Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2615/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2615/R/2009
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
-- -
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 1660/R din 25 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați, -, R, HG, -, precum și pe pârâții intimați PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului intimat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, consilier juridic -, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este introdusă în termen legal, a fost comunicată intimaților și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, Curtea constată că, prin registratura instanței, la data de 14 octombrie 2009, pârâții intimați Ministerul Public - Parchetul, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj au depus o întâmpinare comună, prin care solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 și art. 318.pr.civ. Totodată, constată că la data de 9 noiembrie 2009, prin registratura instanței, reclamantul contestator a depus la dosar un script, prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă, la care a anexat următoarele: extras de pe hotărârea Curții de Apel Cluj, din data de 31.03.2009, pronunțată în dosar nr-, o copie de pe sentința civilă nr. 894/LM/ 19.11.2007 a Tribunalului Bihor și copia minutei deciziei civile nr. 319 din 29.02.2008 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr-, cu titlu de practică judiciară.
Reprezentanta pârâtului intimat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, consilier juridic - depune la dosar delegație și o copie de pe adresa nr. 4116/III/13/2009 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, prin care se adeverește că domnul este angajat al Tribunalului Sălaj, în funcția de tehnician criminalist din data de 01.09.1994, din data de 24.06.1996 s-a reîncadrat conform Legii nr. 50/1996, iar începând cu data de 01.01.2005 conform Legii nr. 567 din 9 decembrie 2004 art. 91 alin. 2 este asimilat personalului auxiliar de specialitate.
Reprezentanta pârâtului intimat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâtului intimat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj asupra contestației în anulare.
Reprezentanta pârâtului intimat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj susține excepția inadmisibilității contestației în anulare și solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei ( 6, 7). Arată că, starea de fapt a fost dovedită prin adresa nr. 4116/III/13/2009 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaja cărei copie a depus-o azi la dosarul cauzei.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 1660/R din 25 iunie 2009, Curtea de Apel Cluj, cu majoritate de voturi a admis în parte recursurile declarate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr. 528/10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, pe care a modificat în parte, în sensul a respins ca prescrisă acțiunea reclamanților, HG, R, și pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2005-31.01.2005.
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei pentru perioada 31.01.2005-23.08.2005 și perioada ulterioară datei de 18.08.2006.
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului pentru perioada ulterioară datei de 31.01.2005.
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei pentru perioada ulterioară datei de 01.07.2008.
S-a înlăturat obligația chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor de a aloca fondurile corespunzătoare acestor perioade.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Cluja reținut că prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Această decizie a avut în vedere aplicarea și interpretarea unitară a unor dispoziții legale din materia salarizării, altele decât cele vizând prescripția dreptului material la acțiune, reglementată de Decretul nr. 167/1958. Nici în dispozitivul hotărârii și nici în considerentele acesteia, instanța supremă nu face vreo referire la momentul începerii curgerii termenului de prescripție.
Pronunțarea și publicarea în Monitorul Oficial a unei decizii interpretative nu poate naște dreptul la acțiune decât dacă are în sine acest obiect și, de asemenea, nu poate întrerupe sau suspenda cursul prescripției, acest din urmă aspect excedând atât prevederilor exprese și limitative cuprinse în Decretul nr. 167/1958, cât și scopului și finalității urmărite prin pronunțarea unei decizii în interesul legii.
CEDO a statuat în mod constant că efectivitatea dreptului de acces la un tribunal impune ca exercițiul lui să nu fie afectat de existența unor impedimente de drept, care ar fi de natură să pună în discuție însăși substanța sa. În mod evident însă valorificarea unei creanțe este protejată de dispozițiile invocate de recurentă, însă nu în mod absolut și protejând sine die pasivitatea creditorilor, trebuind să fie respectate dispozițiilor speciale cuprinse în legea națională, respectiv Decretul nr. 167/1958, care reglementează atât începutul prescripției extinctive, cât și cauzele de suspendare ale acesteia. Mai mult, reclamanta putea să-și exercite dreptul la acțiune în cadrul termenului de prescripție de 3 ani, iar jurisprudența CEDO invocată nu este aplicabilă în cauză, deoarece regimul legal al prescripției extinctive nu s-a modificat succesiv în perioada pentru care reclamanta solicită drepturile salariale.
