Obligație de a face. Decizia 2422/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2422/R/2008
Ședința publică din data de 10 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
- -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 1889 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul cu nr-, privind și pe pârâta intimată -REGIONALA DE TRANSPORT CĂLĂTORI C, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâtul intimat, la data de 5 decembrie 2008, prin serviciul de registratură al instanței, a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și în rejudecare, obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, în temeiul Legii nr. 226/2006. Cu cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1889 din 16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă ca rămasă fără obiect acțiunea reclamantului G împotriva pârâtei - Regionala de Transport Feroviar C, fiind respinsă și cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul Gac hemat în judecată p pârâta - Regionala de Transport feroviar de Călători C și a solicitat obligarea pârâtei să-i elibereze adeverințe din care să rezulte toate sporurile și adaosurile menționate în statele de plată și care au alcătuit salariul brut, respectiv indemnizația de parcurs, ore de noapte, spor vechime, de muncă grea, de muncă periculoasă, ore suplimentare, duminica și sărbători legale, care au constituit baza de calcul la asigurările sociale de stat, precum și o adeverință prevăzută de Legea 226/2006, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că pârâta nu i-a eliberat adeverințele solicitate.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantului motivând că a eliberat adeverințele solicitate.
La data de 12.09.2008, pârâta a eliberat adeverința nr.2570 din care rezultă salariile brute realizate de reclamant în perioada 1963-1991 la C și sporul pentru munca prestată în timpul nopții aferent acestei perioade.
În ce privește adeverința prevăzută de Legea 226/2006, pârâta i-a răspuns prin adresa nr.2359/2008.
În această situați, cererea reclamantului a fost apreciată ca lipsită de obiect și a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul Gad eclarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul obligării pârâtei la eliberarea unei adeverințe în baza Legii nr.226/2006, precum și la plata cheltuielilor de judecată de 200 lei.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că adeverința nr.2570/12.09.2008 i-a fost eliberată după ce a suportat cheltuieli de judecată, deși solicitat pârâtei emiterea acestui act din anul 2006.
De asemenea se susține că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță că pârâta a dar curs solicitărilor reclamantului întemeiate pe Legea nr.226/2006 prin adresa nr.2359/2008, deoarece prin acest act pârâta i-a refuzat eliberarea adeverinței, cu toate că potrivit pct.11 din Ordinul nr.572/2006, pretențiile sale sunt întemeiate.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe care să ateste toate drepturile de natură salarială de care a beneficiat, precum și a unei adeverințe prevăzute de Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.
În cursul procesului pârâta a emis adeverința nr.2570/2008 privitoare la drepturile de natură salariale, aspect sub care soluția respingerii ca rămasă fără obiect a acțiunii se justifică.
Cum însă, prin adresa nr.2359/2008 (22 fond) pârâta i-a refuzat reclamantului beneficiul recunoașterii aplicării prevederilor Legii nr.226/2006, apreciind că nu i se aplică ca urmare a pensionării sale anterior datei de 01.04.2004, Curtea constată că prima instanță nu a identificat în mod corect obiectul acestui petit.
Astfel, este evident că reclamantul nu urmărește să afle punctul de vedere al pârâtei referitoare la aplicarea în cazul său a Legii nr.226/2006, ci scopul său este de a obține recunoașterea beneficiului acordat de acest act normativ. Soluția de respingere a acțiunii ca rămasă fără obiect constă în recunoașterea dreptului pe parcursul judecății, ceea ce, în această privință, nu s-a realizat.
În acest context, Curtea reține că este posibilă analiza în recurs a temeiniciei pretențiilor reclamantului, fiind o chestiune de raportare a legii la starea de fapt.
Este real că reclamantul s-a pensionat anterior datei de 01.04.2001, însă angajatorul sau fostul angajator nu are posibilitatea legală de a cenzura drepturile salariatului pe care acesta le poate valorifica în momentul pensionării, acesta fiind atributul exclusiv al caselor teritoriale de pensii.
Or, potrivit art.11 din Ordinul nr.572/2006, se asimilează stagiilor de cotizare în condiții speciale perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 226/2006 pe durata programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă din cadrul unităților prevăzute în anexa nr. 2 la această lege, activități încadrate, conform legislației anterioare acestei date, în grupa I de muncă.
acestor stagii de cotizare se face cu carnetul de muncă, completat conform prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, și/sau cu adeverințe eliberate, potrivit legii, de angajatorul la care a lucrat persoana respectivă sau, după caz, de instituția care a preluat arhivele acestuia. Modelul adeverinței este prezentat în anexa nr. 3 la prezentele norme tehnice.
Prin urmare, în temeiul acestor dispoziții legale, care se referă expres la perioada anterioară datei de 01.04.2001 reclamantul este îndreptățit, conform art. 40 alin. 2 lit. h din Codul Muncii, să i se emită o adeverință referitoare la perioada lucrată anterior datei de 01.04.2001, ceea ce nu înseamnă, în mod automat că va produce efecte în procedura de reevaluare a pensiei, supusă și altor condiții.
În consecință, Curtea va modifica în parte sentința în sensul obligării pârâtei la emiterea unei adeverințe conform Legii nr.226/2006 și pct.11 din Ordinul nr.572/2006.
De asemenea, aceeași soluție de modificare se impune și în privința cheltuielilor de judecată având în vedere că un petit a fost admis, iar respingerea celuilalt ca rămas fără obiect reflectă culpa procesuală a pârâtei, care a eliberat doar în cursul procesului adeverința pretinsă, după ce reclamantul a suportat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 1889 din 16 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtei Societatea națională de Transport Feroviar de Călători A B - Regionala de Transport Feroviar de Călători C și, în consecință:
Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în temeiul Legii nr. 226/2006 și pct. 11 din Ordinul nr. 572/2006.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 200 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Menține dispozițiile sentinței atacate în ce privește respingerea acțiunii pentru eliberarea adeverinței privind sporurile și adaosurile, ca fiind rămasă fără obiect.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
- - - - ---
GREFIER
Red./
3 ex./12.01.2009
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
