Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2421/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2421/R/2008
Ședința publică din data de 10 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
- -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor împotriva sentinței civile nr. 1887/16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați, și pe pârâta intimată NAȚIONALĂ ROMÂNĂ C-N, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 9 decembrie 2008, prin serviciul de registratură al instanței, atât pârâta intimată Națională Română C-N, cât și reclamanții intimați au depus întâmpinare.
Totodată, se constată că recursul pârâtului Ministerul Culturii și Cultelor nu a fost comunicat reclamanților intimați și, însă din cuprinsul întâmpinării reclamanților rezultă că aceștia au luat la cunoștință de conținutul recursului și și-au ales toți același domiciliu procesual.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1887 din 16 oct.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR.
S-a admis acțiunea formulată de către reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR și NAȚIONALĂ ROMÂNĂ C-N și în consecință:
Pârâta de rând 2 fost obligată să calculeze sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază începând cu data de 08.02.2006 și până la 21.07.2008, data introducerii cererii de chemare în judecată, pentru reclamanții de rând 2, 3 și 4.
Au fost obligați pârâții în solidar să plătească sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază începând cu data de 08.02.2006 și până la 21.07.2008, data introducerii cererii de chemare în judecată, pentru reclamanții de rând 2,3 și 4, actualizat potrivit indicelui de inflație.
Pârâta de rând 2 fost obligată să calculeze sporul de suprasolicitat neuropsihică de 5% din salariul de bază pentru fiecare treaptă/gradație deținută, începând cu data de 08.02.2006 și până la 21.07.2008, data introducerii cererii de chemare în judecată, pentru toți reclamanții.
Au fost obligați pârâții în solidar să plătească sporul de suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază pentru fiecare treaptă/gradație deținută, începând cu data de 08.02.2006 și până la 21.07.2008, data introducerii cererii de chemare în judecată, pentru toți reclamanții, actualizat potrivit indicelui de inflație.
Pârâta de rând 2 fost obligată să calculeze sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază începând cu data de 30.01.2008 și până la 21.07.2008, data introducerii cererii de chemare în judecată, pentru reclamanta de rând 4.
Pârâții au fost obligați în solidar să plătească sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază, începând cu data de 30.01.2008 și până la 21.07.2008, data introducerii cererii de chemare în judecată, pentru reclamantul de rând 4, actualizat potrivit indicelui de inflație.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut potrivit prevederilor art.45 alin.1 lit.f și g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură - cultură, pentru anii 2006 - 2008, personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale și beneficiază, pentru suprasolicitare neuro-psihică de un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta, pentru fiecare treaptă/gradați profesională deținută conform prevederilor legale.
Prevederile acestui contract colectiv de muncă se aplică în instituțiile de cultură, indiferent de forma de organizare, de subordonare și de caracterul activității, clauzele lui produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile de cultură din ramura de activitate pentru care s-a încheiat, acest contract cuprinde drepturile și obligațiile patronilor și ale salariaților și executarea lui este obligatorie pentru părți.
Reclamanții au solicitat pârâtului Ministerul Culturii și Cultelor acordarea acestor drepturi la data de 19.07 și 16.10.2006.
Pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor a răspuns la data de 06.12.2006 că aceste sporuri sunt aprobate pentru personalul din bibliotecile publice și din muzee conform prevederilor Legii 334/2002 și Legii 311/2003 și că salariaților din cadrul teatrului Național " " nu se pot acorda.
S-a reținut că această susținere a pârâtului este nejustificată deoarece precizarea "conform prevederilor legale" din finalul art.45 alin.1 lit.f și g din Contractul Colectiv de Muncă se referă la cuprinsul salariului, în speță sporuri și nu face trimitere la Legile nr.334/2002 și 322/2003.
În această situație cererile reclamanților au fost admise.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În primul motiv de recurs, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, critică greșita interpretare a instanței avută în vedere la pronunțarea soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției noastre.
Astfel, din motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, rezultă că pretențiile reclamanților au ca origine raporturi juridice izvorând din executarea contractelor individuale de muncă (acordarea de sporuri, ca drepturi accesorii drepturilor salariale) deci raporturi juridice de muncă dintre angajatori și salariați, circumscrise indubitabil jurisdicției muncii.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 282 litera (a) și (b) din Codul Muncii actual (Legea nr.53/2003), pot fi părți în conflictul individual de muncă al cărui obiect constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Consideră că în mod eronat reclamanții au chemat în judecată în calitate de pârât alături de Națională Română C- și Ministerul Culturii și Cultelor, fiind de neconceput existența în aceeași cauză și în aceeași calitate a două persoane juridice cu statut de angajator.
În ceea ce privește Ministerul Culturii și Cultelor, ca organ de specialitate a administrației publice centrale în domeniul culturii, statutul său nu poate fi asimilat aceluia de angajator în raport cu calitatea de salariat a reclamantului, ministerul rămânând în afara cadrului procesual și urmând a se dispune scoaterea sa din cauză.
De altfel, chiar reclamanții își întemeiază în drept obiectul acțiunii pe dispozițiile art. 281, 283 pct. c și urm. din Codul Muncii, prin aceasta limitându-și cadrul procesual exclusiv față de Națională Română C-N cu care se află în raporturi de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 281 din Codul Muncii"Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă, prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", or, statutul Ministerului Culturii și Cultelor nu poate fi asimilat niciunuia dintre partenerii sociali definiți ca atare de legislația muncii, în aceste condiții, calitatea sa de ordonator principal de credite nefiind de natură a determina exclusiv prin ea însăși calitatea procesuală pasivă în cauză.
