Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1916/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1916/R-CM
Ședința publică din 10 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr. 834 din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința de judecată din 8 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că rin p. cererea înregistrată la data de 25.05.2009 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar Județean V, Primarul Municipiului Râmnicu V și Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport pe ruta D - Râmnicu V, în perioada 1 noiembrie 2005 - 21 aprilie 2009.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este profesor titular la Școala cu clasele I-VIII " " din comuna, județul V, iar în perioada 1 noiembrie 2005 - 21 aprilie 2009 fost detașat în interesul învățământului la Inspectoratul Școlar Județean V și numit în funcția de inspector școlar. A locuit la D și s-a deplasat zilnic la și de la locul de muncă, promițându-i-se că va primi banii de transport, însă pârâții nu și-au îndeplinit această obligație. A mai arătat că a obținut chiar acordul scris al consiliului de administrație al Inspectoratului Școlar Județean V pentru plata acestor drepturi, însă decizia nu a fost pusă în practică.
Prin întâmpinare, pârâții Primarul Municipiului Râmnicu V și Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că dreptul salarial pretins de reclamant este asigurat de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării și, iar Inspectoratul Școlar Județean V este o extensie în teritoriu a, inspectorul școlar fiind numit în urma concursului prin ordin emis de inspectorul general pentru o perioadă de 4 ani, ceea ce diferențiază categoria inspectorilor școlari de categoria cadrelor didactice.
Prin sentința civilă nr.834/16.10.2009, Tribunalul Vâlceaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Primarul Municipiului Râmnicu V și Consiliul Local al Municipiului Râmnicu
A admis în parte acțiunea formulată de reclamant față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V și a respins acțiunea față de pârâții Primarul Municipiului Râmnicu V și Consiliul Local al Municipiului Râmnicu
A obligat pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând cheltuielile de transport pe ruta D - Râmnicu V în perioada 25.05.2005 - 21.04.2009, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Conform art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar potrivit alin. 3, finanțarea de bază (care cuprinde inclusiv cheltuielile de personal, conform alin. 5) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Și dispozițiile rt. 16 din nr.HG 2192/2004 (pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat) prevăd că inanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
De asemenea, potrivit art. 13 din nr.OUG 32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat este asigurată din anul 2001 din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază teritorială acestea își desfășoară activitatea.
Cu privire la finanțarea de la bugetul local, tribunalul a constatat că, potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001, consiliul local este autoritatea administrației publice locale, deliberativă, iar atribuțiile acestuia sunt expres prevăzute în art. 36 din actul normativ. Conform alin. 4 al art. 36, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local. Această atribuție însă nu îl transformă în ordonator de credite.
Referitor la finanțarea de la bugetul de stat, art. 28 lit. b) alin. 1 din nr.HG 2192/2004 prevede că repartizarea către consiliile locale a fondurilor aferente învățământului, aprobate prin legea anuală a bugetului de stat, precum și a fondurilor din cote defalcate din impozitul pe venit, se face de către consiliul județean. De asemenea, art. 28 lit. b) alin. 2 din același act normativ prevede că fondurile primite din unele venituri de la bugetul de stat prin legea anuală a bugetului de stat se repartizează pe unități administrativ-teritoriale de către consiliul județean. Rezultă așadar că nici în această situație consiliul local nu este ordonator de credite.
Tribunalul a mai reținut că în speță consiliul local nu are nici calitatea de angajator, atribuții în acest sens având directorul unități administrativ-teritoriale (care este în același timp și ordonator terțiar de credite).
În exercitarea atribuțiilor sale, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite, întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local.
Conform alin. 5 din art. 137 din Legea nr.84/1995, cea care întocmește statele de plată și care completează carnetele de muncă este unitatea de învățământ preuniversitar de stat la care cadrul didactic își desfășoară activitatea.
Primarul, având calitatea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, nu poate fi obligat la acordarea drepturilor salariale solicitate chiar dacă are atribuții strict legate de execuția bugetară, această obligație revenind instituției de învățământ cu personalitate juridică.
Conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar conform art. 3, termenul de prescripție este de 3 ani.
În speță, s-a constatat că reclamantul a solicitat drepturile salariale la data de 25 mai 2009 pentru perioada 1 noiembrie 2005 - 21 aprilie 2009, deci pe o perioadă care depășește termenul de 3 ani prevăzut de textul de lege mai sus invocat.
