Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2496/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2496/R/2009
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Griga
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor împotriva sentinței civile nr. 958 din 16 iulie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimații și TEATRUL DE STAT C, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtului intimat Teatrul de Stat C, consilier juridic, care depune împuternicire de reprezentare juridică, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 alin. 2.proc. civ.
Reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar întâmpinare și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemafiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului în ce privește excepția calității procesuale, și lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului în ceea ce privește caracterul nefondat al pretențiilor salariale.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 958 din 16.07.09 a Tribunalului Cluj pronunțate în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR ȘI PATRIMONIUL NAȚIONAL.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR ȘI PATRIMONIUL NAȚIONAL și TEATRUL DE STAT C și în consecință au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamantei a sporului fidelitate de 15% din salariul de bază și a sporului pentru suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază pentru fiecare treaptă sau gradație profesională deținută de aceasta, raportat la salariul de bază, începând cu 01.02.2006 și până la data de 31.12.2007, sume ce au fost actualizate potrivit indicelui de inflație calculat până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 252,70 lei în favoarea reclamantei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, a fost respinsă având în vedere că această instituție a fost ordonator principal de credite și a fost și partea care a negociat Contractul Colectiv de Muncă nr. 197 din 8 Februarie 2006. Mai mult chiar, acesta a răspuns negativ prin adresa nr. 4141/23.11.2006 la solicitările e C-
Reclamanta este angajată a de Stat din C-N și face parte din personalul angajat în ramura cultură și cărora li se aplică prevederile Contractului Colectiv de Muncă nr. 197 din 8 Februarie 2006 - unic la nivel de ramură cultură pentru anii 2006-2008, publicat în Monitorul Oficial, Partea V, nr. 5 din 4 aprilie 2006.
ontractul colectiv de muncă s-a încheiat între salariații reprezentați prin Uniunea Sindicală din Cultură (), constituită din Federația Sindicatelor Artiștilor Interpreți din România (), Federația Sindicatelor din Bibliotecile din România () și Uniunea Sindicatelor din Instituțiile de () și patronatul reprezentat prin Ministerul Culturii și Cultelor ().
Potrivit art. 1 și 2 din respectivul contract ărțile p. contractante recunosc și acceptă pe deplin că sunt egale și libere în negocierea contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură și se obligă sa respecte în totalitate prevederile acestuia, iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică în instituțiile de cultură, indiferent de forma de organizare, de subordonare și de caracterul activității.
Instanța a reținut din analiza respectivului ontract colectiv de muncă, că potrivit art. 44, alin. 2, salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile și sporurile la acesta, indexările ulterioare și alte drepturi de natură salarială, în limitele și în condițiile legii. La art. 45.1 lit. f se prevede că personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale, iar la lit. g se prevede că personalul salariat beneficiază, pentru suprasolicitare neuropsihică, de un spor de 5% din salariul de bază pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută, care face parte din acesta, conform prevederilor legale.
Potrivit prevederilor art. 41 lin. 5 din Constituția României, forța obligatorie a contractelor colective de muncă este garantată. Respectivele prevederi legale sunt reiterate și în Legea nr. 130/1996 și în Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cultură.
Din aceste prevederi legale instanța a constatat că salariații reprezentați de reclamant, ca angajați în instituțiile de cultură, sunt îndreptățiți să li se plătească respectivele sporuri începând chiar de la data intrării în vigoare a contractului colectiv, astfel că instanța va admite acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul " Studii " în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL CULTURII, CULTELOR ȘI NAȚIONAL ȘI TEATRUL DE STAT și va obliga pârâții să plătească reclamantei sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază și sporul de suprasolicitare neuropsihică de 5 % pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută raportat la salariul de bază, începând cu data de 01.02.2006 și până la data de 31.12.2007, sume care vor fi actualizate potrivit indicelui de inflație calculat până la data plății efective.
În temeiul art. 274. proc. Civ, instanța a obligat pârâții, fiind părți căzute în pretenții, la plata sumei de 252,70 lei în favoarea reclamantei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Național, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii față de această instituție, neavând calitate procesuală pasivă iar în subsidiar, ca fiind nefondată.
În motivare, invocându-se motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 Cod procedură s-a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul motivării superficiale a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Culturii, Cultelor și Național, excepție întemeiată în opinia recurentului întrucât litigiul de muncă vizează respectarea contractului individual de muncă, iar Ministerul nu este parte în raportul juridic de muncă.
