Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1850/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1850/R/2009
Ședința publică din data 6 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Traian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr. 841 din 4 mai 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SĂLAJ în dosar nr-, privind și pe reclamanții intimați și, precum și pe pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea, văzând că părțile au solicitat judecata în condițiile art. 242 proc.civ. apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.841 din 4 mai 2009 a Tribunalului Sălaj, s-a admis acțiunea reclamantelor și, împotriva pârâților TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, care au fost obligați să le plătească reclamantelor sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază, începând cu data de 1 iulie 2008 pentru și începând cu data de 29 ianuarie 2009 pentru până la zi și pentru viitor, actualizat cu indicele de inflație pentru ambele reclamante.
A fost obligat pârâtul TRIBUNALUL SĂLAJ să efectueze mențiunile cuvenite privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în carnetele de muncă ale reclamantelor.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale către reclamante.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale pentru drepturile solicitate de către reclamante.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin OUG nr.83/2000, însă prin aceasta au fost încălcate normele constituționale referitoare la delegarea legislativă, precum și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.21/2008.
Sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare este un drept de creanță, ce constituie un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Întrucât abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, prin OUG nr.83/2000 și prin OUG nr.8/2007, este nelegală, iar rațiunea acordării sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică subzistă, prima instanță a apreciat că pretențiile reclamantelor sunt întemeiate în parte.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În recursul declarat de pârâtul TRIBUNALUL SĂLAJ, s-a solicitat modificarea sentinței tribunalului, în sensul respingerii acțiunii reclamantelor.
În motivarea recursului său, pârâtul a susținut că sentința recurată este netemeinică și nelegală, deoarece sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art.47 din Legea nr.50/1996, care a fost abrogat prin OUG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
La data promovării acțiunii, reclamantele nu puteau invoca un temei legal în susținerea cererii lor. Orice plată salarială nu poate fi efectuată decât numai pe baza unui temei legal, care în speță nu există.
În recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale a acestuia, iar pe fondul cauzei, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantelor ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului său, pârâtul a susținut că între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților cetățenești, nu există nici o obligație de plată pentru drepturi bănești pe care ar trebui să le plătească într-un raport juridic izvorât dintr-un contract de muncă.
Recurentul a invocat prevederile art.3 alin. (6) din HG nr.34/2009, OUG nr.27/2006 și art.86 din Legea nr.303/2004. Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale și sisteme de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte, diferențele fiind motivate de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege.
În continuare, recurentul a invocat prevederile art.4 alin. (1) și (2) precum și art.15 alin. (1) și (3) din Legea nr.500/2002, art.2 și art.3 din OG nr.22/2002, din care ar rezulta că în plata drepturilor solicitate de reclamante, nu poate fi implicat MFP, întrucât aceste fonduri sunt asigurate din bugetul Ministerului Justiției, nicidecum din cel al recurentului MFP.
Recurentul a solicitat ca la soluționarea cauzei să se ia în considerare și decizia Curții Constituționale din 27.05.2009, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de-o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte, numai legiuitorului revenindu-i dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor la indemnizațiile și salariile de bază, doar legiuitorul fiind acela care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri se acordă anumitor categorii de salariați, cu singura condiție ca de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul a susținut că într-adevăr art.47 din Legea nr.50/1996 a prevăzut un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personalul de specialitate, dar acest text legal a fost abrogat prin OG nr.83/2000, abrogare ce reprezintă o problemă de legiferare.
Însăși Legea nr.50/1996 a fost abrogată prin OG nr.8/2007, care prevede un procent de 25%.
Așadar, numai legiuitorul are dreptul să legifereze, reglementând dreptul și criteriile de acordare a sporurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Intimatele legal citate, 11 și 13, nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare la dosar.
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul pârâtului TRIBUNALUL SĂLAJ, curtea constată că într-adevăr, art.47 din Legea nr.50/1996, care prevedea un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în favoarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate, a fost abrogat prin OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Cu toate acestea, prin decizia nr.XXI din 10.03.2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că judecătorii, procurorii și magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, ce va fi calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Potrivit art.329 alin.(3) teza II-a pr.civ. "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe". Așadar, tribunalul era obligat să țină seama la pronunțarea sentinței, de statuările instanței supreme.
Așa fiind, în baza art.304 pct.9 raportat la art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul pârâtului, ca nefondat.
II. Referitor la recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, acesta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantelor în principal față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei, ca neîntemeiată.
1. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-recurent Ministerul Finanțelor Publice, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor, este nefondată.
Prin sentința atacată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale către reclamante.
Este vorba de obligația ce îi revine acestui minister în temeiul Hotărârii Guvernului nr.34/2009, de elaborare a proiectului bugetului de stat pentru anul 2010, de a include în bugetul Ministerului Justiției și Libertăților, a sumelor necesare plății de către TRIBUNALUL SĂLAJ, la care au fost obligați cei trei pârâți, în favoarea reclamantelor.
Prima instanță nu a afirmat nicidecum că între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților ar exista vreo obligație extralegală de plată pentru drepturi bănești pe care ar trebui să le plătească într-un raport concret de muncă, ci numai de obligațiile care îi revin MFP în virtutea dispozițiilor legale aflate în vigoare, în legătură cu bugetul de stat, izvorâte din Legea nr.500/2002 și din Hotărârea Guvernului nr.34/2009.
La pronunțarea sentinței recurate, prima instanță a ținut cont și de decizia Curții Constituționale din 27.05.2009. În speță, nu este vorba de un conflict între autoritatea judecătorească și autoritățile legislative sau executive, așa cum susține în mod eronat recurentul.
Prima instanță a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni, pe care era obligată să o judece, în caz contrar fiind culpabilă de denegare de dreptate, conform art.3 civ. care prevede că "judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca fiind culpabil de denegare de dreptate".
Dreptul civil este guvernat de principiul egalității părților în fața legii civile, iar în procesul civil, dacă sunt îndeplinite condițiile acțiunii civile, pârâtul poate fi obligat să execute o anumită prestație, indiferent de poziția pe care o ocupă în sistemul organelor statului.
Prin aceasta, judecătorul nu face decât să exercite activitatea de judecată și nu activitatea de legiferare, care aparține autorității legislative.
În speță, prima instanță nu a legiferat și nu a stabilit pentru reclamante drepturi care nu ar fi fost legiferate, ci doar a ținut seama de decizia nr.XXI din 2008 a ÎCCJ și de prevederile art.329 alin. (3) pr.civ. în caz contrar judecătorii riscând să nu respecte disciplina jurisdicțională.
2. Pe fondul cauzei, este real că sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și solicitare neuropsihică a fost stabilit prin art.47 din Legea nr.50/1996 și a fost abrogat ulterior prin OG nr.83/2000, care la rândul ei a fost aprobată prin Legea nr.334/2001.
Însă, prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că judecătorii, procurorii, magistriații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, ce va fi calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Având în vedere că potrivit art.329 alin. (3) teza II-a pr.civ. "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", judecătorii sunt obligați să respecte Decizia nr.XXI din 2008 a ÎCCJ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 9 și art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul pârâtului MFP împotriva sentinței tribunalului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE și TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr.841 din 4.05.2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.DT:16.10.2009
Dact.CA:19.10.2009 - 3 ex.
Jud.fond.;
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Traian
