Obligația de a face. Decizia 1917/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1917/R-CM
Ședința publică din 10 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, contestația în anulare formulată de contestatoarea COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "", cu sediul în, B-dul -. -. nr.33, sector 1 împotriva deciziei civile nr.1428/R-CM din 16 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr-.
Contestația în anulare este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra cererii au avut loc în ședința de judecată din 08 2009 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Constată că prin decizia civilă nr. 1428/R-CM/16.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr- a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice - împotriva sentinței civile nr. 632/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimați fiind, G, G, și.
Analizând recursul în limita motivelor invocate, Curtea a apreciat că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală a pârâtei, justifică condiția acesteia de parte în cauza civilă, prin care reclamanții au solicitat să se constate că într-o anumită perioadă au desfășurat activități în condiții de risc deosebit ce ar putea să se încadreze în grupa I de muncă potrivit Ordinului nr. 50/1990.
Potrivit art.1 din Ordinul nr. 50/1990, precizarea locurilor cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, sunt prevăzute în anexa I la actul normativ evocat, iar conducătorii unităților împreună cu sindicatele din acestea nominalizează persoanele care pot fi încadrate în grupele respective. Pentru încadrarea în grupele I și II de muncă se impune determinarea condițiilor deosebite de către Ministerul Sănătății sau laboratoarele speciale, conducătorii angajatorului împreună cu sindicatele având obligația să nominalizeze persoanele ce-și desfășoară activitatea în condiții de risc.
Din textele de lege enunțate rezultă că încadrarea în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele ce funcționează în cadrul acestora, legitimitatea procesual pasivă având-o angajatorul.
Obligația de încadrare în grupa I de muncă în sarcina angajatorului a fost condiția pe care reclamanții au avut-o în vedere atunci când au chemat în judecată pârâta, aceasta apărându-se în sensul că și-a dobândit personalitatea juridică ulterior angajării reclamanților și pentru acest motiv nu se poate reține în sarcina sa obligația de încadrare.
Într-adevăr, recurenta a luat ființă în anul 2000, după reorganizarea Companiei Naționale de Electricitate, dată la care reclamanții aveau calitate de angajați și în favoarea lor existând prevederea de încadrare în grupa I de muncă pentru condițiile periculoase în care-și desfășurau activitatea. De la data dobândirii personalității juridice și până la data de 31.03.2001, când reclamanții solicită a se constata încadrarea în grupa I de muncă, recurenta avea obligația să nominalizeze persoanele ce pot beneficia de această grupă, obligație pe care nu și-a adus-o la îndeplinire, sarcina justificându-i calitatea procesual pasivă, așa după cum în mod corect a reținut și tribunalul.
În motivele de recurs, recurenta s-a apărat în sensul că instanța de fond, chiar dacă a apreciat calitatea sa procesual pasivă, trebuia să admită acțiunea numai în parte, respectiv pentru perioada 31.07.2000 - 31.03.2001.
Reclamanții au solicitat să fie încadrați în grupa I de muncă pentru perioada cuprinsă între data angajării și data de 01.04.2001.
personalității juridice a recurentei, ulterior datei angajării reclamanților-intimați nu putea avea nicio relevanță juridică cu privire la regimul muncii prestate de către aceștia, fiindcă titularii dreptului solicitau să se constate o situație juridică într-un moment în care recurenta avea capacitatea să aprecieze asupra dreptului salariaților, chiar dacă făcea aprecieri privitoare la o situație juridică născută anterior înființării recurentei.
Aceste argumente au justificat calitatea procesual pasivă a recurentei și pe cale de consecință, soluționarea pe fond a cauzei.
Cu privire la soluția pe fond a cauzei, recurenta a criticat aplicarea greșită a dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, în sensul că activitatea prestată de către intimați nu este enumerată în anexa 1 la actul normativ evocat pentru a putea fi încadrată în grupa I de muncă.
Pentru a se aprecia dacă intimații au prestat o activitate în condiții de risc, nivelul noxelor depășind nivelul maxim admis de normele de protecția muncii, a fost efectuat în cauză un raport de expertiză tehnică, constatându-se că riscurile activității intimaților sunt asemănătoare acelora în care se desfășoară meseriile enumerate în anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990, ce justifică încadrarea în grupa I de muncă. Lipsa enumerării și a activităților prestate de către intimați în anexa 1, nu poate să fie de natură să restrângă aplicarea prevederilor Ordinului nr. 50/1990, fiindcă încadrarea în grupa I de muncă are ca scop compensarea riscurilor la care sunt expuse persoanele ce lucrează într-un climat nefavorabil de natură să ducă la uzura capacității de muncă.
