Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2407/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2407/R/2008
Ședința publică din data de 10 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
- -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor împotriva sentinței civile nr. 1601 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul cu nr- privind și pe reclamantul SINDICATUL PROFESIONIȘTI ART DIN CADRUL NAȚIONALE ROMÂNE DIN C, precum și pe pârâta ROMÂNĂ C, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat - avocat, lipsă fiind reprezentații pârâtei intimate Română C și pârâtei recurentă Ministerul Culturii și Cultelor.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că nu s- răspuns solicitării instanței, conform celor menționate prin adresa aflată la fila 40 din dosar, însă s-a depus de către pârâtul recurent, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 8 decembrie 2008, o adresă însoțită de Ordinul Ministerului Culturii și Cultelor nr. 2409/13.07.2008.
Reprezentantul reclamantului intimat avocat invocă excepția lipsei calității legale de reprezentant pentru exercitarea dreptului procesual, având în vedere lipsa semnăturii reprezentantului legal al ministerului în îndeplinirea atribuției de reprezentare a recurentului în fața instanțelor de judecată.
Instanța, după deliberare respinge excepția invocată de reprezentantul reclamantului, apreciind că în cauză secretarul general adjunct are calitatea de reprezentant legal al ministerului.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat, avocat solicită respingerea recursului pârâtului Ministerul Culturii și Cultelor, menținerea sentinței instanței de fond, conform motivelor invocate în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1010 din data de 2 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, și completată ulterior în baza procedurii prevăzute de art. 2811și art. 2812.pr.civ. prin sentința civilă nr.1601 din 22.09.2008, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Culturii și Cultelor, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Profesioniști Art din Cadrul Naționale Române C-N împotriva pârâților Ministerul Culturii și Cultelor și Română C-N și, în consecință, au fost obligate pârâtele la calculul și la plata către membrii sindicatului reclamant a diferențelor salariale reprezentând sporul de fidelitate în cuantum de 15% pentru fiecare gradație/treaptă profesională deținută raportat la salariul de bază, și sporul de suprasolicitare de 5%, începând cu 01.02.2006 și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței, sume reactualizate potrivit indicelui de inflație începând cu data de 01.02.2006 și până la data plății efective și a fost obligată pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților în cuantum de 2300 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, instanța a respins având în vedere că Ministerul Culturii și Cultelor este ordonator de credite principal și este și cel care a negociat Contractul Colectiv de Muncă nr. 197 din 8 Februarie 2006. Mai mult chiar, acesta a răspuns negativ prin adresa nr. 2986/06.12.2006 la solicitările Naționale Române C-
Membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt angajații pârâtei de II și fac parte din personalul angajat în ramura cultură și cărora li se aplică prevederile Contractului Colectiv de Muncă nr. 197 din 8 Februarie 2006 - unic la nivel de ramură cultură pentru anii 2006-2008, publicat în Monitorul Oficial, Partea V, nr. 5 din 4 aprilie 2006.
Contractul colectiv de muncă s-a încheiat între salariații reprezentați prin Uniunea Sindicală din Cultură (), constituită din Federația Sindicatelor Artiștilor Interpreți din România (), Federația Sindicatelor din Bibliotecile din România () și Uniunea Sindicatelor din Instituțiile de () și patronatul reprezentat prin Ministerul Culturii și Cultelor ().
Potrivit art. 1 și 2 din respectivul contract, părțile contractante recunosc și acceptă pe deplin că sunt egale și libere în negocierea contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură și se obligă sa respecte în totalitate prevederile acestuia, iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică în instituțiile de cultură, indiferent de forma de organizare, de subordonare și de caracterul activității.
Instanța a reținut din analiza respectivului contract colectiv de muncă, că potrivit art. 44, alin. 2, salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile și sporurile la acesta, indexările ulterioare și alte drepturi de natură salarială, în limitele și în condițiile legii. La art. 45 lit. f se prevede că personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale, iar la lit. g se prevede că personalul salariat beneficiază, pentru suprasolicitare neuropsihică, de un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta, pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută, conform prevederilor legale.
