Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1962/2009. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1962/R/2009
Ședința publică din 13 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Traian Dârjan Daniela Griga
- -
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1122 din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, I și pe pârâții TRIBUNALUL CLUJ și CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect calcul drepturi salariale spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâtul recurent Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea constată ambele recursuri în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1122 din 27 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea intentată de reclamanții, I, împotriva pârâților CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință, au fost obligați în solidar pârâții de rd.1 și 2 la plata actualizată la zi în raport cu indicele de inflație, în favoarea fiecărei reclamante, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 16.04.2008 și până la zi, precum și să acorde lunar acest spor în continuare.
Au fost obligați pârâții de rd.1 și 2 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să îi pună la dispoziție pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților, fondurile necesare efectuării plăților.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.668/2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis cererea reclamantelor împotriva pârâților de rd.1 și 2, care au fost obligați să le acorde plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada noiembrie 2000-15.04.2008.
Prin prezenta acțiune, reclamantele au solicitat să li se recunoască dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data de 15.04.2008 și până la zi, precum și în continuare, ceea ce înseamnă că este vorba de perioade diferite, situație în care nu există autoritate de lucru judecat.
Prin Ordinul nr.768/C/04.03.2009, pârâtul a stabilit că începând cu data de 1.03.2009, judecătorii beneficiază de un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar prin Ordinul nr.1165/C/09.04.2009 emis de același pârât, drepturile salariale urmau să li se acorde magistrțailor care dețin hotărâri judecătorești prin care li s-a recunoscut plata pentru viitor sau în continuare.
Conform art.5 alin. (1) și (4), în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament, angajatorul fiind obligat să nu dispună măsuri având ca efect neacordarea, restrângerea, sau înlăturarea unor drepturi prevăzute de legisțaia muncii sau rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.
Întârzierea nejustificată a drepturilor salariale stabilite și recunoscute salariatului, poate determina obligarea angajatorului la plata duanelor interese pentru repararea prejudiciului, conform art.161 alin. (4)
Ordinul nr.768/C/04.03.2009 a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, astfel că el nu mai putea fi invocat de către emitent, ci eventual se putea solicita constatarea nulității lui absolute, în temeiul art.1 alin. (6) din Legea nr.554/2004.
La rândul lor, Ordinul nr.1163/C/2009 și Ordinul nr.1165/C/2009, ambele emise de, au fost suspendate prin sentința civilă nr.1750/24.04.2009 a Curții de Apel București.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, deoarece potrivit art.2 din OG nr.2/2002, în calitate de ordonator principal de credite, are obligația să ia toate măsurile care se impun, inclusiv de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii ale celorlalte instituții publice finanțate de la bugetul de stat și instituțiilor din subordine, pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
În recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, s-a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului său, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că hotărârea atacată este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 9 pr.civ.
În speță există autoritate de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr.668/2008 a Tribunalului Cluj, întrucât este prezentă identitatea de obiect, cauză și părți prevăzută de art.1201 civ.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că art.47 din Legea nr.50/1996 a prevăzut sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate, însă acest text a fost abrogat prin OG nr.83/2000.
Prin decizia nr.21 din 10.03.2008 a ÎCCJ, s-a admis recursul în interesul legii și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
Sporul de 50% nu mai subzistă după ce prin OG nr.8/24.01.2007 au fost reglementate drepturile salariale ale personalului auxiliar din instanțele judecătorești.
Prin ordinele amintite de instanța de fond, pârâtul nu a recunoscut drepturilor reclamanților, ci doar a trecut la executarea unor hotărâri judecătorești.
În recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului său, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a susținut că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece nu a avut niciun fel de raporturi juridice cu reclamanții, pentru ca aceștia să fie îndreptățiți să se îndrepte direct împotriva acestuia pe calea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar, acțiune ce este inadmisibilă.
În continuare, pârâtul a prezentat procedura de elaborare a bugetului de stat și rolul său în acest mecanism, citând dispozițiile art.14 din Legea nr.500/2002.