S-a arătat în considerentele deciziei că soluția instanței de fond a ținut cont de principiul echității, fiind de natură să prevină o situație discriminatorie pentru persoanele care sunt supuse acelorași riscuri ca și persoanele ce prestează una dintre meseriile sau funcțiile expres prevăzute în anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990. Motivarea soluției de admitere a acțiunii reclamanților pe argumentul interpretării dispozițiilor invocate într-un sens larg și în vederea evitării unei situații discriminatorii, infirmă cel de-al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare recurenta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "" solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației în anulare se arată că instanța de recurs, respingând calea de atac, a omis să cerceteze unele dintre motivele de modificare sau de casare a sentinței.
- Astfel, recurenta a invocat nelegalitatea soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a față de o parte dintre reclamanți deoarece instanța de fond nici măcar nu a reținut cine era societatea pârâtă în cauză.
Judecata în primă instanță s-a făcut în contradictoriu cu după condițiile existente la o altă persoană juridică - "", fie doar s-a preluat o sentință mai veche pronunțată împotriva "" într-o cauză similară, fără a fi fost adaptată părților din acest dosar.
Contestatoarea nu poate fi obligată să emită adeverințe pentru perioade în care reclamanții au fost salariații altor persoane juridice, ale căror succesoare cu titlu universal nu este
- S-a invocat în recurs inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată deoarece reclamanții au solicitat instanței de judecată să adauge prevederilor Ordinului nr. 50/1990 noi categorii profesionale, locuri de muncă ori activități care să se încadreze în grupa I de muncă.
Soluția instanței de fond de asimilare a activităților prestate de reclamanți celor din anexele 1 și 2 ale Ordinului nr. 50/1990 a fost acceptată tacit de către instanța de recurs, singura precizare fiind aceea că procedând astfel, instanța de fond a ținut seama de principiul echității.
Nici măcar raportul de expertiză nu precizează exact poziția din anexa Ia O rdinului nr. 50/1990 în care s-ar încadra activitățile prestate de către reclamanți, de aceea contestatoarea nu înțelege în baza cărui temei legal instanța de fond a justificat încadrarea în grupa I de muncă a acestor activități.
- Nu au fost examinate criticile vizând fondul cauzei.
Încadrarea în grupele I și II de muncă se făcea în situațiile în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente depășește nivelul maxim admis prevăzut de normele de protecție a muncii.
Contrar celor reținute de instanța de fond, aceste măsuri au fost luate iar munca în incinta stațiilor de transformare - locul în care lucrează reclamanții - se încadrează în normele amintite.
Intimații-reclamanți nu sunt îndreptățiți să solicite să li se acorde drepturi pentru care erau obligați să facă demersurile necesare, respectiv să solicite prin reprezentanții lor nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă de către conducerea unităților împreună cu sindicatele din unități, așa cum preciza art. 6 din Ordinul nr. 50/1990.
Iar existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuia să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat pentru protecția muncii.
- Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cererii de a nu se lua în considerare raportul de expertiză, proba fiind inutilă soluționării cauzei.
Expertul nu a ținut seama de procedura legală de precizare a locurilor de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă, de Raportul privind asigurarea stării de securitate și sănătate în muncă pe anul 2001, în baza căruia comitetul de securitate și sănătate în muncă din cadrul societății nu a nominalizat niciun loc de muncă cu condiții deosebite.
Raportul de expertiză nu precizează exact poziția din anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990 în care s-ar încadra activitățile prestate de reclamanți.
Din cuprinsul expertizei nu rezultă care sunt punctele concrete în care își desfășoară activitatea reclamanții, s-a făcut doar o trecere în revistă a tuturor locurilor de muncă și a condițiilor existente în întreg sistemul energetic național.
- Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cererii prin care se solicita să se analizeze modul superficial în care instanța de fond a înțeles să judece cererea.
Reclamanții au solicitat acordarea grupei I de muncă fără a preciza anexa din Ordinul nr. 50/1990 și locul din anexă care le este aplicabil și fără a face dovada faptului că ar fi muncit cel puțin 50% din timpul efectiv de lucru în condiții care să se încadreze în grupa I de muncă.
Instanța ar fi trebuit să aibă în vedere Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale care stabilește că personalul de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I și II de muncă beneficiază de acest drept pe întreaga perioadă în care au lucrat la locurile de muncă respective.
Or, reclamanții nu au avut niciodată aceste drepturi, nefiind încadrați în grupa I de muncă.
În drept, contestația în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) Cod procedură civilă.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivului constând în omisiunea cercetării unora dintre criticile de nelegalitate și netemeinicie de către instanța recurs, Curtea reține următoarele:
Critica vizând soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei a fost apreciată nefondată, considerentele instanței de control judiciar fiind în sensul că obligația de încadrare în grupa I de muncă în sarcina angajatorului a fost condiția pe care reclamanții au avut-o în vedere atunci când au chemat în judecată pârâta.
