Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 258/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 258
Ședința publică din data de 04 martie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, în și reprezentant legal al reclamanților, -, G, OG, C, a, a, I, G, a, -, prin reprezentant legal, toți cu domiciliul ales în P,-, județul P, pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului P, prin reprezentant legal, cu sediul în P,. nr. 14-16, județul P și pârâtul Consiliul Județean P cu sediul în P,--4, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1509 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-intervenientă - domiciliată în P,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 26 februarie 2008, și apoi la data de 04 martie 2008 întrucât unul din membrii completului de judecată se află în concediu de odihnă, respectiv doamna JUDECĂTOR 2: Simona Petruța Buzoianu Ioana
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Reclamanții, în și reprezentant legal al reclamanților, -, G, OG, C, a, a, I, G, a, -, prin reprezentant legal, au chemat în judecată pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului P și Consiliul Județean P pentru a fi obligați la echivalentul valoric al bonurilor de masă (tichete de masă) pentru perioada 15 iunie - 31 decembrie 2005, la plata primei de vacanță aferentă anilor 2005-2007, la plata sporului pentru ore suplimentare în cotă de 100% pentru zilele de sâmbătă și duminică lucrate peste program, conform contractului colectiv de muncă, ca și la echivalentul valoric al echipamentelor de lucru și a sporurilor de 75% pentru personalul sanitar și auxiliar, respectiv 50% pentru personalul administrativ.
În motivarea acțiunii au susținut reclamanții că drepturile bănești solicitate li se cuvin potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate înregistrat sub nr. 6611/15 iunie 2005, că prin sentința civilă nr. 467/2007 pârâtele au fost obligate la plata primelor sus-menționate de concediu pentru anii 2005-2006 și că nu li s-au plătit drepturile solicitate cu toate că legal li se cuvine.
Pârâta Direcția Generală de Asistență Generală Paf ormulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece potrivit prevederilor Legii nr. 511/2004 privind bugetul de stat pentru anul 2005, în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație, prima de vacanță reprezentând un drept acordat exclusiv funcționarilor publici, iar din dispozițiile Codului muncii rezultă că activitățile desfășurate în zilele de sâmbătă și duminică nu reprezintă muncă suplimentară.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și expertiză de specialitate.
Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 15009 din 27 noiembrie 2007 admis în parte acțiunea ca și cererea de intervenție în interes formulată pe parcursul procesului de către Simpna, obligând pârâții să plătească reclamanților și intervenientei drepturile salariale reprezentând val. tichetelor de masă pentru perioada 15 iunie - 31 decembrie 2005, sporul pentru ore suplimentare lucrate în zilele de sâmbătă și duminică pentru perioada 21 august 2006 - 30 septembrie 2007, conform raportului de expertiză, rectificare, întocmit în cauză de, cu actualizarea sumelor respective până la plata efectivă a acestora.
Totodată, au fost respinse capetele de cerere privind obligarea pârâtelor la plata sporurilor solicitate de 75% și respectiv 50%, urmând ca aceste sume să fie deduse din tabelul anexat raportului de expertiză, ca și obligarea pârâtelor la plata primelor de vacanță pentru anii 2005-2007, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că în calitatea lor de salariați, reclamanții și intervenienta sunt îndreptățiți la plata drepturilor salariale, reprezentând val. tichetelor de masă pentru perioada în litigiu, sporurile pentru orele suplimentnare lucrate în zilele de sâmbătă și duminică, referitoare la perioada menționată în raportul de expertiză, sume ce se impun a fi actualizate până la data plății efective ca și la plata val. echipamentului de lucru și protecție, conform prevederilor din contractul colectiv de muncă și foilor colective de prezență.
S-a mai reținut că prin actul adițional nr. 1 la contractul colectiv de muncă nr. 14659/6611 din 15 iunie 2005 s-a prevăzut acordarea unei mese calde pentru reclamanți tuturor salariaților pentru fiecare zi lucrătoare, cu indexarea corespunzătoare.