Pe de altă parte, potrivit art.20 și 21 din Legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de ordonator de credite, această calitate având-o ministrul.
Acțiunea reclamanților este prematură în ceea ce privește acordarea sporului solicitat pentru viitor, având în vedere că dreptul de creanță nu este născut și care poate fi influențat în viitor de modificări legislative sau pot fi modificate raporturile de muncă între părți.
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților, curtea reține următoarele:
1. Excepția autorității de lucru judecat, nu este prezentă în speță, raportat la sentința civilă nr.668/15.04.2008 a Tribunalului Cluj, prin care reclamantelor din prezentul dosar, alături de alți reclamanți, li s-a acordat sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada noiembrie 2000-15.04.2008, dar li s-a respins capătul de cerere privind acordarea aceluiași spor pentru viitor.
În considerentele acelei sentințe, s-a reținut că "drepturile salariale vor fi acordate până la data pronunțării, întrucât obligația angajatorului de a plăti salariul este stabilită în baza unei legi pe care ÎCCJ a apreciat-o ca deplin valabilă și nu în baza hotărârii judecătorești care trebuie să se raporteze la legislația în vigoare la data pronunțării, neputând constitui bază pentru un drept salarial în viitor".
Drepturile salariale se acordă personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, periodic, cu o regularitate lunară, pe măsură ce devin scadente, aceasta fiind rațiunea pentru care în procesul anterior s-a acordat sporul de 50% pentru irsc și suprasoilicitare neuropsihică numai până la data de 15.04.2008, dar nu s-a statuat că niciodată în viitor, reclamantele nu ar mai fi îndreptățite la acordarea sporului respectiv.
Totodată, prin sentința civilă nr.1122/2009 a Tribunalului Cluj, sporul de 50% s-a acordat numai începând cu data de 16.04.2008, așadar, fără a se suprapune nici măcar cu o zi peste perioada în care s-a stabilit anterior îndreptățirea acelorași reclamante la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin urmare, în mod corect, cu respectarea dispozițiilor art.137 alin. (1) și art.166 pr.civ. precum și ale art.1201 civ. prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, într-adevăr sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost prevăzut prin art.47 din Legea nr.50/1996, text abrogat prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Însă, prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropăsihică, spor calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Conform art.329 alin. (3) teza a II-a pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, situație în care tribunalul era obligat să țină cont la pronunțarea sentinței, de statuările instanței supreme.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct.9, art.3041și art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței tribunalului.
II. Recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice este de asemenea nefondat.
Prima instanță a reținut că pârâtul Minsiterul Finanțelor Publice are calitate procesuală, întrucât potrivit art.2 din OG nr.2/2002, are obligația să ia toate măsurile care se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii ale celorlalte instituții publice finanțate de la bugetul de stat și a instituțiilor din subordine pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Tribunalul nu a reținut că între reclamante și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice ar exista raporturi juridice de muncă, așa cum susține în mod eronat pârâtul-recurent.
Numai că prin sentința recurată, pârâtul Minsiterul Finanțelor Publice nici nu a fost obligat la plata sumelor reprezentând sporul de 50% direct către reclamante, ci doar să pună la dispoziția pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților, fondurile necesare efectuării plăților.
Este vorba exact de obligațiile pe care pârâtul-recurent le are în baza art.14 din Legea nr.500/2002.
Faptul că ordonator de credite este ministrul iar nu ministerul, nu constituie un argument pentru modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Acțiunea reclamantelor nu este prematură, deoarece sporul urmează să fie plătit lunar, iar nu anticipat, până la intervenirea unor modificări legislative, de natură să schimbe raporturile juridice actuale dintre părți.
Așa fiind, în baza art.304 pct. 7, 9, art.3041și art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice în contra sentinței tribunalului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1122 din 27 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.DT: 3.11.2009
Dact.CA:11.11.2009 - 31 ex.
Jud.fond.;
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Traian Dârjan Daniela Griga