Pe cale de consecință, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 noiembrie 2005 - 25 mai 2006.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 295/01.11.2005 emisă de Inspectoratul Școlar Județean V, reclamantul a fost detașat în interesul învățământului de la Școlile cu clasele I-VIII " " și la Inspectoratul Școlar al județului
Ulterior, prin decizia nr. 5/05.01.2007 emisă de Inspectoratul Școlar Județean Vaf ost numit în funcția de inspector școlar pentru management educațional și dezvoltare instituțională.
În toată această perioadă a locuit la D și s-a deplasat zilnic la Râmnicu V, unde își desfășura activitatea.
Prin mai multe cereri a solicitat decontarea cheltuielilor de deplasare efectuate în interes de serviciu, obținând chiar acordul scris al Consiliului de administrație al Inspectoratului Școlar Județean V, însă această decizie nu a fost pusă în practică.
Potrivit art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință.
Tribunalul a constatat că în speță sunt întrunite prevederile articolului de lege sus menționat, astfel că a fost admisă acțiunea formulată și a fost obligat Inspectoratul Școlar Județean V să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând cheltuielile de transport pe ruta D - Râmnicu V în perioada 25 mai 2006 - 21 aprilie 2009.
În cauză s-a făcut aplicarea art. 274 Cod procedură civilă, cu privire la cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței a formulat recurs, în termen legal, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate astfel:
- Hotărârea recurată este lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În considerente, instanța de fond a reținut intervenită prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada 01.11.2005 - 25.05.2006, cu toate acestea în dispozitivul sentinței pârâtul este obligat să achite reclamantului cheltuielile de transport pentru perioada 25.05.2005 - 21.04.2009.
Au fost încălcate astfel dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani.
- În mod greșit instanța de fond, se susține în cel de-al doilea motiv de recurs, a reținut că sunt întrunite prevederile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 128/1997.
Aceste prevederi legale se referă la personalul didactic din învățământ, nu la cei care îndeplinesc funcția de inspector școlar management și dezvoltare instituțională.
Întrucât nu și-a desfășurat activitatea într-o unitate de învățământ, ci a fost inspector școlar într-un serviciu public deconcentrat, reclamantul nu îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de decontarea cheltuielilor de transport.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Legat de perioada pentru care instanța de fond a reținut incidența prescripției extinctive trebuie observat că motivarea pe care se întemeiază soluția dată excepției prescrierii parțiale a dreptului la acțiune corespunde rezultatului deliberării sau dispozitivului întocmit în momentul pronunțării.
În acest dispozitiv, obligația de plată a cheltuielilor de transport a fost stabilită pentru perioada 25.05.2006 - 21.04.2009.
Consemnarea din eroare a unei alte perioade în dispozitivul hotărârii redactate pe larg potrivit art. 261 Cod procedură civilă poate fi rectificată cu procedura prevăzută de art. 281 Cod procedură civilă întrucât nu constituie greșeală de judecată.
Nu este fondată nici critica vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Potrivit acestui text de lege, în vigoare începând din mai 2006, personalul didactic din mediul rural, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință corespunzătoare în localitatea în care are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun la și de la locul de muncă. Ulterior textul de lege a prevăzut decontarea cheltuielilor de transport pentru întregul personal didactic care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință corespunzătoare în localitatea în care are postul, cu respectarea principiului egalității de tratament față de toți salariații, consacrat de art. 5 alin. 1 din Codul muncii.
Textul menționat, care se referă într-adevăr la personalul didactic din instituțiile de învățământ, se coroborează cu prevederile art. 111 alin. (6) din lege, potrivit cărora drepturile inspectorilor de la inspectoratele școlare și din Ministerul Învățământului sunt cele stabilite în titlul IV cap. I din prezenta lege, precum și cele care decurg din regulamentele proprii de organizare și funcționare, conform legii.
În titlul IV cap. I din Legea nr. 128/1997, modificată și completată se situează art. 104 în cuprinsul căruia se reglementează decontarea cheltuielilor de transport de la domiciliu spre locul de muncă și invers.
Rezultă că decontarea acestor cheltuieli operează nu numai pentru personalul didactic din unitățile de învățământ, ci și pentru inspectorii din inspectoratele școlare, cum este reclamantul.
Întrucât soluția instanței de fond este rezultatul aplicării corecte a dispozițiilor legale incidente în speță și nu se regăsește astfel în cauză motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN V, cu sediul în Râmnicu V, b-dul. - -, nr.26, județul V, împotriva sentinței civile nr. 834 din 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în D,-, județul V și pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI RÂMNICU și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RÂMNICU V, ambii cu sediul în Râmnicu V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./17.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