În legătură cu obligarea pârâților la plata sporurilor de 75% și 50% s-a stabilit că acestea nu se cuvin reclamanților, deoarece pentru condiții deosebit de periculoase sau grave de muncă stabilite de Ministerul Sănătății este de 50-100% din salariul de bază și se acordă, așa cum reiese din adresa nr. 1868/2004 a Ministerului Muncii și Asigurărilor Sociale, în care însă reclamanții nu se încadrează, în lipsa unor buletine de expertizare a locurilor de muncă, cum impun prevederile Regulamentului LV 1132/1993 și art. 8 din HG nr. 281/1993, în același timp reținându-se că pentru anii 2005-2007 reclamanții și intervenienta nu au făcut dovada că li se datorează primele de vacanță.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs toate părțile din proces, sentința fiind criticată pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Pas usținut că în mod greșit a fost obligată la sumele reprezentând tichetele de masă, deoarece în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație, astfel că nici Consiliul Județean P în calitate de ordonator principal de credite și nici ordonator secundar care este pârâta, nu puteau angaja resurse financiare pentru plata ilegală a unor drepturi interzise prin Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă.
De asemenea, pârâta a criticat obligarea sa greșită la plata orelor suplimentare de 100% pentru zilele de sâmbătă și duminică, din moment ce pentru zilele lucrate în perioadele respective este prevăzut un spor de 25% conform prevederilor contractului colectiv de muncă, ceea ce impune modificarea corespunzătoare a sentinței și înlăturarea obligării pârâtei la plata unor astfel de drepturi salariale.
Referitor la obligarea pârâților la echivalentul valoric al echipamentelor de lucru și protecție, s-a solicitat modificarea sentinței și înlăturarea acestei obligații, deoarece nu s-a făcut dovada că salariații reclamanți au achitat din fondul aceste echipamente de lucru sau protecție pentru a fi obligată pârâta la plata lor, în condițiile în care pentru anul 2007 au fost alocate astfel de sume și distribuite în teritoriu, cum s-a susținut și în întâmpinare la fond.
Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată a avut loc pentru o sumă mai mare decât cea cuvenită legal și care trebuia să fie stabilită în mod proporțional în raport cu capetele de cerere admise.
În recursul său, pârâtul Consiliul Județean P, a criticat sentința deoarece nu cuprinde motivele care au stat la baza admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata contravalorii tichetelor de masă, iar în legătură cu cel de-al doilea capăt de cerere, în mod eronat au fost obligați pârâții la plata orelor suplimentare pentru zilele lucrate sâmbăta și duminica, în loc de sporul pentru orele lucrate în zilele de repaus sau sărbători, iar pe de altă parte nu s-a avut în vedere că a fost acordat sporul de 25% conform contractului colectiv de muncă.
În același timp pârâtul a susținut că reclamanții nu au făcut dovada achiziționării echipamentelor de lucru și protecție pentru a fi obligat angajatorul la plata val. acestuia.
În legătură cu acordarea cheltuielilor de judecată susținut pârâtul că acestea au fost stabilite la un cuantum prea ridicat față de cheltuielile necesare și efective din cadrul procesului, în loc să se acorde numai onorariu de expertiză, neavând nici o relevanță achitarea unor sume de către persoane care nu sunt părți în dosar.
Reclamanții și intervenienta au declarat recurs, prin care au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece a fost greșit admisă numai în parte acțiunea, nefiind obligați pârâții și la plata sporurilor de 75% și 50%, în condițiile în care locul de muncă prezintă un grad mare de risc și pericol, evidențiate ca atare și în buletinul de determinare prin expertizare aferent anului 2007, toate acestea impunând concluzia că pârâții trebuiau obligați la plata tuturor drepturilor salariale solicitate.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că nu sunt fondate recursurile declarate de reclamanți și pârâtul Consiliul Județean P, iar recursul declarat de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului P este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Referitor la recursul pârâtului Consiliul Județean
Acesta a susținut că reclamanților nu li se cuvin sporurile pentru orele suplimentare lucrate în zilele de sâmbătă și duminică, iar soluția pronunțată este în contradicție cu probele dosarului.
În speță este de necontestat că reclamanții au prestat activități în zilele de sâmbătă și duminică, așa cum reiese și din foile colective de prezență și cum s-a stabilit și prin expertiza de specialitate efectuată în cauză de, situație în care sunt incidente disp.art. 117 și 119 din Codul muncii cu privire la plata orelor suplimentare, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.
În legătură cu acordarea cheltuielilor de judecată, instanța de fond a stabilit corect cuantumul acestora în raport de cheltuielile efectuate de părți pe parcursul procesului și de disp.art. 274 Cod pr.civilă, astfel că nici acest motiv de recurs al pârâtului nu este fondat.
