Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1952/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1952/R/2009
Ședința publică din 13 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Traian Dârjan Daniela Griga
- -
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S în numele MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 961 din 11 mai 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul, precum și pe pârâta CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect calcul drepturi salariale spor confidențialitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriile de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242.pr.civ.
Curtea constată cele trei recursuri în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.961 din 11 mai 2009 a Tribunalului Sălaj, s-a admis acțiunea intentată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și în consecință, au fost obligați pârâții de rândul 1-3 să îi plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate în procent de 15% pentru perioada aprilie 2006-17 mai 2006 și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
A fost obligat pârâtul de rândul 4 să aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a avut calitate de judecător în cadrul Tribunalului Sălaj, până la data de 16 mai 2006, dată la care a fost eliberat din funcție, fiindu-i impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Potrivit art.unic pct.1 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea OG nr.19/2006, personalul beneficiază de un spor lunar de 15% din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetare aprobate. De asemenea, conform art.15 din OG nr.6/2007, s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de 15% se acordă atât categoriilor de funcționari publici prevăzute de Legea nr.444/2006 cât și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului.
Prin art.20 alin. (3) din Legea nr.656/2002, s-a acordat sporul de confidențialitate de până la 15% membrilor plenului și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Toate persoanele din cadrul personalului unităților bugetare, sunt parte a unui raport juridic de muncă guvernat de Codul muncii.
Prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamantul este în mod grav și evident discriminat, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică generatoare a acestui spor și pentru restul personalului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
În recursul declarat de pârâtul Tribunalul Sălajs -a solicitat modificarea sentinței atacate și rejudecând cauza în fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului său, pârâtul a susținut că sentința este neîntemeiată, deoarece sporul de confidențialitate reglementat prin Legea nr.444/2006 se acordă numai unor categorii de angajați, limitativ stabiliți și numai ca urmare a îndeplinirii unor condiții. Același aspect rezultă și din Legea nr.656/2002 modificată prin Legea nr.405/2002.
Reclamantul nu a fost inclus în categoria persoanelor care beneficiază de sporul de confidențialitate, întrucât nu poate opune un temei legal pe baza căruia TRIBUNALUL SĂLAJ să poată fi obligat la plata dreptului pretins.
Solicitarea sporului prin invocarea discriminării față de ceilalți bugetari cărora li se acordă, în lipsa unui temei legal, nu poate constitui suport legal pentru acțiunea reclamantului.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat casarea sentinței și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului său, pârâtul a susținut că în speță este prezent motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.4 pr.civ. instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești.
Acțiunea reclamantului este inadmisibilă, întrucât prin ea se tinde la modificarea unor acte normative.
Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlament și Guvernul României pe de altă parte.
La rândul ei, Înalta Curte de Casație și Justiție, nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norma juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, așa cum a procedat prin decizia nr.46 din 15.12.2008.
Un alt motiv de recurs invocat de pârât, este cel prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Raportat la art.14 din CEDO, pentru a exista discriminare, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la tratament egal, trebuie să fim în prezența recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Dreptul la sporul de confidențialitate nu este recunoscut de lege pentru judecători prin niciun act normativ în vigoare.
Teza potrivit căreia fiecărei îndatoriri privită analitic în mod separat, îi corespunde un spor, nu are niciun temei legal sau doctrinar.
. prevăzute de Legea nr.303/2004, trebuie privite în ansamblu, ca obligație de a presta munca specifică profesiei de magistrat, îndatoriri cărora le corespunde obligația corelativă a angajatorului de plată a salariului.
apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații.
În recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a MEF, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului său, pârâtul a susținut că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât potrivit art.3 alin. (1) pct.6 din HG nr.34/2009, elaborează proiectul legii bugetului de stat, iar conform art.4 alin. (1) și (2) din Legea nr.500/2002, legea bugetară anuală prevede și autorizează pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile bugetare, precum și reglementări specifice exercițiului bugetar.
În acest sens, au mai fost invocate și prevederile art.15 alin. (1) și (3) din Legea nr.500/2002 și art.4 din OG nr.22/2002.
Prin urmare, MEF nu poate fi implicat în plata drepturilor solicitate de reclamant, întrucât aceste fonduri sunt asigurate din bugetul Ministerului Justiției și nu din cel al Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei pârâtul a susținut că dreptul la sporul de confidențialitate nu este prevăzut de legislația care reglementează statutul judecătorilor și procurorilor, astfel că cererea reclamantului excede cadrului legal.
Diferența dintre reclamant și categoriile profesionale cu statut special, constă în conținutul diferit al raporturilor juridice de muncă rezultate din existența unor statute profesionale distincte.
Informațiile confidențiale la care se referă art.99 lit.d) din Legea nr.303/2004, au o semnificație diferită față de informațiile clasificate prevăzute de art.15 lit.b) din Legea nr.182/2002.
De asemenea, pârâtul a invocat deciziile Curții Constituționale nr.1325 din 4 decembrie 2008, nr.997 din 7 octombrie 2008, nr.818-821 din 3 iulie 2008 și decizia din 27.05.2009.
Examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul pârâtului TRIBUNALUL SĂLAJ, curtea reține că prin sentința atacată, reclamantului i s-a acordat sporul de confidențialitate de 15% pentru perioada aprilie 2006-17 mai 2006. Așadar, este vorba de un spor de 15% pentru circa o lună și
Recurentul a susținut că intimatul nu poate opune un temei legal în baza căruia să fie obligat la plata dreptului pretins.
