Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1849/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1849/R/2009
Ședința publică din data 6 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Traian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și recursul declarat de pârâtul TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr. 956 din 11 mai 2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr- privind și pe intimații reclamanta și pârâții CURTEA DE APEL CLUJ și MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale - spor de risc și solicitare neuropsihică.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea, văzând că s-a solicitat judecata în condițiile art. 242 proc.civ. apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.956 din 11 mai 2009, pronunțată de TRIBUNALUL SĂLAJ, s-a espins excepția prematurității introducerii acțiunii, excepție formulată de pârâtul TRIBUNALUL SĂLAJ.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție invocată de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
S-a admis în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții: TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și în consecință pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ și MINISTERUL JUSTIȚIEI au fost obligați la plata actualizată la zi în raport de indicele de inflație a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul brut lunar începând cu data de 09.05.2006 - 05.06.2007 și 16.01.2009 până la zi, precum și pentru viitor.
MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, motivat de faptul că între reclamanți și această instituție nu există raporturi de muncă, s-a reținut că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care alocă fondurile necesare plății acestor drepturi către pârâtul Ministerul Justiției.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art.1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în mod expres, însă prin aceasta au fost încălcate normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, precum și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituția României, ordonanțele guvernului se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul României a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea legii nr. 50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii nr. 50/1996, în pofida faptului că potrivit dispozițiilor art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii au fost abrogate și unele dispoziții ale acesteia.
Acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut în mod expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de către reclamanți este un drept de creanță, constituind un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996, reclamanta a fost lipsită de proprietatea asupra acestui bun în mod nelegal și nedrept, această lipsire de proprietate putându-se face doar pentru o cauză de utilitate publică, în conformitate cu dispozițiile art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Potrivit art. 20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile om ului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Instanța a reținut că există conflict între art.1 pct. 47 din nr.OG 83/2000, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, și art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, urmând a fi aplicat în cauză ultimul text legal.
Față de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizată prin nr.OG 83/2000 este nelegală, iar în plus rațiunea acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică subzistă, instanța a apreciat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzute de art.47 din Legea nr. 50/1996.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și TRIBUNALUL SĂLAJ.
Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat admiterea recursului cu admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și pe fond respingerea acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că între Ministerul Finanțelor Publice și ministerul Justiției nu există nici o obligație de plată pentru drepturi bănești pe care acesta ar trebui să e plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
Arată că sistemul de salarizare instituit prin nr.OuG27/2006 cu modificările ulterioare, are în vedere stabilirea unei indemnizații de încadrare brute lunare în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzute de art.86 din Legea nr.303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorilor de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
Potrivit art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, legea bugetară anuală prevede și autorizează pentru anul bugetar veniturile și cheltuielile bugetare, precum și reglementări specifice exercițiului bugetar, legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercițiului bugetar numai prin legi de rectificare.
Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi implicat în plata drepturilor solicitate de reclamanta întrucât aceste fonduri sunt asigurate din bugetul Ministerului Justiției și nicidecum din cel al pârâtului.
Pe fondul cauzei arată că art.47 din Legea 50/1996 care prevedea pentru risc și solicitare neuropsihică un spor de 50% pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate a fost abrogat prin nr.OG83/2000.
Pârâtul TRIBUNALUL SĂLAJ, prin recursul său a solicitat admiterea recursului cu respingerea acțiunii reclamantei.
În motivare arată că art.47 din Legea 50/1996 care prevedea pentru risc și solicitare neuropsihică un spor de 50% pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate a fost abrogat prin nr.OG83/2000, astfel la data promovării acțiunii reclamanta nu a putut opune un temei legal al pretențiilor sale.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate de pârâți, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul pârâtului TRIBUNALUL SĂLAJ, curtea constată că într-adevăr, art.47 din Legea nr.50/1996, care prevedea un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în favoarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate, a fost abrogat prin OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Cu toate acestea, prin decizia nr.XXI din 10.03.2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că judecătorii, procurorii și magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, ce va fi calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Potrivit art.329 alin.(3) teza II-a pr.civ. "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe". Așadar, tribunalul era obligat să țină seama la pronunțarea sentinței, de statuările instanței supreme.
Așa fiind, în baza art.304 pct.9 raportat la art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul pârâtului, ca nefondat.
II. Referitor la recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, acesta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantelor în principal față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei, ca neîntemeiată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-recurent Ministerul Finanțelor Publice, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor, este nefondată.
Prin sentința atacată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale către reclamante.
Este vorba de obligația ce îi revine acestui minister în temeiul Hotărârii Guvernului nr.34/2009, de elaborare a proiectului bugetului de stat pentru anul 2010, de a include în bugetul Ministerului Justiției și Libertăților, a sumelor necesare plății de către TRIBUNALUL SĂLAJ, la care au fost obligați cei trei pârâți, în favoarea reclamantelor.
Prima instanță nu a afirmat nicidecum că între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților ar exista vreo obligație extralegală de plată pentru drepturi bănești pe care ar trebui să le plătească într-un raport concret de muncă, ci numai de obligațiile care îi revin MFP în virtutea dispozițiilor legale aflate în vigoare, în legătură cu bugetul de stat, izvorâte din Legea nr.500/2002 și din Hotărârea Guvernului nr.34/2009.
La pronunțarea sentinței recurate, prima instanță a ținut cont și de decizia Curții Constituționale din 27.05.2009. În speță, nu este vorba de un conflict între autoritatea judecătorească și autoritățile legislative sau executive, așa cum susține în mod eronat recurentul.
Prima instanță a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni, pe care era obligată să o judece, în caz contrar fiind culpabilă de denegare de dreptate, conform art.3 civ. care prevede că "judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca fiind culpabil de denegare de dreptate".
Dreptul civil este guvernat de principiul egalității părților în fața legii civile, iar în procesul civil, dacă sunt îndeplinite condițiile acțiunii civile, pârâtul poate fi obligat să execute o anumită prestație, indiferent de poziția pe care o ocupă în sistemul organelor statului.
Prin aceasta, judecătorul nu face decât să exercite activitatea de judecată și nu activitatea de legiferare, care aparține autorității legislative.
În speță, prima instanță nu a legiferat și nu a stabilit pentru reclamante drepturi care nu ar fi fost legiferate, ci doar a ținut seama de decizia nr.XXI din 2008 ÎCCJ și de prevederile art.329 alin. (3) pr.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 9 și art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul pârâtului MFP împotriva sentinței tribunalului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr. 956 din 11.05.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Decizia este irevocabilă
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - --- - -
GREFIER
Red. /Dact.
7 ex, 05.11.2009
Jud. fond,
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Traian
