Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2061/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2061/R/2009
Ședința publică din 19 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- prin S și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1254 din 1 iunie 2009, Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe reclamanții, precum și pârâta CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect calcul drepturi salariale- spor de confidențialitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost formulate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1254 din 1 iunie 2009, Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar civil nr- s-a respins ca nefondata excepția autorității de lucru judecat și a lipsei calității procesuale pasive invocata de Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și in consecința au fost obligați pârâții de rândul 1-3 sa calculeze și sa plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând spor de confidențialitate in procent de 15% începând cu luna mai 2006 și pana la rămânerea irevocabila a hotărârii judecătorești precum și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective precum și sa efectueze mențiunile corespunzătoare in carnetele de munca al reclamanților.
A fost obligat paratul de rândul 4 sa aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că excepția autorității de lucru judecat nu este întemeiată conform art. 1201 cod civil întrucât în speță cauza juridică invocată și luată în considerare de instanță nu este aceeași ca în cauza soluționată prin dosarul nr- al Tribunalului Sălaj.
Prin dosarul nr- al Tribunalului Sălaj temeiul juridic al acțiunii l-a constituit art. 1 și 2 din nr.OG 137/2000 pe când temeiul juridic al prezentei acțiuni îl constituie art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000, precum și Decizia nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 500/2004 Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le depune la guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an. În același timp, potrivit art. 15 din HG 93/2000 toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
Pe cale de consecință, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a fost obligat acest pârât să pună la dispoziție fondurile necesare plății acestor drepturi bănești către reclamanți, deoarece în sarcina sa cade adoptarea proiectului bugetului de stat.
Potrivit art. unic pct. 1 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță beneficiază de un spor lunar de 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetare aprobate.
În baza prevederilor legale menționate, judecătorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară.
Conform art. 15 din nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă atât categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006 cât și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministerului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Prin art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin Legea nr. 405/2002 s-a acordat sporul de confidențialitate de până la 15% membrilor plenului și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării banilor.
Conform art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest statut.
Pentru prezența unei fapte de discriminare trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fie diferit. Tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Rezultă deci că judecătorii militari și membrii Consiliului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării beneficiază de un spor de confidențialitate de 15%, în timp de judecătorii civili, care controlează inclusiv actele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu beneficiază de un astfel de spor, deși nerespectarea confidențialității lucrărilor reprezintă o abatere disciplinară.
Prin urmare a reieșit că judecătorii și procurorii sunt supuși unui tratament discriminatoriu în ceea ce privește dreptul la recunoaștere pentru păstrarea confidențialității unor date.
Acest fapt a fost recunoscut și de Înalta Curte de Casație și Justiție care în cuprinsul Deciziei nr. 96/15.12.2008 "Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar".
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Tribunalul Sălaj, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În memoriul de recurs s-a arătat că hotărârea primei instanțe este neîntemeiată întrucât Legea nr.303/2004 și Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești reglementează obligația reclamanților de a păstra confidențialitatea asupra unor lucrări ceea ce nu înseamnă că aceștia sunt și îndreptățiți la plata sporului de confidențialitate de 15%.
Acest spor este reglementat prin Legea nr.444/2006, OG nr.6/2007, Legea nr.656/2002, acte normative care stabilesc limitativ categoria persoanelor care pot beneficia de plata sporului, precum și condițiile de acordare.
Reclamanții nu sunt evidențiați în categoria persoanelor beneficiare al sporului de confidențialitate, astfel încât nu există temei legal pentru acordarea acestui spor.
Prin recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepțiilor autorității de lucru judecat a cererii reclamanților și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice, iar pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamanții ca netemeinică și nelegală.
În motivare s-a arătat că excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă cu nerespectarea dispozițiilor art. 166.pr.civ, întrucât aceleași părți din dosarul mai sus menționat au solicitat sporul de confidențialitate de până la 15%, având aceeași cauză calcul drepturi salariale, în Dosarul nr-, soluționat definitiv și irevocabil prin decizia Civilă nr.620/R/2008.
S-a mai învederat că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, încălcând astfel dispozițiile art.3 alin.1 pct.6 din HG nr.34/2009, art. 4 și 15 din Legea 500/2002.
