Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2524/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2524/R/2009
Ședința publică din data 17 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Sergiu Cătălin Boboș Dana
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și alții împotriva sentinței civile nr. 645 din 19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, privind și pe intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin M, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL MARAMUREȘ și CNCD, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Verificând actele existente la dosarul cauzei, având în vedere că părțile au solicitat judecata în lipsă a cauzei, Curtea apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 645 din 19 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
De asemenea, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții:, G, judecători și, B, personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Vișeu d S u s, împotriva pârâților: Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că excepția invocată de Consiliul pentru Combaterea Discriminării este întemeiată, întrucât acesta nu a putut fi chemat în instanță în calitate de pârât, deoarece Consiliul, conform art. 16-20 din OG 137/2000 republicată, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice disp. legislației în materie de discriminare cu toate completările și modificările ulterioare, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea este neîntemeiată deoarece, sporul de calculator la care se referă reclamanții nu reprezintă altceva decât o reglementare a sporului pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, iar nu un spor distinct, spor care, de altfel, nu este reglementat ca atare în favoarea reclamanților prin nici un act normativ.
Prin urmare, reclamanții primeau sporul pretins, întrucât legiuitorul a reglementat acordarea lui prin art. 22 din OG8/2007 și prin art. 48 din Legea 50/1996 și
Cu privire la al doilea petit de acordare a 3 zile concediu de odihnă, cererea a fost considerată neîntemeiată întrucât art. 65 din Legea 567/2004 prevede că "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești beneficiază de concediu de odihnă plătit de 30 zile lucrătoare", iar durata concediului de odihnă de care beneficiază personalul din sistemul autorității judecătorești este reglementată de legislația specifică acestor categorii profesionale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, G, -, -A, B, și solicitând modificarea în totalitate a hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris, respectiv obligarea Tribunalului Maramureș și a Curții de Apel Cluj în calitate de ordonatori terțiari de credite la plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv de 15 % din salariul de bază brut, pe perioada octombrie 2004 și în continuare, sume actualizate, în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora și obligarea pârâtei de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și la acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data introducerii prezentei acțiuni, precum și cu trei ani înaintea acestei date.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții arată că din anul 2003 munca se desfășoară la calculator care le afectează sănătatea și nu au primit nici un spor, așa cum sunt acordate de alți angajatori în favoarea: salariaților din domeniul sanitar, salariaților din domeniul industriei petrochimice, personalului angajat in administrația locală și județeană personalului informatic de la Înalta Curte de Casație și Justiție, salariaților din Ministerul Justiției.
Reclamanții se consideră discriminați în sensul art. 2 alin. 1-3, art. 6 din OUG 137/2000, și prin prisma art. 2 pct. 1 Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 21 din Carta Drepturilor și Libertăților Fundamentale și Directiva 2000//78.
S-a mai susținut că deși prin natura munci reclamanții petrec mai mult de 80% din timpul zilnic la calculator, cu stres și încordare neuropsihică, potrivit prev. art. 142 nu li se acordă un concediu suplimentar de 3 zile, drept care se acordă însă altor categorii de salariați din unitățile bugetare.
Intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M prin întâmpinarea depusă la fila 49 solicită respingerea recursului formulat de reclamanți cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Intimatul MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului formulat de reclamanți cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
Reclamanții au calitate de judecători și personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Vișeu d e.
Salarizarea judecătorilor este reglementată de OUG 27/2006 cu modificările ulterioare, iar salarizarea grefierilor este reglementată de acte normative speciale (Legea 50/2006, OUG nr. 8/ 2007).
Aceste acte normative prevăd atât criteriile de stabilire a salariului de bază cât și indemnizațiile și sporurile de care poate beneficia judecătorii și personalul auxiliar de specialitate de la instanțe.
Drepturile prevăzute de aceste acte normative au fost recunoscute și reclamanții au beneficiat de ele, aceștia pretinzând drepturi prevăzute de alte acte normative decât cele de mai pentru alte categorii de personal, din care reclamanții nu fac parte (încadrați în sistemul sanitar, la instituții ale administrației publice locale sau județene, respectiv salariați din domeniul industriei chimice sau ai Ministerului justiției).
Din cele ce preced rezultă că judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate ce funcționează la instanțele de judecată le sunt aplicabile alte acte normativ decât cele ce reglementează salarizarea personalului din cadrul altor instituții bugetare, aceștia din urmă beneficiind de o salarizare diferită.
De altfel, tocmai această reglementare diferită constituie temei al acțiunii formulate de reclamanți, care invocă discriminarea prohibită de normele interne și europene.
Însă, prin Deciziile nr. 818, 819 și 820 din 03.07.2008, respectiv prin Decizia nr. 1325/04.12.2008 Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile OG 137/2000, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Or, ceea ce solicită reclamanții sunt aplicarea unor acte normative care se referă la alte categorii profesionale.
În raport de aceste decizii ale Curții Constituționale, constatarea discriminării privită prin prisma OG137/2000 nu mai este posibilă.
În mod corect a reținut prima instanță faptul că sporul de calculator la care se referă reclamanții nu reprezintă altceva decât o reglementare a sporului pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, iar nu un spor distinct, spor care, de altfel, nu este reglementat ca atare în favoarea reclamanților prin nici un act normativ.
Curtea reține că acțiunea reclamanților nu este întemeiată nici prin prisma dispozițiilor Codului muncii, având în vedere următoarele:
Conform art.154 alin.3 din același cod, la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, etc.
Or, reclamanții nu au invocat nici unul din criteriile prevăzute de textul legal de mai ce ar fi determinat un tratament discriminatoriu.
Pe de altă parte, reclamanții nu au invocat nici prejudicierea lor prin încălcarea unor drepturi prevăzute de legile specifice de salarizare, dimpotrivă, au solicitat aplicarea unor dispoziții legale vizând salarizarea personalului dintr-o altă instituție a statului, cerere care însă nu poate fi primită.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de acordare a 3 zile în plus la concediul de odihnă, în mod judicios a apreciat tribunalul faptul că este neîntemeiată, întrucât durata concediului de odihnă de care beneficiază personalul din sistemul autorității judecătorești este reglementată de legislația specifică acestor categorii profesionale.
Întradevăr, potrivit art. 142 din Codul muncii, alariații care lucrează in condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap si tinerii în vârstă de pana la 18 ani beneficiază de un concediu de odihna suplimentar de C puțin 3 zile lucrătoare.
Dar, tot Codul muncii la art. 1 alin. 2 statuează că: "prezentul cod se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, numai in măsura in care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii"
În privința reclamanților, așa cum a reținut tribunalul, există reglementări speciale care stabilesc în mod expres numărul zilelor de care judecătorii și personalul auxiliar beneficiază de concediu de odihnă și care se aplică cu prioritate față de legea generală.
Având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți, G, -, -A, B, și împotriva sentinței civile nr. 645 din 19.05.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - - -
Red./
35 ex./15.12.2009
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Dana
