unor măsuri speciale pentru persoanele și grupurile de persoane aparținând minorităților naționale, pentru comunitățile minorităților naționale, respectiv în vederea protecției grupurilor defavorizate atunci când acestea nu se bucură de egalitatea șanselor, precum și prin sancționarea comportamentului discriminatoriu.
Curtea reține că, magistrații reprezintă o categorie de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea nr. 303/2004, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin legea specială, respectiv OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007.
Situația magistraților instanțelor nu poate fi considerată comparabilă cu cea a personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională al căror statut este reglementat de Legea nr. 360/2002, întrucât statutul acestora din urmă, drepturile și îndatoririle acestora sunt diferite. Totodată categoriile de informații pentru care se acordă sporul de confidențialitate la care se referă OG 19/2006, privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și anume informațiile clasificate este diferit de cele la care se referă Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, și anume informații confidențiale.
Pe de altă parte, situația personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești nu poate fi considerată comparabilă cu cea a funcționarilor publici, întrucât statutul acestora din urmă, drepturile și obligațiile sunt diferite și reglementate prin acte normative diferite - Lega 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, OG 6/2007, privind măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
Astfel, OG 6/2007 a instituit sporul de confidențialitate pentru anumite categorii de funcționai publici, și anume, funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Curtea reține că acest act normativ menționat mai sus nu se referă la alte categorii de salariați din sistemul public precum personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Situația magistraților nu poate fi considerată comparabilă nici cu cea a membrilor plenului și a altor salariați din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și nici cu cea a personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, întrucât statutul acestora din urmă, drepturile și obligațiile sunt diferite și reglementate prin acte normative diferite, respectiv Legea nr. 656/2002, privind prevenirea spălării banilor, OG 137/2000, OG 2/2006 și OUG 24/2000.
Este nefondat și cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea reținând că dreptul solicitat de recurenții reclamanți nu face obiectul art. 14 al CEDO, întrucât Protocolul 12 la Convenție, ratificat de România prin Legea 103/2006, consacră expres la art. 1 că, exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată în special pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare situație, astfel că nu poate fi aplicat, în speță, câtă vreme nu există nici un text legal care să recunoască dreptul la spor de confidențialitate.
Prevederile art. 14 din Convenție, așa cum CEDO a statuat în jurisprudența sa, nu are o existență independentă, întrucât are efect doare în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și protocoalelor sale. Se reține că dreptul la diverse sporuri nu este în mod evident un drept fundamental apărat și garantat de Convenție.
Acest drept nu face obiectul reglementării constituționale din art. 16, potrivit căruia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, întrucât Curtea Constituțională a statuat în numeroase decizii de speță - decizia nr. 108/14.02.2006 - că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și apărate de Constituție.
Față de cele statuate de decizia Curții Constituționale, sporurile, premiile și alte stimulente nu reprezintă drepturi fundamentale atunci când sunt acordate prin acte normative, deci cu atât mai mult acestea nu sunt drepturi fundamentale dacă nu sunt acordate pin acte normative.
în hotărârea nr. 232/29.08.2007 a statuat că diferitele categorii de salariați determină soluții diferite legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
Pentru aceste considerente recursul este nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, împotriva sentinței civile nr.1549 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.-.
Tehn.2 ex
Fl.
30.04.2008
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Ioana Bodri, Tamara