Din aceste prevederi legale instanța a constatat că reclamanții, ca angajați în instituțiile de cultură, sunt îndreptățiți să li se plătească respectivele sporuri începând chiar de la data intrării în vigoare a contractului colectiv, astfel că instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta Sindicatul Profesioniști Art din Cadrul Naționale Române C-N împotriva pârâților Ministerul Culturii și Cultelor și Română C-N și a obligat pârâtele la calculul și la plata în favoarea fiecărui membru de sindicat a diferențelor salariale reprezentând sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază și a sporului de suprasolicitare neuro-psihică de 5 % pentru fiecare treaptă gradație profesională deținută raportat la salariul de bază, începând cu data de 01.02.2006 și până data plății efective.
Potrivit prevederilor art. 274. pr. civ. fiind în culpă procesuală, instanța a obligat în solidar pârâtele la plata sumei de 2300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor în termenul legal, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și judecând în fond cauza, respingerea acțiunii reclamantului față de instituția pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la primul motiv de recurs arată că din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct.6 Cod procedură civilă, instanța de fond, în mod greșit și în absența oricărei dovezi a stabilit în sarcina pârâtelor obligația de plată a sumei de 4760 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților, nu a precizat punctual ce reprezintă această sumă, simpla exprimare generică potrivit căreia, aceasta ar reprezenta cheltuieli de judecată evidențiind încălcarea flagrantă de către instanță a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
În aceste condiții, consideră că instanța de fond era obligată să se pronunțe în funcție de apărările ambelor părți, privind temeinicia pretențiilor acordării cheltuielilor de judecată, indiferent că acestea sunt pretinse cu titlu de taxe judiciare de timbru sau onorariu de avocat, cu atât mai mult cu cât întinderea lor, stabilită într-un cuantum substanțial de 1428 lei, în raport cu întinderea prestației apărătorului reclamanților.
Arată că acțiunile în justiție întemeiate pe dispozițiile Codului Muncii și ale Legii nr.168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă precum și căile de atac exercitate în astfel de cauze sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Al doilea motiv de recurs se referă la greșita interpretare a instanței avută în vedere la pronunțarea soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției pârâte.
Potrivit dispozițiilor art.282 lit.a și b din Codul muncii, pot fi părți în conflictul individual de muncă al cărui obiect constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, salariații și angajatorul.
Arată că în mod eronat reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârât alături de Națională Română C și Ministerul Culturii și Cultelor, fiind de neconceput existența în aceeași cauză și în aceeași calitate a două persoane juridice cu statut de angajator.
În ceea ce privește Ministerul Culturii și Cultelor, ca organ de specialitate a administrației publice centrale în domeniul culturii, statutul său nu poate fi asimilat aceluia de angajator în raport cu calitatea de salariat a reclamantului, ministerul rămânând în afara cadrului procesual, statutul Ministerului Culturii și Cultelor nu poate fi asimilat nici unuia dintre partenerii sociali definiți ca atare de legislația muncii, În aceste condiții, calitatea sa de ordonator principal de credite nefiind de natură a determina exclusiv prin ea însăși calitatea procesuală pasivă în cauză și, pe cale de consecință, a atrage și răspunderea specifică jurisdicției muncii. generatoare a obligației de plată ca măsură executorie dispusă de instanță.
Al treilea motiv de recurs vizează art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința civilă recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, raportat la faptul că instanța de fond a dispus obligarea ambilor pârâți Națională Română C și Ministerul Culturii și Cultelor la plata sporurilor solicitate în favoarea reclamanților.
Potrivit art.47 Cod procedură civilă ai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună, ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.
a contrario, atunci când obiectul pricinii nu este o obligație comună (solidară) a pârâților și când nu are aceeași cauză, cererea de chemare în judecată nu poate fi formulată împotriva mai multor pârâți, în sensul că aceștia nu pot fi obligați în comun la prestația solicitată prin același petit al acțiunii.
În cazul de față, instanța de fond greșit a considerat că există solidaritate pasivă între cei doi pârâți, creată pe baza subordonării acestora și a modalității de finanțare, interpretându-se extensiv recunoașterea formulată de Ministerul Culturii și Cultelor prin întâmpinare că acesta are calitatea de ordonator principal de credite.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului și ca urmare menținerea sentinței instanței de fond atât în ce privește admiterea acțiunii cât și în ce privește obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată dovedite și fără cheltuieli de judecată în recurs.
Prin întâmpinare, pârâta Națională Română C-N a solicitat modificarea în parte a sentinței civile recurate și rejudecând cauza, respingerea ca nefondată față de instituția pârâtă a cereri de plată a cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Deși criticile recurentului referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive sunt neîntemeiate, având în vedere că legitimarea sa procesuală se datorează calității de ordonator de credite, care asigură în parte bugetul necesar achitării drepturilor salariale, precum și calității sale de parte în Contractul Colectiv de Muncă nr. 197/2006, Curtea constată că recursul este întemeiat din perspectiva unor motive de ordine publică.