Cu privire la al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, recurentul a relevat că din motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, rezultă că pretențiile reclamantului au la origine raporturi juridice izvorând din executarea contractelor individuale de muncă (acordarea de sporuri, ca drepturi accesorii drepturilor salariale) deci raporturi juridice de muncă dintre angajator și salariați, circumscrise indubitabil jurisdicției muncii.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 282 litera (a) și (b) din Codul Muncii actual (Legea nr. 53/2003), pot fi părți în conflictul individual de muncă al cărui obiect constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator - așa cum sunt definite mai sus - salariații și angajatorul.
Prin al treilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă s-a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul obligării în solidar a pârâților nu este o soluție legală, atâta vreme cât între reclamanți și Ministerul Culturii nu există raport obligațional, Contractul Colectiv de Muncă fiind legea părților, dar numai dacă este încheiat conform legii.
S-a mai învederat că din analiza reglementărilor cuprinse în Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - Cultură pe anii 2006-2008 se poate observa că sporurile prevăzute la art. 45 lit. "f și "g" din Contract, respectiv sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază și sporul de suprasolicitare neuropsihică de 5% din salariul de bază (ce formează obiectul acțiunii) se acordă diferențiat si limitativ, în condițiile legii, această împrejurare prefigurând, pe fondul cauzei, în condițiile admiterii recursului, respingerea acțiunii ca nefondată.
De asemenea, nu există dispoziții legale care să îndreptățească pe reclamanți la obținerea sporurilor solicitate și cele prevăzute pentru alte categorii de personal încadrat în diferite instituții de cultură nu pot fi date, prin asimilare, reclamanților aceștia făcând parte din personalul bugetar, sistemul de salarizare fiind stabilit conform art. 157 alin 2 Codul Muncii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Acțiunea reclamantei formulată în calitate de angajată la Teatrul de Stat C, prin care a solicitat calcularea și plata sporului de fidelitate și respectiv sporul de suprasolicitare neuropsihică se întemeiază pe dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură Cultură - încheiat pentru anii 2006-2008.
Primul motiv de recurs invocat vizează aplicarea greșită a legii de către prima instanță la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului, astfel încât se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.9 și nu 304 pct.7 Cod procedură civilă. Curtea apreciază că soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii este legală având în vedere faptul că acțiunea reclamanților a fost fondată exclusiv pe prevederile Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură -Cultură, negociat cu acest minister.
O hotărâre judecătorească este susceptibilă de a fi modificată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă dacă a fost pronunțată cu interpretarea greșită a unui act juridic civil în sens de convenție conform art. 942 Cod civil. Este vorba însă de interpretarea actului juridic în sine, după regula instituită de art. 969 Cod civil. Recurentul nu a arătat în dezvoltarea motivelor de recurs are este actul juridic interpretat eronat de prima instanță, prin acest motiv de recurs reiterându-se de fapt critici cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, critici apreciate ca fiind nefondate de instanța de recurs.
Potrivit art. 157 alin 2 din Codul Muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau majoritar de la bugetul de stat, bugetele locale,etc. se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
S-a prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în instituția pârâtă că, angajații beneficiază de spor de fidelitate, precum și de spor pentru suprasolicitare neuropsihică, conform prevederilor legale.
Prin această dispoziție, Contractul colectiv de muncă a respectat prevederile art. 12 din Legea nr.130/1996, care interzice negocierea unor drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, precum și ale art. 137 Codul Muncii.
Având în vedere faptul că prin anumite acte normative, prin care au fost reglementate drepturile salariale ale personalului instituțiilor din ramura CULTURĂ nu s-au prevăzut drepturile solicitate de reclamanți, aceștia nu pot invoca pentru pretențiile formulate clauzele contractului colectiv de muncă, acesta condiționând acordarea sporurilor de existența unor prevederi legale în acest sens.
Față de argumentele mai sus reținute se constată că acțiunea reclamantei este lipsită de temei legal, iar sentința prin care a fost admisă, este netemeinică, privită prin prisma art. 304 pct. 9.proc.civ.
Având în vedere aceste considerente și reținând și faptul că față de modul cum va fi soluționată acțiunea recurentul nu mai este obligat în solidar la plata drepturilor salariale (astfel încât criticile sale referitoare la obligarea pârâților în solidar nu mai subzistă), în temeiul art. 312 alin. 1 și 3.proc.civ. și urmează să se admită în parte recursul și să se modifice sentința în sensul respingerii ca nefondate în întregime a acțiunii și a menținerii dispozițiile sentinței atacate în ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR împotriva sentinței civile nr. 958 din 16.07.09 a Tribunalului Cluj pronunțate în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR și TEATRUL DE STAT C, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact./5 ex./15.12.2009
Jud.fond: și
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Sergiu Diaconescu, Daniela Griga