S-a arătat în considerentele deciziei împotriva căreia s-a îndreptat prezenta cale extraordinară de atac că recurenta a luat ființă în anul 2000, după reorganizarea Companiei Naționale de Electricitate, dată la care reclamanții aveau calitate de angajați și în favoarea lor existând prevederea de încadrare în grupa I de muncă pentru condițiile periculoase în care își desfășurau activitatea.
S-a mai arătat că nașterea personalității juridice a recurentei ulterior datei angajării intimaților-reclamanți nu putea avea nicio relevanță juridică cu privire la regimul muncii prestate de către aceștia deoarece titularii dreptului solicitau să se constate o situație juridică într-un moment în care recurenta avea capacitatea să aprecieze asupra dreptului salariaților, chiar dacă făcea aprecieri privitoare la o situație juridică născută anterior înființării recurentei.
Aceste argumente au constituit în opinia instanței superioare justificarea calității procesual pasive a pârâtei.
Examinând critica de nelegalitate și netemeinicie potrivit căreia greșit nu s-a reținut inadmisibilitatea acțiunii, instanța de recurs a reținut că soluția instanței de fond a ținut seama de principiul echității, fiind de natură să prevină o situație discriminatorie pentru persoanele care sunt supuse acelorași riscuri ca persoanele ce prestează una dintre meseriile sau funcțiile expres prevăzute în anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990.
Lipsa enumerării activităților prestate de către intimații-reclamanți în anexa 1 - s-a arătat în considerentele deciziei - nu poate determina restrângerea aplicării prevederilor Ordinului nr. 50/1990 deoarece încadrarea în grupa I de muncă are ca scop compensarea riscurilor la care sunt expuse persoanele care lucrează într-un climat nefavorabil de natură să ducă la diminuarea capacității de muncă.
Legat de criticile vizând nerespectarea procedurii legale pentru încadrarea activității reclamanților în grupa I de muncă s-a considerat în recurs că este obligația angajatorului a demara împreună cu sindicatele activitățile de determinare a condițiilor deosebite de muncă prin emiterea buletinelor de noxe, etc. respectiv de nominalizare a persoanelor care lucrează în astfel de condiții. Această obligație, care ar fi dat naștere apoi obligației de a se asigura normalizarea condițiilor de muncă în situația unui nivel de noxe ridicat, nu a fost îndeplinită.
S-a reținut, de asemenea, că s-a cercetat dacă nivelul noxelor depășește nivelul maxim admis de normele de protecția muncii și dacă riscurile activității reclamanților sunt asemănătoare celor în care se desfășoară meseriile enumerate în anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990, ce justifică încadrarea în grupa I de muncă.
Cercetarea acestor aspecte s-a realizat prin expertiza tehnică judiciară, a cărei utilitate a fost reținută și pe baza considerentelor privitoare la neîndeplinirea obligațiilor de demarare a procedurii de încadrare a activității în grupa I de muncă.
S-a arătat, în concluzie, că tribunalul a pronunțat o hotărâre cu aplicarea corectă a dispozițiilor actului normativ evocat.
Rezultă că instanța de recurs a analizat nu numai motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de recurentă, ci și argumentele pe care s-au sprijinit aceste motive. Argumentele pot fi oricum analizate grupat printr-un considerent comun, astfel că nu se poate reține omisiunea cercetării acestora conform art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
Modalitatea în care au fost respinse motivele de recurs și argumentele aduse în dezvoltarea acestora nu pot face obiectul controlului pe calea contestației în anulare. Altfel spus, nu pot fi valorificate în această cale extraordinară de atac pretinse greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a dispozițiilor legale, etc.
Pentru aceste considerente, prezenta contestație în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "", cu sediul în B, b-dul. -. -. nr.33, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 1428/R-CM din 16 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr-, intimați fiind, domiciliat în Râmnicu V,-, -.2,.A,.6, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, -.12,.B,.28, județul V, domiciliat în Râmnicu V, b-dul. T nr.23, -.60,.A,.14, județul V, domiciliat în Râmnicu V, b-dul. T nr.23, -.60,.A,.6, județul V, domiciliat în Râmnicu V, Calea lui nr.104, -.1/1,.B,.8, județul V, G, domiciliat în, str. -, județul V, G, domiciliat în, b-dul. T nr.17, -.59,.A,.7, județul V, domiciliat în Râmnicu V, Calea lui nr.157,.20,.B,.7, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, domiciliat în comuna, sat Firești, județul V, domiciliat în Râmnicu V, Calea lui nr.104, -.1/1,.A,.7, județul V, domiciliat în comuna, sat, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-,.19,.C,.2, județul V, domiciliat în Râmnicu V, Calea lui nr.146,.6,.B,.2, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-,.11,.9, județul V, domiciliat în comuna -,-, județul V și, domiciliat în Mari,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
20 ex./16.12.2009
Jud. recurs: / /
Jud. fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
