Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2409/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2409/R/2008
Ședința publică din data de 10 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
- -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor împotriva sentinței civile nr. 923 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul cu nr- privind și pe reclamantul SINDICATUL " - STUDII " DIN ROMÂNE C, precum și pârâta ROMÂNĂ C, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat - avocat, lipsă fiind reprezentații pârâtei intimate Română C și pârâtei recurentă Ministerul Culturii și Cultelor.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că nu s- răspuns solicitării instanței, conform celor menționate prin adresa aflată la fila 35 din dosar.
Reprezentantul reclamantului intimat avocat invocă excepția lipsei calității legale de reprezentant pentru exercitarea dreptului procesual, având în vedere lipsa semnăturii reprezentantului legal al ministerului în îndeplinirea atribuției de reprezentare a recurentului în fața instanțelor de judecată.
Instanța, după deliberare respinge excepția invocată de reprezentantul reclamantului, apreciind că în cauză secretarul general adjunct are calitatea de reprezentant legal al ministerului.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat, avocat solicită respingerea recursului pârâtului Ministerul Culturii și Cultelor, menținerea sentinței instanței de fond, conform motivelor invocate în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.923 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL LOR STUDII DIN CADRUL NAȚIONALE ROMÂNE - C-N, împotriva pârâților MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR B și C, pârâtele fiind obligate la calculul și la plata către reclamanți a diferențelor salariale reprezentând sporul de fidelitate de 15%, sporul de suprasolicitare de 5%, începând cu 01.02.2006 și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței, sume reactualizate potrivit indicelui de inflație începând cu data de 01.02.2006 și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, că acesta este ordonator de credite și este și cel care a negociat Contractul Colectiv de Muncă nr. 197 din 8 Februarie 2006.
Membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt angajații pârâtei de II și fac parte din personalul angajat în ramura cultură și cărora li se aplică prevederile Contractului Colectiv de Muncă nr. 197 din 8 Februarie 2006 - unic la nivel de ramură cultură pentru anii 2006-2008, publicat în Monitorul Oficial, Partea V, nr. 5 din 4 aprilie 2006.
ontractul colectiv de muncă s-a încheiat între salariații reprezentați prin Uniunea Sindicală din Cultură (), constituită din Federația Sindicatelor Artiștilor Interpreți din România (), Federația Sindicatelor din Bibliotecile din România () și Uniunea Sindicatelor din Instituțiile de () și patronatul reprezentat prin Ministerul Culturii și Cultelor ().
Potrivit art. 1 și 2 din respectivul contract, ărțile p. contractante recunosc și acceptă pe deplin că sunt egale și libere în negocierea contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură și se obligă să respecte în totalitate prevederile acestuia, iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică în instituțiile de cultură, indiferent de forma de organizare, de subordonare și de caracterul activității.
Instanța a reținut din analiza respectivului ontract colectiv de muncă, că potrivit art. 44, alin. 2, salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile și sporurile la acesta, indexările ulterioare și alte drepturi de natură salarială, în limitele și în condițiile legii. La art. 45 lit. f se prevede că personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale, iar la lit. g se prevede că personalul salariat beneficiază, pentru suprasolicitare neuropsihică, de un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta, pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută, conform prevederilor legale.
Din aceste prevederi legale instanța a constatat că reclamanții, ca angajați în instituțiile de cultură, sunt îndreptățiți să li se plătească respectivele sporuri începând chiar de la data intrării în vigoare a contractului colectiv, astfel că instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, solicitând modificarea în tot a sentinței ca fiind promovată mpotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la primul motiv de recurs arată că din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct.6 Cod procedură civilă, instanța de fond, în mod greșit și în absența oricărei dovezi a stabilit în sarcina pârâtelor obligația de plată a sumei de 1428 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților, nu a precizat punctual ce reprezintă această sumă, simpla exprimare generică potrivit căreia, aceasta ar reprezenta cheltuieli de judecată evidențiind încălcarea flagrantă de către instanță a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
În aceste condiții, consideră că instanța de fond era obligată să se pronunțe în funcție de apărările ambelor părți, privind temeinicia pretențiilor acordării cheltuielilor de judecată, indiferent că acestea sunt pretinse cu titlu de taxe judiciare de timbru sau onorariu de avocat, cu atât mai mult cu cât întinderea lor, stabilită într-un cuantum substanțial de 1428 lei, în raport cu întinderea prestației apărătorului reclamanților.
Arată că acțiunile în justiție întemeiate pe dispozițiile Codului Muncii și ale Legii nr.168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă precum și căile de atac exercitate în astfel de cauze sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Al doilea motiv de recurs se referă la greșita interpretare a instanței avută în vedere la pronunțarea soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției pârâte.
Potrivit dispozițiilor art.282 lit.a și b din Codul muncii, pot fi părți în conflictul individual de muncă al cărui obiect constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, salariații și angajatorul.
Arată că în mod eronat reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârât alături de Națională Română C și Ministerul Culturii și Cultelor, fiind de neconceput existența în aceeași cauză și în aceeași calitate a două persoane juridice cu statut de angajator.
În ceea ce privește Ministerul Culturii și Cultelor, ca organ de specialitate a administrației publice centrale în domeniul culturii, statutul său nu poate fi asimilat aceluia de angajator în raport cu calitatea de salariat a reclamantului, ministerul rămânând în afara cadrului procesual, statutul Ministerului Culturii și Cultelor nu poate fi asimilat nici unuia dintre partenerii sociali definiți ca atare de legislația muncii, În aceste condiții, calitatea sa de ordonator principal de credite nefiind de natură a determina exclusiv prin ea însăși calitatea procesuală pasivă în cauză și, pe cale de consecință, a atrage și răspunderea specifică jurisdicției muncii. generatoare a obligației de plată ca măsură executorie dispusă de instanță.