Prin acțiunea formulată s-a solicitat obligarea pârâților Ministerul Culturii și Cultelor și Română C la plata unor drepturi salariale reprezentând spor de fidelitate și spor de suprasolicitare neuropsihică.
Temeiul acțiunii îl reprezintă contractul colectiv de muncă pe ramură - cultură, încheiat de sindicatele reprezentative și Ministerul Culturii și Cultelor, publicat în Of. partea a V-a nr. 5/4 aprilie 2006, mai precis capitolul IV al contractului respectiv art. 44 și următoarele, unde este reglementată salarizarea și alte drepturi salariale.
Potrivit art. 44 alin. 1, anterior indicat, pentru munca prestată în condițiile prevăzute de contractul individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani, convenit la încheierea contractului individual de muncă, indiferent de natura instituției în care își desfășoară activitatea.
Conform alin. 2 al aceluiași articol, salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile, sporurile, indexările ulterioare și alte drepturi de natură salarială, în limitele și în condițiile legii.
În legătură cu sporurile, art. 45 din CCM arată că acestea se acordă, în condițiile legii și sunt cele enumerate sub literele a-
Între aceste sporuri, la litera f se regăsește sporul de fidelitate de 15% pentru personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură, conform prevederilor legale, iar la lit. g se prevede un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută conform prevederilor legale.
Dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură de cultură, în principiu nu sunt lovite de nulitate, apărarea formulată de pârâtă
în acest sens fiind nefondată.
Astfel, este adevărat că, în conformitate cu art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate, iar conform art. 12 din aceeași lege contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare dar nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Dar, așa cum rezultă din partea introductivă a CCM pe ramură cultură, acesta a fost încheiat de mai multe federații sindicale cu patronatul (Ministerul Culturii și Cultelor), ce cuprind membrii cu diverse activități, printre care pot fi categorii care, în prezent, sau pe viitor (în intervalul pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă) să aibă reglementate, prin legi generale, unul sau mai multe din sporurile cuprinse în art. 45.
Așadar, deși contractul colectiv de muncă pe ramura cultură (pe anii 2006-2008) nu este nul (în principiu) el nu constituie temei legal pentru drepturile solicitate de către reclamantul Sindicatul Studii din cadrul Române, în numele membrilor săi.
Aceasta întrucât, nu există nici o dispoziție legală în vigoare la data formulării acțiunii care să stabilească în favoarea categoriei sociale din care fac parte membri sindicatului reclamant drept la sporul de fidelitate și respectiv de suprasolicitare neuropsihică.
În lipsa unor asemenea dispoziții, aplicarea art. 45 din CCM nu este posibilă, întrucât, acest contract cadru prevede pentru bugetari, existența unor legi speciale de salarizare, care să reglementeze drepturile solicitate.
În același sens a fost reglementată salarizarea și prin art. 157 din Codul muncii, care prevede în alin. 2, că, sistemul de salarizare pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice, finanțate integral sau majoritar de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Dispozițiile art. 151din OG nr. 21/2007 astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 353/2007 intră în vigoare abia la data de 01 septembrie 2008, potrivit art. II din Legea nr. 353/2007, prin urmare un astfel de temei legal, care nu a fost pus în discuție la fondul cauzei, va putea fi invocat doar pentru o perioadă ulterioară acestei date, cu respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și fără schimbarea cauzei juridice a acțiunii în recurs.
Față de argumentele mai sus reținute se constată că acțiunea reclamanților este lipsită de temei legal, iar sentința prin care a fost admisă, este netemeinică, privită prin prisma art. 304 pct. 9.proc.civ.
Recursul pârâtului va fi prin urmare admis în parte, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3.proc.civ. și urmează a se modifica sentința în sensul respingerii ca nefondate în întregime a acțiunii și a menținerii dispozițiile sentinței atacate în ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor împotriva sentinței civile nr. 1010 din 02.06.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte și, în consecință, respinge ca nefondată acțiunea reclamantului Sindicatul Profesioniști Art din Cadrul Naționale Române C-N din cadrul Naționale Române C-N în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii și Cultelor și Națională Română C-
Menține dispoziția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Culturii și Cultelor.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
