Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1903/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1903/R/2009
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte al instanței
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Dana Cristina
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- împotriva sentinței civile nr. 263 din 01 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosar nr-, privind și pe reclamanții, -, -, -, -, () -, -, -, pe intervenienții -, și pe pârâtul intimat TRIBUNALUL BISTRIȚA -N, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Asupra recursurilor declarate:
Prin sentința civilă nr.263/1 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N s-a espins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, și s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, -, -, -, -, () -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția generală a finanțelor publice B N și Tribunalul Bistrița -N, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Tribunalul Bistrița -N fiind obligați să calculeze și să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, calculat la salarul de încadrare brut lunar astfel, pentru reclamantele, -, -, -, -, () -, începând cu 01 octombrie 2004 la zi, pentru reclamantele din 10.04.2006 la zi, din 01.03.2007 la zi, pentru perioada 01.10.2004-14.07.2005, și din 01.05. 2006 la zi, din 04.07.2005 la zi, și din 01.12.2007 la zi, din 10.04 2006 la zi, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective, cât și pentru viitor pentru acești reclamanți, iar pentru intervenienții, pentru perioada 10.04.2006-31.12.2006, pentru perioada 01.10.2004-31.12.2006, pentru perioada 01.05.2006-30.04.2007, începând cu data de 08.10.2007 la zi, începând cu 18.12.2008 la zi, începând cu data de 01 04.2008 la zi, toate trei începând cu 01.03.2008 la zi, începând cu data de 01.07.2008 la zi, precum și pentru viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile bănești necesare plății drepturilor anterior arătate.
Pârâtul Tribunalul Bistrița -N a fost obligat să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Cu privire la excepția invocată de Ministerul Finanțelor Publice s-a arătat că, deși între părți nu există raporturi de muncă, se observă că reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la alocarea unor fonduri necesare plății drepturilor salariale, astfel că, în raport de art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, care stabilește atribuțiile în domeniul construcției bugetare, excepția a fost respinsă.
Cu privire la fondul cauzei s-a reținut că reclamanții au calitate de personal auxiliar de specialitate, fiind salarizați potrivit OUG8/2007.
Având în vedere obligația ce rezultă din dispozițiile Legii 567/2004, personalul auxiliar de specialitate trebuie să păstreze confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care a luat cunoștință în exercitarea funcțiunii și cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare.
Apoi, potrivit deciziei nr.46/2008 pronunțate de în interesul legii în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, raportat la Codul deontologic al magistraților și art.78 alin.1 din Legea 567/2004, privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, raportat la art.9 din Codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar al instanțelor au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut.
Potrivit art.329 proc.civ. deciziile prin care se soluționează recursul în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată în ceea ce privește dezlegarea problemelor de drept.
Ținând cont de cele mai sus reținute, s-a admis acțiunea, așa cum s-a arătat în dispozitiv.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B N, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Ministerul Justiției și Libertăților a arătat, în esență, (2-6) că, așa cum a fost formulată acțiunea ce tinde la acordarea unor drepturi ce nu sunt reglementate prin lege apare a fi inadmisibilă, în considerarea separației puterilor în stat.
În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională apreciind că prin aceste hotărâri se depășește puterea judecătorească. Astfel, Decizia 46/15 dec.2008 a nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii, iar drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute de nici un act normativ.
Nu se pot reține nici dispozițiile OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, acestea fiind, de asemenea, declarate neconstituționale de Curtea Constituțională, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative considerându-le a fi discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. De altfel, chiar Consiliul Național pentru combaterea discriminării a stabilit că, diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
Acțiunea este nefondată și privită prin prisma art.157 muncii, potrivit căruia sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau majoritar de la bugetul de stat, se stabilește prin lege. Așadar, aceste drepturi nu pot fi completate pe altă cale, decât prin lege.
Or, în speță, nu există nici un act normativ care să prevadă dreptul reclamanților la sporul de confidențialitate.