Recurenta a mai solicitat ca în soluționarea prezentei cauze să ia în considerare și decizia Curții Constituționale pronunțată în data de 27.05.2009 prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporului de indemnizațiile și salariile de bază și drept urmare doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri se acordă anumitor categorii de salariați, cu singura condiție ca de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați.
S-a mai învederat că dreptul la sporul de confidențialitate pretins de reclamanți nu este prevăzut de legislația care reglementează statutul judecătorilor și procurorilor (Legea nr.303/2004), precum și salarizarea acestuia (OG nr.27/2006 aprobat prin Legea nr.45/2007 cu modificările ulterioare), astfel că cererea reclamanților excede cadrul legal.
Susținerea reclamanților că există o stare de discriminare între magistrați și alte categorii profesionale (personal militar și funcționari publici cu statut special din Instituțiile Publice de Apărare Națională, funcționarii publici, salariații Oficiului de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării).
Diferența dintre reclamanți și categoriile profesionale menționate constă în conținutul diferit al raporturilor juridice de muncă ce rezultă din existența unor statute profesionale distincte, care reglementează drepturi și obligații specifice fiecărei categorii, în desfășurarea activității în favoarea unor instituții diferite aparținând, în primul caz Autorității Judecătorești, iar în celelalte cazuri Executive; în conținutul diferit al informațiilor pe care au obligația să nu le divulge.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În motivare s-a invocat incidența în cauză a motivului de recurs este prevăzut de art. 304 pct. 4 din Cod procedură civilă întrucât instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă, în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Pronunțarea unei hotărâri, precum cea de față, prin care să se acorde drepturile salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Astfel, ședința din 27 mai 2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în temeiul art.146 lit.e din Constituție.
Prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege. Câtă vreme drepturile solicitate de intimații-reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, ținând cont și de principiul separației puterii în stat. Apreciind că o astfel de cerere nu putea fi soluționată de către instanța de fond, care prin acordul unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a judecătorilor. Dovada o reprezintă și Decizia nr.819/3.07.2008 a Curții Constituționale care, pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.1-3, art.6 și art.27 alin.1 din OUG nr.137/2000 ridicată de Ministerul Justiției într-o cauză având ca obiect recursurile declarate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.1154/31.10.2007 a Tribunalului Maramureș prin care s-a admis acțiunea intentată de judecătorii de la Judecătoria Baia Mare și Tribunalul Maramureș și au fost obligați pârâții la plata sporului de confidențialitate de 15% prevăzut prin legi speciale pentru alte categorii profesionale decât magistrații, s-a decis "admite excepția de neconstituționalitate și constată că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OUG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Invocându-se motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă s-a arătat că excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă în mod eronat de instanța de fond întrucât în luna octombrie 2007, reclamanții au formulat cerere de chelare în judecată solicitând plata sporului de confidențialitate pentru perioada octombrie2004-până la data rămânerii irevocabile a hotărârii care face obiectul dosarului -. În motivarea acțiunii, reclamanții au solicitat să se reține "În baza art.21 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare, aduse prin Legea nr.48/2002, OG nr.77/2003 și Legea nr.27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri".
Dosarul este soluționat de Tribunalul Sălaj, completul de judecată fiind format din judecătorii și, prin admiterea acțiunii. Sentința este modificată la 13.03.2008 de instanța de recurs, Curtea de Apel Cluj, în sensul respingerii acțiunii.
Pe fondul cauzei s-a mai învederat că dreptul la sporul de confidențialitate pentru JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- nu este unul recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare;
- nu face obiectul art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât Protocolul 12 la Convenție, ratificat de România prin Legea nr.103/2006 consacră expres la art.1 că "Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special pesex, rasă, culoare, limbă, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație", astfel că nu poate fi aplicată în speță câtă vreme nu exista nici un text legal care să recunoască dreptul la spor de confidențialitate;
- Prevederile art.14 din Convenție, așa cum CEDO a statuat în jurisprudența sa " nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalelor sale", or dreptul la diverse sporuri nu este în mod evident un drept fundamental apărat și garantat de Convenție;
- Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în hotărârea nr.232/29.08.2007 a statuat că "diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta soluție să se încalce principiul egalității".
