Pretentii civile. Speta. Decizia 192/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 192/R-CM
Ședința publică din 09 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin Judedcător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.547/CM din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.15/2009, emisă de Cabinet individual- Baroul Argeș și consilier juridic pentru intimata-pârâtă Prestarea P, în baza delegației depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-a depus la dosar de către recurentul-reclamant explicații la motivul de recurs însoțite de două adrese emise de Prestarea Societate Cooperativă Meșteșugărească.
Se comunică reprezentantului intimatei-pârâte copie de pe precizare și adresele depuse de recurentul-reclamant.
Reprezentantul intimatei-pârâte solicită acordarea unui termen pentru a aduce la cunoștința conducerii societății precizarea depusă de recurentul-reclamant.
Avocat pentru recurentul-reclamant, arată că explicațiile la motivul de recurs și cele două adrese au fost depuse fără să fie consultat de către parte și solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Constatând că sunt numai explicații la motivul de recurs, curtea respinge cererea de amânare formulată de părți și lasă cauza la a doua strigare pentru studierea acestora.
La apelul nominal făcut la a doua strigare a cauzei, au răspuns recurentul-reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.15/2009 emisă de Cabinet individual- Baroul Argeș și consilier juridic pentru intimata-pârâtă Prestarea P, în baza delegației depusă la dosar.
Reprezentantul intimatei-pârâte depune la dosar întâmpinare la recursul formulat de recurent însoțită de înscrisuri, comunicând un exemplar de pe aceasta și apărătorului recurentului-reclamant.
Apărătorul recurentului-reclamant și reprezentantul intimatei-pârâte pe rând având cuvântul, arăt că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătorul recurentului-reclamant susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei noi expertize tehnice, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei-pârâte având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Argeș, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral.
Arată că, raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză a respectat obiectivele cerute de reclamant și dispuse de instanță și în mod corect expertul a calculat drepturile salariale în raport cu rata inflației și dobânda legală.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22.06.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Prestarea, solicitând să fie obligată la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 și 01.01.006 - 07.03.2006, a indemnizației pentru concediul de odihnă pe anul 2005 și a celei pentru concediul de odihnă efectuat în anul 2006, indemnizației pentru concediu medical efectuat în cursul anului 2005, drepturi ce urmează a se actualiza în raport de indicele de inflație la data plății; rectificarea cărții de muncă prin înscrierea tuturor drepturilor salariale obținute de la data înregistrării contractului individual de muncă la. A, respectiv 01.10.1995 și până la 5.03.2006, să se aibă în vedere la calculul drepturilor bănești de mai sus și sporul de vechime de 30%.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că în perioada 01.01.005 - 15.03.2006 a fost salariatul pârâtei și că aceasta nu i-a acordat drepturile salariale și indemnizațiile de concediu aferente. Ca urmare a acestei situații s-a adresat instanței de judecată care, prin sentința civilă nr.104/CM/2006 a stabilit că nivelul salariului său de încadrare în raport de prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel național este de 3.960.000 lei ROL, la care se adaugă și sporul de 30%, rezultând astfel un cuantum de 5.140.000 lei. Prin această sentință instanța a obligat pe pârâtă la plata doar a unei părți din drepturile salariale cuvenite pentru anul 2005.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat a cererilor privind acordarea drepturilor salariale pentru anul 2005 și a concediului aferent pentru anul 2005 în raport de sentințele civile nr.104/CM/2006 și 678/CM/2006 ale Tribunalului Argeș. A mai invocat prin întâmpinare și excepția de necompetență materială a instanței în soluționarea capătului de cerere privind modificarea carnetului de muncă, apreciind că Judecătoria Pitești este competentă să soluționeze acest petit în raport de dispozițiile Decretului nr.92/1976.
În privința capătului al treilea de cerere, pârâta a solicitat respingerea acestuia, arătând că reclamantul a efectuat concediu medical în mai și noiembrie 2005 și că i-a fost achitată indemnizația pentru aceasta.
La data de 01.04.2008 instanța a unit excepțiile cu fondul, apreciind că pentru soluționarea acestora este necesară administrarea acelorași probe ca pentru soluționarea fondului.
