Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 214/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 214 din 5 martie 2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 5 martie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu JUDECĂTOR 3: Camelia Drăghin
- - - - judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta ""TG.N împotriva sentinței civile nr.936 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat pentru recurenta-pârâtă avocat și intimatul-reclamant.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurentului-pârât, motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită judecarea cauzei.
Intimatul-reclamant, prezent în instanță, solicită judecarea cauzei nemaiavând alte cereri de formulat.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului cu motivele arătate în scris și pe care le va susține oral. Ca temei legal în susținerea recursului invocă prevederile Codului Muncii privitor la programul de lucru și programul suplimentar de muncă, care are suport legal în Directiva nr.93/1993 a Consiliului Europei. Conform art.119 din Codul muncii, munca suplimentară se recompensează cu ore libere plătite în următoarele 30 de zile după ce acestea au fost efectuate. De exemplu, dacă salariatul a efectuat munca suplimentară în luna ianuarie, acesta are dreptul de a se bucura de libere în luna februarie și în situația în care nu se bucură de libere, se vor plăti suplimentare în luna februarie cu o majorare de 75%. Reclamanta și-a asumat obligația față de intimat prin contractul colectiv de muncă. suplimentare au fost plătite conform convenției încheiată la nivel de unitate. Prin semnarea contractului colectiv de muncă nu se prevede posibilitatea de a se face plata imediat, dar salariații au solicitat acest lucru, la dosar existând în acest sens un număr de 25 referate. Există la dosar depuse și copii prin care se face expres mențiunea că nu se dorește compensarea, ci plata imediat. Trebuie să se facă aplicare la dispozițiile europene raportat la înscrisurile depuse în recurs și care nu au fost depuse la instanța de fond. Există la dosar notarea contabilității prin care angajatul a fost plătit pentru munca suplimentară prestată cu un procent de 13%,30% și 100%. Intimatul nu a spus la instanța de fond de aceste plăți, a fost de rea-credință, cu atât mai mult cu cât intimatul a fost plătit și cu sporul de 100%. A fost întrebat intimatul dacă dorește să se efectueze în cauză un raport de expertiză contabilă, dar a refuzat. În concluzie, solicită admiterea recursului, respingerea cererii de chemare în judecată pentru că nu a reieșit de nicăieri că nu i s-au plătit intimatului suplimentare, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Intimatul-reclamant arată că explicat pe larg în nota de concluzii susținerea sa în respingerea recursului. Pentru suplimentare efectuate s-au aplicat sporuri minime de plată și din acest motiv a solicitat plata diferenței de până la 100%. Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Apărătorul recurentei-pârâte intervine și arată că solicită plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în apel și recurs conform chitanței depuse.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.936/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamantului și obligată pârâta "" să plătească acestuia diferența de spor pentru munca suplimentară efectuată în zilele lucrătoare în perioada ianuarie 2005 - 19.02.2007, de la 15% la 75%(respectiv 60%) din salariul de bază al reclamantului.
Prima instanță a avut în vedere că, în perioada menționată, reclamantul, angajat în funcția de inginer la societatea comercială pârâtă, a efectuat muncă suplimentară pentru care i-a fost acordat un spor de 15% din salariul de bază, acest spor fiind reglementat de art.75 al.3 lit.a pct.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate și înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Neamț sub nr.1181/24 mai 2005.
Potrivit dispozițiilor art.120 al.2 Codul muncii, acest spor pentru muncă suplimentară nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază, iar prima instanță a reținut că reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile Codului Muncii, chiar dacă în contractul de muncă încheiat la nivel de unitate acest spor a fost menționat într-un alt cuantum, inferior celui prevăzut de Codul muncii, cu atât mai mult cu cât în contractul colectiv de muncă la nivel național, în vigoare pentru perioada pentru care reclamantul a solicitat acordarea sporului, era prevăzut, pentru munca suplimentară, un spor de 100% din salariul de bază.
Împotriva acestei hotărâri intimata a declarat recurs și a susținut că sentința Tribunalului Neamț este nelegală și netemeinică, sub aspectul cuantumului reținut pentru sporul acordat reclamantului.
Astfel, recurenta a arătat că sporul pentru munca suplimentară prevăzut de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate a fost stabilit în acord cu dispozițiile Codului Muncii, având în vedere și modalitatea efectivă de plată și încasare a sporului, cumulat cu salariul din luna în care s-a efectuat munca suplimentară. Totodată, recurenta a susținut că prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate sunt în sensul dispozițiilor Directivei 93/104/CE a Consiliului Europei, din 23.11.1993 și sunt aplicabile în speță.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Cuantumul sporului acordat pentru munca suplimentară, astfel cum a fost stabilit prin contractul de muncă încheiat la nivel de unitate, contravine atât dispozițiilor art.120 al.2 Codul muncii, cât și prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel național.
Acest spor a fost negociat și stabilit potrivit art.120 al.2 Codul muncii, prin contractul colectiv de muncă la nivel național, într-un cuantum de 100%, cu respectarea limitei minime de 75% prevăzută de art.120 al.2.
Dispozițiile Directivei 93/104/CE invocată de recurentă stabilesc libertatea de negociere a unor aspecte referitoare la programul de muncă, însă în speță nu a fost respectată tocmai prevederea cuprinsă în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național, care este tot rezultatul negocierii între salariați și angajatori.
În condițiile în care prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu respectă dispozițiile generale ale Codului Muncii și prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național, fiind contare reglementării generale prevăzută de art.238-240 Codul muncii, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că reclamantului i se cuvine, pentru munca suplimentară efectuată, sporul în cuantumul minimal prevăzut de art.120 al.2 Codul muncii și a fost obligată, în acest sens, recurenta la plata diferenței de 60% din salariul de bază.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de pârâta "" Tg.N împotriva sentinței civile nr.936 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 5 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.-
Red.- /21.03.2008
Tehn.- / 2 ex.
21.03.2008/24.03.2008.
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu, Camelia Drăghin