În speță, nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a magistraților.
apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații. Ea presupune îndatorirea părților de a nu transmite date sau informații de care au luat cunoștință în timpul derulării raporturilor de muncă. În nici un caz sistemul de salarizare nu este conceput după "principiul" potrivit căruia fiecărei obligații a salariatului derivată din raportul specific de muncă îi corespunde un drept.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de Tribunalul Sălaj se reține că rin p. Decizia nr. XLVI din 2008 pronunțată în Dosarul nr. 27/2008 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Dezlegarea data problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 teza II Cod procedură civilă.
În consecință, se apreciază că tribunalul a interpretat dispozițiile legale incidente în cauză conform interpretării date de instanța supremă, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă (în care pot fi încadrate criticile formulate de recurent) nefiind întemeiat.
În ceea ce privește recursul Ministerului Finanțelor Publice se reține că art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționara Ministerului Finanțelor Publice (dispoziție care este similară cu reglementarea anterioară din HG 386/2007) "elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Public, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Drept urmare, se apreciază că interpretând corect dispozițiile legale menționate anterior, tribunalul a respins judicios excepția invocată, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
De asemenea, în condițiile în care nu există identitate de cauză între acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Sălaj și acțiunea din prezentul dosar (care spre deosebire de acțiunea anterioară s-a întemeiat și pe dispozițiile art.14 din CEDO, respectiv art.1 din Protocolul nr.12 din CEDO), Curtea de Apel apreciază că în mod corect tribunalul a respins excepția autorității de lucru judecat în conformitate cu dispozițiile art. 1201 Cod civil și art. 166 Cod civil.
Criticile referitoare la fondul cauzei sunt similare cu cele ale recurentului Tribunalul Sălaj și pentru considerentele expuse anterior sunt ca neîntemeiate de instanța de recurs.
Referitor la incidența în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009 se constată că în considerentele acestei decizii se reține că "sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă".
În consecință, întrucât Decizia nr. XLVI din 15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009 această din urmă decizie nu poate produce nici un efect cu privire la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție menționată anterior.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților se apreciază eferitor la primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.4 Cod procedură civilă că prima instanță în temeiul art.27 alin. (1) din G nr.137/2000 instanțele judecătorești nu a adăugat la lege, nu a legiferat și nu și-a depășit atribuțiile, ci a acordat despăgubiri conform art. 269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă, iar art. 3 din Codul civil interzice denegarea de dreptate.
De asemenea, instanțele de judecată sunt independente în aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 1 alin. 2 și art. 295 alin.(1) din Codul muncii, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale Protocolului nr. 12 la această convenție, acestea din urmă având prioritate față de legile interne (inclusiv față de deciziile Curții Constituționale invocate de recurent), conform art. 11 și art. 20 din Constituție.
Mai mult, art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile, consacrând astfel dreptul la un tribunal, instanța română trebuind să aibă jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei.
De asemenea, pentru considerentele expuse în analiza recursului Ministerului Finanțelor Publice, Curtea de Apel apreciază că tribunalul nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești nici prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.4 Cod procedură civilă fiind astfel neîntemeiat.
Criticile hotărârii primei instanțe circumscrise celui de-al doilea motiv de recurs sunt similare în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat ce cele formulate de Ministerul Finanțelor Publice, iar cu privire la fondul cauzei cu cele formulate de Tribunalul Sălaj. Pentru considerentele expuse anterior se apreciază că aceste critici ale hotărârii primei instanțe sunt nefondate.
În plus, art. 1 paragraful 1, din Protocolul nr. 12 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevede în sarcina statelor interdicția generală a discriminării (obligație pozitivă): beneficiul drepturilor și intereselor legitime prevăzute de lege va fi făcută fără discriminare pe nici un criteriu (cum ar fi statutul persoanei). Acest text a înlăturat dependența art. 14 din Convenție față de celelalte texte ale acesteia care garantează numai anumite drepturi. Ca atare, toate persoanele, aflate sub jurisdicția statelor contractante ale Convenției, pot invoca în mod independent și de sine stătător încălcarea principiului nediscriminării nu numai cu privire la drepturile prevăzute în Convenție, ci și cu privire la orice alt drept prevăzut în legislația internă a statului respectiv. În condițiile în care conform deciziei instanței supreme magistrații au dreptul al sporul de confidențialitate, orice susțineri contrare ale recurentului vor fi înlăturate.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Tribunalul Sălaj, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 1254 din 01.06.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
19 ex./12.11.2009
Jud.fond. și
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