La data de 12.10.2007 reclamantul a formulat cerere de chemare în garanție a expertului contabil, solicitând ca acesta să fie obligat să-i restituie în situația admiterii acțiunii a diferenței de onorariu de expertiză de 250 lei, cu cheltuieli de judecată, arătând, în esență, că acesta a efectuat în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr.104/CM/2006 o lucrare de expertiză necorespunzătoare, solicitând nejustificat suplimentarea onorariului său, iar la data de 17.09.2008 a renunțat la judecata acestei cereri.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.547/CM din 16 martie 2009, respins excepția de necompetență materială a instanței, a admis excepția autorității de lucru judecat și a admis în parte acțiunea formulată de reclamant.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru perioada 01.01.2006 - 07.03.2006, mai puțin contravaloarea concediului de odihnă de 11 zile efectuat în ianuarie 2006, drepturi al căror cuantum actualizat cu indicele de inflație și cu dobânda legală a fost stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză de exp. este de 1270 lei și să modifice carnetul de muncă al reclamantului în sensul de a înscrie salariul real de încadrare al acestuia, în cuantum de 396 lei și sporul de vechime de 30% pentru perioada octombrie 2005-07.03.2006, precum și să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Tribunalului Argeș în soluționarea capătului de cerere privind modificarea carnetului de muncă, instanța a apreciat că este neîntemeiată.
Potrivit art. 17 Cod procedură civilă, cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. În cauză cererea formulată în baza Decretului nr.92/1976 este accesorie capătului de cerere ce are ca obiect drepturi salariale și care reprezintă un litigiu de muncă. Cum în soluționarea cererii principale, potrivit art.2 pct.1 lit.c Cod procedură civilă, competent este tribunalul și judecata cererii accesorii revine acestei instanțe. În consecință, în baza temeiului legal de mai sus și a art.158 alin.1 și 2 Cod procedură civilă a fost respinsă excepția de necompetență.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța a reținut că pârâta a precizat că cererea privind obligarea sa la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 a fost formulată și soluționată în cadrul procesului în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 104/CM/2006 a Tribunalului Argeș, iar cererea privind acordarea drepturilor aferente concediului de odihnă pe anul 2005 fost de asemenea soluționată prin aceeași sentință și prin sentința civilă nr. 768/CM/2006.
Analizând aceasta, s-a constatat că prin sentința civilă nr. 104/CM/2006 a Tribunalului Argeșs -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Prestarea, s-a stabilit că începând cu 01.01.2005 acesta era îndreptățit să încaseze în raport de prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național pe anul 2005 un salariu în cuantum de 3.960.000 Rol lunar, la care urma să se adauge și sporul de vechime de 30% și a obligat-o pe pârâtă la diferența dintre drepturile salariale calculate potrivit contractului colectiv de muncă unic la nivel național și cele efectiv încasate în cuantum de 763 lei pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005.
În prezenta cauză reclamantul a solicitat în capătul 1 de cerere obligarea aceleiași pârâte la plata diferențelor dintre salariul încasat și cel stabilit potrivit contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anul 2005, arătând că prin sentința civilă nr.104/CM/2006 instanța nu i-a acordat în totalitate suma ce i se cuvenea cu acest titlu și nici pe aceea ce reprezenta indemnizația de concediu pe anul 2005, rezultând astfel o identitate de obiect, cauză și părți între cele două procese.
Prin al doilea capăt de cerere reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata indemnizației de concediu de odihnă pe anul 2005 și a celui pe anul 2006. Reclamantul a efectuat 19 zile de concediu de odihnă în anul 2005, luna decembrie și 11 zile de concediu de odihnă în anul 2006 din cel restant pe anul 2005.
