Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1848/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1848/R/2009
Ședința publică din data 8 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Traian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 955 din 11 mai 2009 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr- privind și pe intimații reclamanta și pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL SĂLAJ și MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea, văzând că s-a solicitat judecata în condițiile art. 242.proc.civ. apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 955 din 11 mai 2009 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție invocată de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
S-a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect plata diferențelor salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială aferente perioadei 09.05.2006 - 31.12.2007, precum și plata dobânzii legale aferente sumei.
S-a respins capătul de cerere al reclamantei privind efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al acesteia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit Legii nr. 500/2002, a nr.HG 208/2005 și a nr.HG 386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt de responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Executarea obligației de plată este o operațiune ulterioară, se efectuează de ordonatorii principali de credite ca urmare a alocațiilor bugetare acordate prin rectificarea bugetară dispusă în final de Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel că excepția lipsei calității procesuale invocată de acesta a fost respinsă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta are calitatea de judecător la Judecătoria Zalău.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 50/12996 "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați".
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din nr.OG 134/1999, începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ape personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite.
Actele normative ulterioare de modificare și completare a Legii nr. 50/1996, nr.OG 83/2000, respectiv nr.OUG 177/2002 au prevăzut faptul că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Odată cu apariția nr.OUG 27/2006 au fost abrogate dispozițiile nr.OUG 177/2002 și anumite dispoziții privind salarizarea din Legea nr. 50/1996, Legea nr. 154/1998, Legea nr. 317/2004, precum și alte dispoziții contrare.
La art. 3 din nr.OUG 27/2006 s-a prevăzut că "Judecătoriii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență".
Prin urmare, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003, care a modificat art. 2 din nr.OUG 177/2002 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin nr.OUG 177/2002, nr.OG 23/2005 și nr.OUG 27/2006.
Având în vedere aceste considerente, instanța a respins cererea reclamantei ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. S în numele Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice, iar pe fond respingerea acțiunii formulate ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, au fost invocate prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din nr.HG 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, art. 4 alin. 1 și 2 și ale art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice modificată, subliniind față de aceste dispoziții legale lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât. S-a arătat că salarizarea magistraților se face conform nr.OUG 27/2006 în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzute de art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorilor de referință sectorială și a coeficientului de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu al magistraților față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariați, etc.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 110 din 25 aprilie 2007, Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi implicat în plata drepturilor solicitate de reclamanți întrucât aceste fonduri sunt asigurate din bugetul Ministerul Justiției și nicidecum din cel al Ministerul Economiei și Finanțelor.
Se mai face trimitere și la Decizia Curții Constituționale pronunțată în data de 27.05.2009 asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
În concluzie, numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor la indemnizațiile și salariile de bază, astfel încât cererea reclamantei excede cadrului legal. Mai mult decât atât, în perioada 06.06.2007-15.01.2009, reclamanta s-a aflat în concediu de maternitate, beneficiind de indemnizația pentru creșterea copilului.
De asemenea, se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 1325 din 4 decembrie 2008, nr. 997 din 7 octombrie 2008, nr. 818-821 din 3 iulie 2008, rămase definitive și general obligatorii, prin care s-a constatat că dispozițiile OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Reclamanta intimată nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Este nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată prin cererea de recurs, având în vedere că prima instanță, respingând menționata excepție, a avut în vedere rolul acestui pârât în elaborarea bugetului de stat, ca modalitate de alocare a fondurilor necesare pentru plata sumelor de bani solicitate de reclamantă, astfel încât nu se pune problema ca prima instanță să fi avut în vedere existența unor raporturi juridice directe între reclamantă și acest pârât. Nu se pune problema alocării sumelor necesare achitării drepturilor solicitate de reclamantă din bugetul propriu al acestui minister, ci, așa cum s-a arătat, asigurarea efectuării demersurilor necesare pentru includerea în bugetul de stat, pentru Ministerul Justiției, a sumelor necesare achitării acestor drepturi.
Chiar dacă nu este în atribuția acestui minister adoptarea bugetului, ministerul este cel care elaborează proiectul de buget precum și al legii de rectificare bugetară, astfel încât cu această ocazie s-ar fi impus a se avea în vedere de către pârât includerea sumelor solicitate prin acțiune, în ipoteza admiterii acesteia.
Critica privind situația creată prin acordarea sume care nu au fost aprobate prin legea bugetară anuală nu poate fi reținută, având în vedere că există posibilitatea rectificării legii bugetare, iar pe de altă parte, acest argument vizează momentul punerii în executare a hotărârii, deci nu este pertinent pentru soluționarea cererii pe fond. Obligația de a se pune la dispoziție surse financiare pentru acoperirea drepturilor salariale în discuție este subsecventă celei de a se plăti aceste drepturi.
Se constată însă că acțiunea introductivă de instanță a fost respinsă pe fond, astfel încât pârâtul nu a fost obligat la nici o prestație în favoarea reclamantei. Prin urmare, considerentele ce preced vizează doar chestiunea de principiu a calității procesuale pasive a pârâtului.
Motivele de recurs privind caracterul nefondat al acțiunii urmează a fi respinse ca nepertinente și redundante față de soluția de respingere a acțiunii de fond.
În drept, se reține incidența prevederilor art. 14 și 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, art. 1 din nr.OUG 22/2002, art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 34/2009, art. 17.proc.civ.
Față de toate aceste considerente, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul formulat, având în vedere și prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 955 din 11.05.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Decizia este irevocabilă
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER
Red.T/.
7 ex./06.11.2009
Jud.fond: și
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Traian