Al doilea motiv de recurs vizează art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința civilă recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, raportat la faptul că instanța de fond a dispus obligarea ambilor pârâți, Națională Română C și Ministerul Culturii și Cultelor la plata sporurilor solicitate în favoarea reclamanților.
Potrivit art.47 Cod procedură civilă "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună, ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză".
În cazul de fată, instanța de fond greșit a considerat că există solidaritate pasivă între cei doi pârâți, creată pe baza subordonării acestora și a modalității de finanțare, interpretându-se extensiv recunoașterea formulată de Ministerul Culturii și Cultelor prin întâmpinare că acesta are calitatea de ordonator principal de credite.
Consideră că obligația de plată nu poate fi solidară într-o pricină în care, sub incidenta jurisdicției muncii, raportul obligațional vizează strict - conform art.282 din Codul Muncii - partenerii sociali, definiți ca atare în conflictele de muncă, Ministerul Culturii și Cultelor neputând fi asimilat niciunuia dintre aceștia, câtă vreme el nu se află în raporturi contractuale de muncă cu reclamanții.
Reclamanții, prin întâmpinarea de la 15-16, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate.
NAȚIONALĂ ROMÂNĂ C-N, prin întâmpinarea de la 18-19, solicită respingerea excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Culturii și Cultelor.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârât, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea formulată s-a solicitat obligarea pârâților Ministerul Culturii și Cultelor și Națională Română C-N la plata unor drepturi salariale reprezentând spor de fidelitate și spor de suprasolicitare neuropsihică.
Temeiul acțiunii îl reprezintă contractul colectiv de muncă pe ramură - cultură, încheiat de sindicatele reprezentative și Ministerul Culturii și Cultelor, publicat în Of. partea a V-a nr. 5/4 aprilie 2006, mai precis capitolul IV al contractului respectiv art. 44 și următoarele, unde este reglementată salarizarea și alte drepturi salariale.
Potrivit art. 44 alin. 1, anterior indicat, pentru munca prestată în condițiile prevăzute de contractul individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani, convenit la încheierea contractului individual de muncă, indiferent de natura instituției în care își desfășoară activitatea.
Conform alin. 2 al aceluiași articol, salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile, sporurile, indexările ulterioare și alte drepturi de natură salarială, în limitele și în condițiile legii.
În legătură cu sporurile, art. 45 din CCM arată că acestea se acordă, în condițiile legii și sunt cele enumerate sub literele a-
Între aceste sporuri, la litera f se regăsește sporul de fidelitate de 15% pentru personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură, conform prevederilor legale, iar la lit. g se prevede un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută conform prevederilor legale.
Dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură de cultură, în principiu nu sunt lovite de nulitate, apărarea formulată de pârâtă
în acest sens fiind nefondată.
Astfel, este adevărat că, în conformitate cu art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate, iar conform art. 12 din aceeași lege contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare dar nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Dar, așa cum rezultă din partea introductivă a CCM pe ramură cultură, acesta a fost încheiat de mai multe federații sindicale cu patronatul (Ministerul Culturii și Cultelor), ce cuprind membrii cu diverse activități, printre care pot fi categorii care, în prezent, sau pe viitor (în intervalul pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă) să aibă reglementate, prin legi generale, unul sau mai multe din sporurile cuprinse în art. 45.
Așadar, deși contractul colectiv de muncă pe ramura cultură (pe anii 2006-2008) nu este nul (în principiu) el nu constituie temei legal pentru drepturile solicitate de către reclamanți.
Aceasta întrucât, nu există nici o dispoziție legală în vigoare la data formulării acțiunii care să stabilească în favoarea categoriei sociale din care fac parte membri sindicatului reclamant drept la sporul de fidelitate și respectiv de suprasolicitare neuropsihică.
În lipsa unor asemenea dispoziții, aplicarea art. 45 din CCM nu este posibilă, întrucât, acest contract cadru prevede pentru bugetari, existența unor legi speciale de salarizare, care să reglementeze drepturile solicitate.
În același sens a fost reglementată salarizarea și prin art. 157 din Codul Muncii, care prevede în alin. 2, că, sistemul de salarizare pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice, finanțate integral sau majoritar de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Dispozițiile art. 151din OG nr. 21/2007 astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 353/2007 intră în vigoare abia la data de 01 septembrie 2008, potrivit art. II din Legea nr. 353/2007, prin urmare un astfel de temei legal, care nu a fost pus în discuție la fondul cauzei, va putea fi invocat doar pentru o perioadă ulterioară acestei date, cu respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și fără schimbarea cauzei juridice a acțiunii în recurs.
Față de argumentele mai sus reținute se constată că acțiunea reclamanților este lipsită de temei legal, iar sentința prin care a fost admisă, este netemeinică, privită prin prisma art. 304 pct. 9.proc.civ.
Recursul pârâtului va fi prin urmare admis, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3.proc.civ. și urmează a se modifica sentința în sensul respingerii ca nefondate în întregime a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR împotriva sentinței civile nr. 1887 din 16 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR și NAȚIONALĂ ROMÂNĂ C-
Menține dispozițiile sentinței atacate în ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
- - - - - -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 3 ex. la data de 05.01.2009
Judecător fond -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