Prin sentința civilă nr.104/CM/2006 Tribunalul Argeșa dispus și cu privire la indemnizația de concediu de odihnă pentru 19 zile efectuate în decembrie 2005 și cu privire la indemnizația de concediu medical efectuat în mai și noiembrie 2005, acestea fiind incluse în calculul drepturilor salariale cuvenite reclamantului pe anul 2005, așa cum rezultă din anexa raportului de expertiză efectuat în dosarul nr.3421/CV/2006 al Tribunalului Argeș, iar prin sentința civilă nr.768/CM/2006 Tribunalul Argeșa obligat pe pârâta Prestarea P la plata indemnizației pentru restul de 11 zile de concediu de odihnă pe anul 2005, efectuat în anul 2006, actualizată în raport de indicele de inflație la data de 31.03.2006. Cele două sentințe de mai sus au rămas irevocabile prin deciziile Curții de APEL PITEȘTI nr.238/R-CM/2006 și nr.97/R-CM/2007.
S-a reținut astfel existența autorității de lucru judecat.
Referitor la celelalte cereri formulate de reclamant, s-a reținut că acesta a prestat activitate în calitate de frizer în cadrul Prestarea, așa cum rezultă din contractul individual de muncă ala acestuia, al deciziei nr.70/2005 și al recunoașterii pârâtei în perioada 01.01.2003 - 07.03.2006, când s-a pensionat. Din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză a rezultat că reclamantului nu i s-au achitat drepturile salariale cuvenite pe perioada 01.01.2006 - 07.03.2006 și că acestea, scăzând contravaloarea zilelor de concediu de odihnă efectuate în anul 2006 sunt în cuantum actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală de 1270 lei.
Potrivit art.39 pct.1 lit.a Codul muncii, reclamantul are dreptul la salarizarea corespunzătoare muncii depuse, iar, potrivit art.40 lit.c Codul muncii, angajatorul este obligat să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că în carnetul de muncă al reclamantului au fost înregistrate salariile obținute de acesta pe anul 2005 la nivelul salariului minim garantat pe economia națională, iar nu cel stabilit de instanță prin sentința civilă nr.104/CM/2006 a Tribunalului Argeș în raport de prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel național și, de asemenea, că pentru luna decembrie și perioada ianuarie - martie 2006 nu au fost făcute înregistrări.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul.
1. Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit s-a admis excepția autorității de lucru judecat și ca urmare s-a admis numai în parte acțiunea formulată.
Nu s-a avut în vedere că, referitor la obiectul acțiunilor soluționate prin sentința civilă nr.104/CM/14.02.2006 și cea soluționată prin sentința civilă nr.768/CM/15.11.2006, nu este unul și același cu obiectul acțiunii de față, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile esențiale pentru existența excepției autorității de lucru judecat, întrucât pretențiile din actualul dosar se referă la diferența de salariu ce i se cuvine în baza unui alt temei juridic.
Pretențiile din dosarul de față se referă la diferența de la salariul stabilit prin decizia nr.70/2005 stabilit pentru cei cu convenție ca membri cooperatori și luat în considerare de cele două sentințe civile de mai sus și salariul legal care i se cuvine de drept și care este mai mare, plus sporul de vechime prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național unic.
Prin cele două hotărâri sus-arătate se stabilește că drepturile salariale nu au fost cerute la salariul minim pe economie, ci la salariul pe economia națională negociat în contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
De asemenea, prin acțiunea introdusă în dosarul de față, la pct.2 s-a solicitat acordarea drepturilor bănești pentru concediul de odihnă pe anul 2006, care cuprinde perioada 8 martie 2006 - 15 martie 2006, iar instanța nu arată nimic în sentință referitor la acest capăt de cerere.
2. Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât nu a avut în vedere că reclamantului i se cuvenea diferența drepturilor salariale la salariul minim pe economie fixat prin decizia nr.70/2005, care nu a fost negociată conform art.39 din contractul colectiv de muncă, cât și celelalte drepturi salariale rezultate din concediile de odihnă pe anii 2004, 2005, 2006, ce nu au fost acordate.
3. Instanța de fond nu a avut în vedere că raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză nu a fost făcut pe baza tuturor actelor dosarului și a legislației în materie, iar reclamantul, ca parte în dosar, nu a fost convocat la sediul societății la efectuarea expertizei.
De asemenea, expertiza a fost efectuată numai pe baza prevederilor legale privind salariul membrilor cooperatori, care nu au contract individual de muncă și pe baza prevederilor privind raporturile de convenție, expertiză care astfel este nulă.