Referitor la recursul declarat de către reclamanți.
Aceștia au susținut în esență că în mod greșit le-au fost respinse capetele de cerere privind acordarea sporurilor de 75% și respectiv 50% pentru perioada menționată în litigiu.
Motivul de recurs invocat de către aceștia nu este fondat deoarece potrivit Regulamentului de acordare a sporurilor la salariile de bază cu nr. LV 1932/1993 și art. 8 din HG nr. 281/1993, acordarea unor astfel de sporuri are loc pentru salariații care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, condiții care se constată în baza unor buletine de expertizare a locurilor de muncă, în această categorie de personal neîncadrându-se și reclamanții, chiar dacă copii și adulții instituționalizați în unitatea sanitară respectivă prezintă un anumit grad de risc și pericol, astfel de drepturi fiind stabilite numai începând cu anul 2007.
Așa fiind, ambele recursuri, declarate de reclamanți și pârâtul Consiliul Județean P, urmează a fi respinse ca nefondate în baza art. 304 și 312 Cod pr.civilă, nesubzistând motive de nulitate ale sentinței atacate în legătură cu motivele invocate.
În legătură cu recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Această pârâtă a susținut într-un prim motiv de recurs că nu se pot acorda tichetele de masă, nefiind prevăzute în buget, pârâta omite însă să observe că salariaților - reclamanți li se cuvine câte o masă caldă pentru fiecare zi lucrătoare, așa cum rezultă din actul adițional nr. 1 la contractul colectiv de muncă nr. 14659/6611 din 15 iunie 2005, pentru perioada 15 iunie - 31 decembrie 2005.
Este adevărat însă că în mod greșit dreptul invocat în acțiune de către reclamanți a fost reținut de instanță ca fiind un drept care se referă la tichete de masă în loc de o masă caldă care are o altă natură juridică, dar aceasta nu este de natură a nu se acorda un astfel de drept salariaților din moment ce este prevăzut în contractul colectiv de muncă.
Cum, soluția instanței de fond este greșită sub aspectul denumirii dreptului cuvenit reclamanților, este necesară admiterea recursului pârâtei, în baza art. 304 și 312 din Codul d e pr.civilă și în consecință modificarea în parte a sentinței în sensul înlocuirii obligării pârâților la val. tichetelor de masă cu aceea a obligării acestora la plata val. unei mese calde pentru aceeași perioadă în litigiu.
Celelalte motive de recurs invocate de pârâtă referitoare la greșita obligare la plata sporului pentru orele suplimentare prestate în zilele de sâmbătă și duminică și val. echipamentelor de lucru și protecție, sunt nefondate.
Așa cum s-a arătat mai sus, din probe rezultă neîndoielnic prestarea orelor suplimentare respective, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 117 și 119 din Codul muncii, ceea ce impune plata legală a acestora.
Totodată, față de prevederile contractului colectiv de muncă, așa cum reiese și din celelalte înscrisuri depuse la dosar, reclamanții sunt îndreptățiți să li se acorde echipamente de lucru și protecție conform art. 31 din acest contract, obligație neîndeplinită de către pârâți, astfel că în mod corect prima instanță i-a obligat la plata echivalentului valoric al acestora.
În raport de cele arătate și soluția pronunțată de instanța de fond, Curtea constată că nu este fondat nici motivul de recurs privind greșita acordare a cheltuielilor de judecată din moment ce acțiunea reclamanților a fost admisă și sunt incidente disp.art. 274 Cod pr.civilă.
Față de considerentele expuse, sentința instanței de fond va fi modificată în parte, așa cum s-a arătat mai sus, iar restul mențiunilor sale vor fi păstrate așa cum s-a dispus prin hotărâre în mod legal.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanții, în și reprezentant legal al reclamanților, -, G, OG, C, a, a, I, G, a, -, și intervenienta - ca și cel declarat de pârâtul Consiliul Județean P, împotriva sentinței civile nr. 1509 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului P, împotriva aceleiași sentințe și în consecință;
Modifică în parte sentința sus-arătată în sensul că înlocuiește obligarea celor doi pârâți la contravaloarea tichetelor de masă cu aceea a obligării lor la contravaloarea unei mese calde pentru perioada 15 iunie - 31 decembrie 2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - --- - -- -
GREFIER,
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.TL/SȘ
3 ex./11.03.2008
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
