Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1951/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1951/R-CM
Ședința publică din 16 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta -, cu sediul în, nr.273, județul V, împotriva sentinței civile nr.772 din data de 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata-reclamantă, lipsind recurenta-pârâtă Business și intimații-reclamanți, și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata-reclamantă arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimata-reclamantă solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică. Precizează că societatea recurentă trebuie să plătească drepturile salariale cuvenite reclamanților.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea civilă în conflict de drepturi, înregistrată la 14.04.2009 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanții, și au chemat în judecată pârâta " ", solicitând să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale restante, după cum urmează: pentru reclamantele și începând cu data de 18.11.2008 până la zi, pentru reclamantul pentru perioada 18.11.2008 - 01.04.2009, reclamantul pentru perioada 18.11.2008-01.04.2009 și reclamanta pentru perioada 18.11.2009 - 09.03.2009, precum și obligarea pârâtei la plata contribuțiilor datorate bugetului de stat pentru perioada lucrată de fiecare dintre reclamanți.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 18.11.2008 au încheiat cu pârâta contracte individuale de muncă, urmând să desfășoare în interesul acesteia activități de intermediere privind încheierea dosarelor de credit. Ulterior, au aflat că pârâta a înregistrat la. V alte contracte de muncă prin care nu mai erau comisionari, ci agenți financiari retribuiți cu un salariu fix de 648 lei lunar.
Întrucât pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractele de muncă, s-au adresat V pentru a semnala nerespectarea dispozițiilor Codului muncii și drept consecință pârâta a fost sancționată și s-a dispus ca aceasta să le achite drepturile salariale restante.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art.154 și 281 Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de pârâtă, în temeiul disp. art.115 Cod procedură civilă, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, pe considerentul că reclamanții nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale întrucât nu au încheiat niciun contract de credit. Urmare acestei situații, societatea pârâtă nu a avut bani pentru plata salariilor și a contribuțiilor aferente.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.772/28.09.2009, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamanți a drepturilor salariale restante, după cum urmează: pentru reclamantele și începând cu data de 18.11.2008 până la zi, pentru reclamantul pentru perioada 18.11.2008- 01.04.2009, reclamantul pentru perioada 18.11.2008-01.04.2009 și reclamanta pentru perioada 18.11.2009 - 09.03.2009.
A mai fost obligată pârâta la plata contribuțiilor datorate bugetului de stat pentru perioada lucrată de fiecare dintre reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea contractelor individuale de muncă semnate la data de 18.11.2008, reclamanții, și au dobândit calitatea de salariați în cadrul pârâtei, urmând să desfășoare activitatea pe postul de agent vânzări, pentru o perioadă nedeterminată, iar activitatea a început la data de 30.11.2008. În acest contract s-a menționat un salariu de bază lunar brut de 648 lei.
Prin deciziile nr.1/09.03.2009, nr.4/08.04.2009 și nr.5/08.04.2009 emise de pârâtă, reclamanților, și le-au încetat raporturile juridice de dreptul muncii, în temeiul dispozițiilor art.79 alin.1, respectiv art.65 alin.1 Codul muncii.
Conform prevederilor art.40 alin.2 lit.c Codul muncii, angajatorului îi revin, printre alte atribuții, și aceea de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Potrivit disp. art.154 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă. se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor și plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății, conform prevederilor art.163 Codul muncii.
Întrucât în conflictele de drepturi sarcina probei incumbă angajatorului, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 287 Codul muncii, tribunalul a constatat că societatea pârâtă nu a produs dovezi în sprijinul afirmației conform căreia reclamanții nu ar fi îndreptățiți la achitarea drepturilor salariale cuvenite pentru perioada efectiv lucrată, astfel cum se pretinde prin întâmpinare.
Mai mult, prin declarația autentificată sub nr.1018 din data de 09.03.2009, numita, în calitate de administrator și asociat unic al societății pârâte, s-a obligat ca, până la data de 31.03.2009, să achite la zi drepturile restante ale salariaților reclamanți.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.154 și urm. Codul muncii, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamanți a drepturilor salariale restante pentru perioada cât au desfășurat activitate, după cum urmează: pentru reclamantele și începând cu data de 18.11.2008 până la zi, pentru reclamantul pentru perioada 18.11.2008- 01.04.2009, reclamantul pentru perioada 18.11.2008-01.04.2009 și reclamanta pentru perioada 18.11.2009 - 09.03.2009.
În temeiul prevederilor art.40 alin.2 lit.f din Codul muncii, angajatorul are și obligația de a plăti toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii. În consecință, a fost admis și acest capăt de cerere și s-a dispus obligarea pârâtei la plata contribuțiilor datorate bugetului de stat pentru perioada lucrată de fiecare dintre reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că, deși între părți au fost încheiate contracte de muncă, prin care la pct.6 reclamanții se obligau să atingă targetul impus de angajator, pe toată durata contractului reclamanții nu au încheiat nicio tranzacție, motiv pentru care pârâtei nu-i revenea nicio obligație financiară.
S-a mai arătat că s-au depus la dosar contractele de comision, dar instanța de fond nu le-a analizat în mod corect.
În consecință, pârâta a solicitat admiterea recursului și schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanții au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Deși nu este întemeiat în drept, dezvoltarea recursului face posibilă încadrarea acestuia în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă este nefondat pentru că, astfel cum rezultă din considerentele sentinței recurate instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii, respectiv a dispozițiilor art.40 al.2 și 154 din Codul muncii, precum și a contractelor individuale de muncă încheiate de pârâtă cu reclamanții, potrivit cărora reclamanții sunt îndreptățiți la plata drepturilor salariale.
De asemenea, tribunalul a interpretat și aplicat corect dispozițiile art.163 și 287 din Codul muncii reținând că nu s-a făcut dovada plății drepturilor salariale, sarcina revenind angajatorului.
Și motivul de recurs prevăzut de art.3041Cod procedură civilă este nefondat în condițiile în care instanța a interpretat corect probele administrate în cauză, stabilind o situație de fapt în concordanță cu acestea și făcând o aplicare corectă a legii la această situație de fapt, iar pârâta-recurentă nu a făcut nici un fel de dovadă în sensul celor invocate atât prin motivele de recurs, cât și prin întâmpinarea depusă la instanța de fond.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta " ", cu sediul în comuna, nr.273, județul V, împotriva sentinței civile nr.772 din 28.09.2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimați-reclamanți fiind, domiciliat în Râmnicu V,-,.30,.B,.21, județul V, -, domiciliată în Râmnicu V, Calea lui, nr.66, - 30/1,.A,.14, județul V, domiciliată în Râmnicu V,-, județul V, domiciliată în Râmnicu V, str.-, nr.4, -4/2,.C,.11, județul V și, domiciliat în,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.8/21.12.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