4. Sentința instanței de fond este nelegală și privind modul de soluționare al capătului de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată, întrucât instanța a acordat numai de 200 lei cheltuieli de judecată, în loc de 650 lei, așa cum a dovedit cu actele depuse.
Față de cele arătate solicită admiterea recursului formulat și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii în totalitate a acțiunii.
Deși nu a fost motivat în drept recursul formulat, se apreciază că, față de motivele invocate, acesta se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul declarat de reclamant este în parte întemeiat.
Primul motiv de recurs vizează greșita reținere de către instanța de fond a excepției autorității de lucru judecat privind pretențiile formulate de reclamant în capetele 1 și 2 ale acțiunii.
Prin acțiunea care formează obiectul acțiunii de față, reclamantul-recurent a solicitat obligarea pârâtei-intimate la plata drepturilor salariale pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005, cât și pentru perioada 01.01.2006 - 15.03.2006, precum și obligarea la plata concediilor de odihnă neplătite, respectiv a concediului de odihnă pe anul 2005 privind de fapt concediul de odihnă restant pe anul 2004, pe care l-a efectuat în anul 2005, precum și a concediului de odihnă integral pe anul 2006.
Acesta a solicitat de asemenea plata concediului medical pe care l-ar fi avut în anul 2005, efectuarea mențiunilor necesare în cartea de muncă, cu toate salariile stabilite de instanțele de judecată și acordarea drepturilor bănești constând în sporul de vechime de 30%, cât a fost negociat în societate cu sindicatul.
S-a solicitat la capătul 6 din acțiune calcularea și acordarea la toate drepturile salariale și a dobânzii cu inflația la zi, până la data calculării expertizei contabile și după aceea până la primirea tuturor drepturilor salariale.
Instanța de fond a reținut existența autorității de lucru judecat privind cererea reclamantului pentru capetele de cerere privind plata diferențelor de drepturi salariale pe anul 2005, indemnizației de concediu de odihnă pe anul 2005 și a indemnizației de concediu medical pe care reclamantul l-a efectuat în lunile mai și noiembrie 2005, care a fost inclusă în calculul drepturilor salariale pe anul 2005.
S-a avut în vedere că prin sentința civilă nr.104/CM/2006 Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâtei și s-a stabilit că începând cu 1 ianuarie 2005 era îndreptățit să încaseze un salariu de 3.960.000 lei ROL la care se adăuga și un spor de 30% vechime și s-a dispus și cu privire la indemnizația de concediu de odihnă pentru 19 zile efectuate în decembrie 2005 și de concediul medical efectuat în mai și noiembrie 2005.
Prin sentința civilă nr.768/CM/2006 a fost obligată pârâta la plata indemnizației pentru restul de 11 zile de concediu de odihnă pe anul 2005 efectuat în anul 2006.
Curtea constată însă că, prin acțiunea care formează obiectul dosarului de față, recurentul a mai solicitat la pct.2 din acțiune și plata concediului restant pe anul 2004 ce l-a efectuat în anul 2005 și plata concediului de odihnă pe anul 2006.
S-a solicitat de asemenea la capătul 6 din acțiune calcularea și acordarea la toate drepturile salariale și a dobânzii cu inflația la zi, până la data calculării expertizei contabile și după aceea, până la primirea tuturor drepturilor salariale.
Instanța de fond, reținând existența autorității de lucru judecat față de cele două sentințe sus-arătate, nu a analizat aceste capete de cerere, respectiv în întregime capătul 6 de cerere și parțial capătul 2 din acțiunea formulată.
Cum aceste pretenții nu au format obiectul judecății în celelalte două dosare în care s-au pronunțat sentințele civile nr.104/CM/2006 și nr.768/CM/2006, rezultă că instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra acestora.
Potrivit art.304 pct.6 teza întâi Cod procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere și în situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere.
Întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, instanța de fond nu s-a pronunțat pe cele arătate, se va casa sentința civilă atacată și se va trimite cauza pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere și celelalte motive de recurs formulate de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.547/CM din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta PRESTAREA, cu sediul în P,-, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./11.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Nicoleta Simona Păștin JudedcătorJudecători:Nicoleta Simona Păștin Judedcător, Paulina Ghimișliu
