Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2106/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2106/R/2008
Ședința publică din 29 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Ioan Daniel
GREFIER:
S-a luat în examinare contestație în anulare formulată de contestatorii, G, împotriva deciziei civile nr. 806/R din 22 aprilie 2008 Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimații TRIBUNALUL MARAMUREȘ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 septembrie 2008, prin registratura instanței, intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației în anulare și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.proc.civ.
De asemenea, în cursul acestei zile de 29 octombrie 2008, intimatul Ministerul Justiției a trimis prin fax întâmpinare.
Curtea constată prezenta contestație în anulare în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr.806/R din 22 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, s-au admis recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ȘI MINISTERUL JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.1374 din 17.12.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, care a fost modificată în parte în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamanților, G, având ca obiect plata drepturilor salariale.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că reptul la sporul de confidențialitate pretins de reclamanți nu este prevăzut de legislația care reglementează statutul judecătorilor (Legea 303/2004), precum și salarizarea acestora (OUG nr.27/2006), astfel încât dreptul litigios nu îndeplinește cerința de a fi ocrotit de lege.
Soluția de admitere a acțiunii s-a bazat pe reținerea eronată a unei stări de discriminare între magistrați și alte categorii profesionale (personal militar și funcționari publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, funcționarii publici, salariații Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Sub acest aspect, Curtea a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art.1 alin.3 din OG nr.137/2000, "exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile", această dispoziție legală fiind reflectată și de jurisprudența Curții Constituționale care a statuat că principiul egalității de drepturi și ale nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage.
Or, diferența între reclamanți și categoriile profesionale menționate constă în conținutul diferit al raporturilor juridice de muncă ce rezultă din existența unor statute profesionale distincte, care reglementează drepturi și obligații specifice fiecărei categorii; în desfășurarea activității în favoarea unor instituții diferite aparținând în primul caz autorității judecătorești, iar în celelalte cazuri puterii executive; în conținutul diferit al informațiilor pe care au obligația să nu le divulge.
Astfel, în privința ultimului aspect menționat, informațiile confidențiale la care se referă art.99 lit. d) din Legea 303/2004 și art. 15 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor au o semnificație esențialmente diferită de a informațiilor clasificate, pe care art.15 lit. b din Legea nr.182/2002 le definește ca "informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională care, datorită nivelurilor de importanță și consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau discriminării neautorizate, trebuie să fie protejate".
În raport de aceste criterii, Curtea de Apel a constatat că reclamanții nu se află într-o situație comparabilă cu categoriile profesionale beneficiare ale sporului de confidențialitate, lipsind prin urmare premisa existenței unei discriminări.
În egală măsură, instanța de recurs consideră că principiul egalității de tratament nu presupune uniformitate de reglementare, fiind opțiunea exclusivă a legiuitorului de a adopta soluții legislative diferite în favoarea unor categorii de salariați diferite, în considerarea situațiilor deosebite în care se găsesc.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din CEDO referitor la interzicerea discriminării, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, ceea ce Curtea de Apel, contrar celor reținute de prima instanță, a apreciat că nu este cazul în prezenta speță.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând în concluzie lipsa unui cadru legal care să justifice pretențiile deduse judecății, precum și inexistența unei discriminări în raport de celelalte categorii profesionale, aflate în situații deosebite, a admis recursurile, a modificat sentința, în baza art.312 alin.3 raportat la art.304 pct. 9.pr.civ. în sensul respingerii în întregime a acțiunii.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii, G, solicitând admiterea contestației și acordarea sporului de confidențialitate prevăzută de art. 13 alin. I din nr.OUG 123/2003.
În motivele contestației arată că fiind judecători, fac parte din categoria personalului unei unități finanțate de la bugetul de stat, iar raporturile juridice ale acestora sunt guvernate de Codul Muncii, conform prevederilor art.295 alin.2.
Consideră că în situația în care în sarcina lor a fost instituită obligația de confidențialitate, dreptul corelativ acesteia rezidă în contraprestația salarială, iar în ipoteza nerecunoașterii unui atare drept ar fi încălcate principiile constituționale privind discriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală și respectiv dreptul la salariu pentru munca prestată, reglementate de art.16 alin.1 și art.41 alin.2 din Constituția României.
În conformitate cu dispozițiile nr.OG19/2006, rezultă voința de a se acorda sporul de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și alte informații confidențiale și nu doar celor prevăzute de Legea nr.444/206, adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională.
Consideră că sunt discriminați, aceasta rezultând din dispozițiile art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, din art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ratificat prin Decretul nr.212/1974, art.14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție.
Analizând decizia, prin prisma motivelor de contestație în anulare invocate, instanța reține că cererea nu este fondată.
Contestatorii au indicat în fața prezentei instanțe că motivul invocat este C prevăzut de art. 318 teza 1.pr.civilă, text care prevede că o contestație în anulare poate fi admisă dacă hotărârea pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unor greșeli materiale sau când s-a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Cât privește teza prevăzută de art. 318 alin. 1 teza II Cod procedură civilă, anume situația când hotărârea pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unor greșeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cu respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Aprecierile pe care le fac contestatorii necesită o analiză în drept și nu se încadrează prin urmare în noțiunea de greșeală materială.
În sensul textului citat, "greșeală materială" înseamnă greșeala de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determina soluția pronunțată.
Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În aceasta categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, ori de îndreptare a dispozițiilor legale.
Astfel contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate prin prisma motivelor limitativ enumerate.
Faptul că decizia ar conține erori de judecată, nu constituie o greșeală de fapt ci ar necesita o analiză în cadrul unei căi de atac de reformare iar nu de retractare, un recurs la recurs nu este admisibil.
Potrivit art. 318 alin. 1 teza II Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când s-a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Referitor la faptul că instanța nu ar fi examinat toate motivele de recurs curtea reține că nu s-a indicat care anume motiv de recurs nu ar fi fost examinat dar cercetând recursul formulat și decizia atacată curtea reține că instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate.
În cazul în care contestația în anulare privește și omisiunea examinării unui motiv de casare, aceasta nu înseamnă ca pot fi repuse în discuție pe aceasta cale motivele de casare care au format obiect de preocupare pentru instanța de recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau aplicării legii.
Astfel contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege să examineze justețea soluției pronunțate.
Examinând hotărârea atacată, în raport de dispozițiile legale de mai sus, se constată ca instanța de recurs a analizat în mod grupat criticile formulate și a avut în vedere toate susținerile formulate de recurenți.
Față de acestea, în temeiul prevederilor art. 318 Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorii, G, împotriva deciziei civile nr. 806/ din 22 aprilie 2008 Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat contestația în anulare declarat de contestatorii, G, împotriva deciziei civile nr. 806/ din 22 aprilie 2008 Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 14.11.2008
Judecător fond -, - Curtea de APEL CLUJ
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima, Ioan Daniel