S-a mai arătat că, întrucât, instanța nu poate aprecia asupra menținerii în continuare a raporturilor de muncă dintre reclamanți și instanță, obligarea pârâților la plată pentru viitor apare a fi nefondată.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B-N a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, arătând în esență că, recurentul nu are calitate procesuală pasivă, excepția invocată fiind greșit respinsă de către instanță.
Aceasta întrucât între părți nu există un raport juridic de muncă, recurentul neavând calitate de angajator în raport cu reclamanții, iar dispozițiile Legii 500/2002 nu pot constitui temei al respingerii excepției.
Recursurile nu sunt întemeiate.
Astfel, în ceea ce privește dreptul reclamanților la sporul de confidențialitate, așa cum a reținut și prima instanță, acest drept a fost consacrat prin Decizia nr.46/2008 pronunțată de, a cărei obligativitate este impusă de art.329 proc.civ.
Este adevărat că, prin Decizia 838/27 mai 2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Numai că, însăși Curtea Constituțională în decizia de mai sus a reținut faptul că, decizia pe care o pronunță în soluționarea conflictului juridic de natură constituționalănu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de în exercitarea atribuțiilor consacrate de art.329 proc.civ.
Prin aceste considerente, s-a dat valoare principiului separației puterilor în stat, recunoscând lipsa de efect a hotărârii pronunțate de Curtea constituțională asupra hotărârii pronunțate de o instanță de judecată, această instituție neavând competența de a cenzura legalitatea unei hotărâri judecătorești.
În raport de cele mai sus reținute, criticile formulate de pârâtul Ministerul Justiției în legătură cu lipsa de temei legal a acțiunii, cât și cu inadmisibilitatea acesteia apar a fi nefondate.
Cât privește critica formulată de același pârât privind greșita reținere a dreptului la sporul de confidențialitate, nici aceasta nu poate fi primită, având în vedere că, așa cum a reținut și prima instanță, dezlegarea problemelor de drept judecate de în soluționarea unui recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, potrivit art.329 alin.1 proc.civ.
Or, prin Decizia nr.46/2008, a stabilit dreptul și al personalului auxiliar de specialitate - din care fac parte reclamanții - la sporul de confidențialitate.
Obligarea la plata și pentru viitor a sporului este de asemenea legală și nu poate fi interpretată decât ca fiind strâns legată de existența contractului individual de muncă în cadrul căruia își exercită funcția care obligă la respectarea confidențialității. Or, acel contract de muncă este încheiat pentru o durată nedeterminată în viitor iar modificarea consensuală a contractului de muncă sau schimbarea legii salarizării ar putea determina momentul din care angajatorul nu mai datorează sporul respectiv.
Este nefondat și recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice declarat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N având în vedere următoarele:
Acțiunea reclamanților a fost admisă față de acest pârât nu în considerarea unor eventuale raporturi juridice de muncă, raporturi ce în adevăr nu există între părți, reclamanții având calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanțelor de judecată, astfel că invocarea acestui argument pentru admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului este nefondată.
Acțiunea reclamanților fiind admisă față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice s-au avut în vedere atribuțiile acestui organ de specialitate al administrației publice în legătură cu sistemul bugetar, respectiv, pregătirea legilor bugetare cât și a proiectelor de legi de rectificare a bugetului. Are în același timp, atribuții de exercițiu bugetar, printre care, conform art.2 alin.2 lit.g din HG208/2005, administrează resursele derulate prin Trezoreria Statului și art.3 pct.9 din același act normativ conform căruia Ministerul Finanțelor Publice deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
Prin sentința recurată, pârâtul a fost obligat tocmai să-și îndeplinească obligațiile față de ordonatorul principal de credite pentru ca acesta să poată îndeplini obligația de plată stabilită în favoarea reclamanților.
prin prisma considerentelor de mai sus, se constată că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, excepția invocată fiind temeinic respinsă.
Sentința fiind legală și temeinică, recursurile vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.263 din 01 iunie 2009, îndreptată prin încheierea camerei de consiliu din 22 iunie 2009, Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.GP
Dact./6ex.
09.11.2009
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Ioana Tripon, Dana Cristina