Drept urmare, independent de previzibilitatea și predictibilitatea dispozițiilor interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiției, Curtea apreciază că dreptul la acțiune pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică nu s-a născut la pronunțarea deciziei în interesul legii. Astfel, în condițiile în care acțiunea reclamanților a fost înregistrată în data de 20.02.2008, Curtea apreciază că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă în ceea ce privește modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2005-31.01.2005, excepție care în opinia instanței de recurs este întemeiată.
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la fondul cauzei invocate de recurenți s-a reținut că susținerile recurenților referitoare la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementa dreptul salarial pretins contravin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, motiv pentru care sunt apreciate ca neîntemeiate.
În privința acțiunii formulată de reclamanta s-a reținut din Adresa nr. 812/III/13/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj (fila 82) că aceasta a avut raporturi de muncă cu acest pârât în perioada 24.08.2005-18.08.2006. Drept urmare, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de aceasta pentru perioada 31.01.2005-23.08.2005 și perioada ulterioară datei de 18.08.2006.
De asemenea, întrucât din înscrisul menționat anterior rezultă că reclamanta și-a desfășurat activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj până în data de 01.07.2008 s-a respins ca nefondată acțiunea pentru perioada ulterioară acestei date.
În ceea ce privește acțiunea reclamantului, Curtea a reținut că este lipsită de temei legal, deoarece Decizia nr.XXI/2008 nu se referă și la tehnicienii criminaliști, asimilarea lor cu personalul auxiliar de specialitate operează numai în cadrul legal stabilit de Legea nr.567/2004 care nu reglementează aspecte legate de salarizare.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul, solicitând anularea deciziei civile nr. 1660/R/2009 și procedând la o nouă judecare, respingerea recursurilor.
În motivarea contestației a arătat că prin decizia civilă nr. 1660/R/2009 s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului pentru perioada ulterioară datei de 31.05.2005.
În opinia reclamantului instanța de recurs a comis o eroare materială atunci când a considerat că tehnicienii criminaliști nu intră în categoria personalului auxiliar de specialitate la care se referă Decizia de recurs în interesul legii nr. XXI/2008, deși conform dispozițiilor art. 91 alin. 2 teza a doua din Legea nr. 567/2004 se prevede că tehnicienii criminaliști din cadrul parchetelor sunt asimilați grefierilor, ei dobândind același statut ca și grefierii inclusiv în ceea ce privește acordarea sporului de stres și solicitare neuropsihică prevăzut de Legea nr. 50/1996.
Ministerul public - Parchetul de pe lângă J și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, prin întâmpinarea de la 6-7 au solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Analizând decizia civilă nr. 1660/R din 25 iunie 2009 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-, prin prisma motivelor de contestație în anulare invocate, instanța reține că cererea nu este fondată.
Contestatorul a indicat în fața prezentei instanțe că motivul invocat este cel prevăzut de art. 318 teza 1.pr.civilă, anume că hotărârea pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unor greșeli materiale.
Cât privește motivul prevăzut de art. 318 teza 1.pr.civilă, prevederea cuprinsă în acest text dispune că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, și se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cu respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Aprecierile pe care le face contestatorul necesită o analiză în drept și nu se încadrează prin urmare în noțiunea de greșeală materială.
În sensul textului citat, "greșeală materială" înseamnă greșeala de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determina soluția pronunțată.
Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În aceasta categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, ori de îndreptare a dispozițiilor legale, de încadrare a reclamantului într-o categorie profesională.
Astfel contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate prin prisma motivelor limitativ enumerate.
Faptul că decizia ar conține grave erori, nu constituie o greșeală de fapt ci ar necesita o analiză în cadrul unei căi de atac de reformare iar nu de retractare, iar ceea ce dorește contestatorul este de fapt un recurs la recurs, ceea ce nu este admisibil.
Chiar dacă reclamantul consideră că soluția la care s-a oprit instanța de recurs ar cuprinde greșeli de judecată pe fond, acestea nu pot fi corectate pe aceasta cale procesuala, a contestației în anulare, care este o cale de retractare și nu de reformare a soluției atacate.
Față de acestea, în temeiul prevederilor art. 318 Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 1660/R din 25 iunie 2009 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 1660/R din 25 iunie 2009 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
- - - --- - -- -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 8 ex. la data de 30.11.2009
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