Reamintim cu titlu de exemplu că îmbogățirea fără justă cauză, sau daunele cominatorii au fost creații ale practicii judiciare. De asemenea, dreptul civil român cunoaște analogia legii și analogia dreptului. Când s-a făcut aplicarea acestora, nimeni nu a susținut că nu există un temei legal.
Dar sporul de confidențialitate de 15% este reglementat prin art.13 din OUG nr.57/2000, art.30 alin.(3) din OG nr.137/2000, art.3 din OG nr.38/2003, art.13 alin. (1) din OUG nr.123/2003, art.3 din OG nr.19/2006, art.15 alin. (1) din OG nr.6/2007, art.13 din OG nr.10/2007.
La fel ca acești beneficiari ai sporului de confidențialitate și reclamantul în calitate de judecător, a avut atribuții care se circumscriu obligației de confidențialitate, situație în care numai printr-o discriminare față de acesta, contrar dispozițiilor art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.1 din Protocolul nr.12 la aceeași Convenție, prima instanță i-ar fi putut respinge acțiunea.
Așa fiind, în temeiul art.304 pct.9, art.3041și art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul pârâtului TRIBUNALUL SĂLAJ, ca nefondat.
II. Referitor la recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților, acesta cuprinde două motive, unul de casare și altul de modificare.
1. Potrivit art.304 pct.4 pr.civ. se poate cere casarea unei hotărâri atunci când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
În mod total eronat pârâtul susține că prin hotărârea judecătorească recurată, prima instanță ar fi modificat acte normative.
Activitatea de judecată este separată de activitatea de legiferare. Judecătorul aplică legea, nu o crează.
Dar dacă judecătorul ar fi respins acțiunea reclamantului pe motiv că legea nu prevede în privința lui sporul de confidențialitate de 15%, atunci el ar fi fost culpabil de denegare de dreptate, întrucât art.3 civ. prevede că judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate.
Curtea Constituțională nu s-a referit la un conflict juridic de natură constituțională între un tribunal, respectiv curte de apel și Parlamentul României sau Guvernul României.
În temeiul art.4 din OG nr.22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine, a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Din aceste sume urmează să fie plătite drepturile cuvenite reclamantului, astfel că numai cu totală rea-credință s-ar putea susține că obligând la o anumită prestație pe un ordonator de credite, judecătorul ar modifica legea bugetului de stat.
În concluzie, prin sentința pronunțată, prima instanță a soluționat un conflict de drepturi, de competența instanței judecătorești, nu a săvârșit nicicum o activitate de legiferare, așa cum susține în mod grșeit și tendențios pârâtul.
Conform art.304 pct. 9 pr.civ. modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Toate textele legale invocate de către pârâtul-recurent și anume: art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul nr.12 la aceeași Convenție, art.16 alin. (1) din Constituție, art.90-93 din Legea nr.303/2004, cât și hotărârea nr.232/29.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, susțin soluția dată de către prima instanță, în sensul că reclamantul este îndreptățit la acordarea sporului de confidențialitate în procent de 15% pentru o perioadă de circa o lună și
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 4,9, art.3041și art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței tribunalului, ca nefondat.
III. În privința recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, curtea reține că este de asemenea nefondat.
1. Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, în temeiul art.4 alin. (1) și (2) din Legea nr.500/2002 și a art.3 alin. (1) pct.6 din HG nr.34/2009, în privința elaborării proiectului legii bugetului de stat.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat doar să aloce fondurile necesare efectuării plății de către pârâții 1-3 către reclamant.
Această prestație urmează să fie îndeplinită tocmai în exercitarea atribuțiilor legale ce îi revin acestui minister, în baza Legii nr.500/2002 și a HG nr.34/2009.
Prima instanță nu a reținut că Ministerul Finanțelor publice ar fi "implicat în plata drepturilor salariale solicitate de reclamant", așa cum susține în mod eronat pârâtul-recurent.
2. Nu corespunde realității că acțiunea reclamantului privind plata sporului de confidențialitate în procent de 15% pentru o perioadă de o lună și J, ar excede cadrului legal.
Sporul de confidențialitate a fost reglementat prin art.13 din OUG nr.57/2000, art.30 alin. (3) din OG nr.137/2000, art.3 din OG nr.38/2003, art.13 alin. (1) din OUG nr.123/2003, art.3 din OG nr.19/2006, art.15 alin. (1) din OG nr.6/2007, art.13 din OG nr.10/2007, etc.
Niciuna dintre aceste categorii profesionale care beneficiază de sporul de confidențialitate, nu are mai mari obligații de confidențialitate decât judecătorul care trebuie să păstreze secretul deliberării și a altor aspecte ale activității de judecată, care nu sunt publice și nici mai prejos sau mai puțin importante decât informațiile la care se referă de exemplu art.15 lit.b) din Legea nr.182/2002.
De aceea, numai printr-o discriminare vădită, nu i s-ar putea recunoaște și reclamantului dreptul la sporul de confidențialitate.
Deciziile Curții Constituționale nr.1325 din 4 decembrie 2008, nr.997 din 7 octombrie 2008 și nr.818-821 din 3 iulie 2008, nu vin în contradicție cu soluția pronunțată de prima instanță, ci dimpotrivă, o sprijină și o fundamentează.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, în baza art.304 pct. 9, art.3041și art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței tribunalului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S în numele MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL SĂLAJ și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.961 din 11 mai 2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.DT:28.10.2009
Dact.CA: 03.11.2009 - 7 ex.
Jud.fond.;
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Traian Dârjan Daniela Griga