Al treilea motiv de recurs vizează art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința civilă recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, raportat la faptul că instanța de fond a dispus obligarea ambilor pârâți Națională Română C și Ministerul Culturii și Cultelor la plata sporurilor solicitate în favoarea reclamanților.
Potrivit art.47 Cod procedură civilă ai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună, ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.
a contrario, atunci când obiectul pricinii nu este o obligație comună (solidară) a pârâților și când nu are aceeași cauză, cererea de chemare în judecată nu poate fi formulată împotriva mai multor pârâți, în sensul că aceștia nu pot fi obligați în comun la prestația solicitată prin același petit al acțiunii.
În cazul de față, instanța de fond greșit a considerat că există solidaritate pasivă între cei doi pârâți, creată pe baza subordonării acestora și a modalității de finanțare, interpretându-se extensiv recunoașterea formulată de Ministerul Culturii și Cultelor prin întâmpinare că acesta are calitatea de ordonator principal de credite.
Reclamantul SINDICATUL STUDII DIN ROMÂNĂ C-N, prin întâmpinarea de la 18-23, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
NAȚIONALĂ ROMÂNĂ C-N, prin întâmpinare solicită modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de plată a cheltuielilor de judecată față de această instituție.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârât, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea formulată s-a solicitat obligarea pârâților Ministerul Culturii și Cultelor și Română C la plata unor drepturi salariale reprezentând spor de fidelitate și spor de suprasolicitare neuropsihică.
Temeiul acțiunii îl reprezintă contractul colectiv de muncă pe ramură - cultură, încheiat de sindicatele reprezentative și Ministerul Culturii și Cultelor, publicat în Of. partea a V-a nr. 5/4 aprilie 2006, mai precis capitolul IV al contractului respectiv art. 44 și următoarele, unde este reglementată salarizarea și alte drepturi salariale.
Potrivit art. 44 alin. 1, anterior indicat, pentru munca prestată în condițiile prevăzute de contractul individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani, convenit la încheierea contractului individual de muncă, indiferent de natura instituției în care își desfășoară activitatea.
Conform alin. 2 al aceluiași articol, salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile, sporurile, indexările ulterioare și alte drepturi de natură salarială, în limitele și în condițiile legii.
În legătură cu sporurile, art. 45 din CCM arată că acestea se acordă, în condițiile legii și sunt cele enumerate sub literele a-
Între aceste sporuri, la litera f se regăsește sporul de fidelitate de 15% pentru personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură, conform prevederilor legale, iar la lit. g se prevede un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută conform prevederilor legale.
Dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură de cultură, în principiu nu sunt lovite de nulitate, apărarea formulată de pârâtă
în acest sens fiind nefondată.
Astfel, este adevărat că, în conformitate cu art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate, iar conform art. 12 din aceeași lege contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare dar nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Dar, așa cum rezultă din partea introductivă a CCM pe ramură cultură, acesta a fost încheiat de mai multe federații sindicale cu patronatul (Ministerul Culturii și Cultelor), ce cuprind membrii cu diverse activități, printre care pot fi categorii care, în prezent, sau pe viitor (în intervalul pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă) să aibă reglementate, prin legi generale, unul sau mai multe din sporurile cuprinse în art. 45.
Așadar, deși contractul colectiv de muncă pe ramura cultură (pe anii 2006-2008) nu este nul (în principiu) el nu constituie temei legal pentru drepturile solicitate de către reclamantul Sindicatul Studii din cadrul Române, în numele membrilor săi.
Aceasta întrucât, nu există nici o dispoziție legală în vigoare la data formulării acțiunii care să stabilească în favoarea categoriei sociale din care fac parte membri sindicatului reclamant drept la sporul de fidelitate și respectiv de suprasolicitare neuropsihică.
În lipsa unor asemenea dispoziții, aplicarea art. 45 din CCM nu este posibilă, întrucât, acest contract cadru prevede pentru bugetari, existența unor legi speciale de salarizare, care să reglementeze drepturile solicitate.
În același sens a fost reglementată salarizarea și prin art. 157 din Codul muncii, care prevede în alin. 2, că, sistemul de salarizare pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice, finanțate integral sau majoritar de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Dispozițiile art. 151din OG nr. 21/2007 astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 353/2007 intră în vigoare abia la data de 01 septembrie 2008, potrivit art. II din Legea nr. 353/2007, prin urmare un astfel de temei legal, care nu a fost pus în discuție la fondul cauzei, va putea fi invocat doar pentru o perioadă ulterioară acestei date, cu respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și fără schimbarea cauzei juridice a acțiunii în recurs.
Față de argumentele mai sus reținute se constată că acțiunea reclamanților este lipsită de temei legal, iar sentința prin care a fost admisă, este netemeinică, privită prin prisma art. 304 pct. 9.proc.civ.
Recursul pârâtului va fi prin urmare admis în parte, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3.proc.civ. și urmează a se modifica sentința în sensul respingerii ca nefondate în întregime a acțiunii și a menținerii dispozițiile sentinței atacate în ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR împotriva sentinței civile nr. 923 din 26 mai 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL LOR STUDII DIN CADRUL ROMÂNE C, împotriva pârâților MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR ȘI ROMÂNĂ
Menține dispozițiile sentinței atacate în ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
- - - - - -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 3 ex. la data de 05.01.2009
Judecător fond -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
