Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2099/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2099/R/2009
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de către MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva deciziei civile nr. 1067/R din 28.04.2009 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimații, și alții, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Contestația este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care
Curtea, văzând că s-a solicitat judecata cauzei în condițiile art. 242.proc.civ. apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 1067/R din 28.04.2009 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr-, s-a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1139 din 16 iunie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, care a fost menținută.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit deciziei nr.46 din 15 decembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție care a soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1,2 din Codul deontologic al magistraților și art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Cum, potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 proc.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin deciziile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, se constată că este de prisos a mai face referire și la alte aspecte aduse în discuție de pârâți cu privire la problema dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Totuși, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a înțeles să atace sentința și sub un alt aspect sentința, invocând faptul că nu ar avea calitate pasivă procesuală în cauză, nefiind în raporturi de muncă cu reclamanții.
Dar, așa cum rezultă din acțiunea promovată de reclamanți, s-a reținut că pârâtul a fost chemat în judecată nu pe considerentul existenței unui raport de muncă cu reclamanții ci pentru un petit formulat pentru ca în virtutea obligației ce îi revine de a aproba bugetul să pună la dispoziția angajatorilor sau să prevadă în buget sumele necesare pentru ca angajatorul să poată plăti drepturile salariale pe care angajatorul este obligat la rândul său prin aceeași sentință.
De fapt, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului, prin pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale ale legilor de rectificare, iar în acest context și pentru ca pretențiile reclamanților să poată fi valorificate, în raport de pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea lor de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, este necesar ca acesta să ia act de admiterea acțiunii reclamanților și astfel să aloce fondurile necesare îndestulării creanțelor pe care reclamanții le au asupra pârâților, aceasta fiind de fapt singura modalitate de a valorifica un drept de creanță asupra unei instituții publice cum sunt în speță pârâții.
Față de cele mai sus reținute văzând și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea a respins ca nefondate recursurile.
Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare pârâtulMinisterul Justiției și Libertăților, în temeiul art.318 alin.1 teza a II-a din pr.civ. solicită să se constate că dezlegarea dată în dosar de către instanța de recurs este rezultatul omisiunii examinării celui de-al doilea motiv de recurs invocat de Ministerul Justiției și Libertăților.
Prin cererea de recurs formulată, Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința pronunțată de instanța de fond sub două aspecte, și anume: acordarea unor drepturi care nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, ceea ce reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești potrivit art.304 pct.4 pr.civ. precum și admiterea acțiunii privind plata sporului de 15% motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Prin decizia menționată mai sus, Curtea de APEL CLUJ nu a argumentat netemeinicia primului motiv de recurs invocat de Ministerul Justiției și Libertăților, deși l-a reținut în cuprinsul hotărârii.
Pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Astfel, în ședința din data de 27 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, reținând că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.126 alin.3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrate de art.1 alin.4 din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Față de cele reținute de instanța de control constituțional, a rezultat cu claritate că decizia nr.46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a putut constitui temei pentru admiterea cererii prin care se solicită în fapt modificarea și completarea unor acte normative.
Instanța de recurs ar fi trebuit să constate că, asemenea altor categorii profesionale, intimații-reclamanți sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, neputând acorda alte drepturi decât cele prevăzute expres în favoarea acestora, astfel cum nici alte categorii profesionale nu pot beneficia de drepturile prevăzute de legea specială pentru salarizarea magistraților.
Prin urmare, instituirea acestor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare.
Obligarea la plata sporului de confidențialitate de 15% constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
La data de 11 septembrie 2009 înregistrat întâmpinare Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice, prin care achiesează la contestația în anulare formulată de Ministerul Justiției și Libertăților.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de contestație în anulare formulate, Curtea reține următoarele:
În primul rând, se constată contradicția din modul de formulare a contestației în anulare, în sensul că, dacă în preambul, se invocă neexaminarea celui de al doilea motiv de recurs invocat de recurentul contestator, în dezvoltarea motivelor căii extraordinare de atac, se arată că primul motiv de recurs nu ar fi fost cercetat.
În fapt, contestatorul apreciază că nu s-ar fi cercetat de către instanța de recurs motivul de modificare întemeiat pe art. 304 pct. 4.proc.civ. anume, depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către prima instanță.
cererii de recurs cu care Ministerul Justiției și Libertăților a investit Curtea de APEL CLUJ permite să se observe că un atare motiv de recurs nu se regăsește în cuprinsul său, singurul invocat fiind cel întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9.proc.civ.
Nici în dezvoltarea motivelor de recurs nu se regăsește afirmată depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, ci doar critici privind caracterul nedatorat al dreptului. Astfel, Ministerul Justiției și Libertăților a arătat în recursul său că cererea de chemare în judecată și motivarea instanței sunt întemeiate pe dispozițiile nr.OG137/2000, respectiv art.27 alin.1, însă acestea au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale.
Având în vedere că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, hotărârea dată de instanța de fond este nelegală în măsura în care dispune acordarea reclamanților a unui drept neprevăzut de lege, prin interpretarea eronată a dispozițiilor nr.OG137/2000.
Cu privire la motivarea soluției tribunalului pentru a justifica acordarea sporului de confidențialitate și judecătorilor, a arătat că în cadrul raporturilor de muncă obligația angajatului este prestarea muncii, iar obligația corelativă a angajatorului este plata salariului.
În conformitate cu art.74 din Legea nr.303/2004, pentru activitatea desfășurată judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege, acestea nu include plata unor sporuri cum este cel de confidențialitate.
Dreptul la sporul de confidențialitate pentru judecători nu este unul recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare, nu face obiectul art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
A arătat că instanța de fond a reținut în mod eronat existența unei stări de discriminare în raport cu prevederile art.1 alin.3 din nr.OG137/2000, deoarece judecătorii și procurorii au un statut specific reglementat de Legea nr.303/2004, drepturile salariale sunt stabilite prin nr.OUG27/2006 aceștia neputând beneficia de alte drepturi care nu sunt expres prevăzute în beneficiul lor.
Față de aceste motive de recurs, Curtea constată că nu se regăsește vreo omisiune a instanței de recurs de a cerceta legalitatea sentinței prin prisma prevederilor art. 304 pct. 4.proc.civ. context în care contestația în anulare apare ca neîntemeiată. Trimiterea instanței de recurs la decizia nr. 46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este îndestulătoare, față de prevederile art. 329 alin. 3.proc.civ. fiind evident că Înalta Curtea avut în vedere, la pronunțarea acestei decizii în interesul legii, motivele pe care recurentul le-a reiterat în acest dosar, motive ce s-au regăsit în alte litigii cu obiect similar și care au determinat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu recurs în interesul legii în problema ridicată.
Văzând și dispozițiile art.318 și 320.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva deciziei civile nr. 1067/R din 28.04.2009 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -, -
Red.T/. GREFIER
7 ex./19.11.2009
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Cristina
