Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2624/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2624/R/2009
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
-- -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN M și recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 741 din 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați, -, -, -, T, -, -, -, precum și pârâtele intimate CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt introduse în termen legal, au fost comunicate reclamantei intimate și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că prin memoriile de recurs ( 4 și 6 verso), în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 pr.civ. pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În baza actelor de la dosar, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA:
sentința civilă nr.741 din 10.07.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de către reclamanții, -, -, -, T, -, -, - în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL MARAMUREȘ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință, pârâții au fost obligați în solidar la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de bază brută lunară, pentru viitor și în continuare.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate din Judecătoria Sighetu Marmației. Dreptul lor de natură salarială reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost recunoscut prin Sentința civilă nr. 1283/26.11.2007 pronunțată de TRIBUNALUL MARAMUREȘ, pentru trecut, respectiv pentru perioada 2004 - la zi.
Sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este reglementat de art. 47 din Legea 50/1996 și, la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut legiuitorul a avut în vedere condițiile de lucru în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, care există în aceeași formă și astăzi.
Drepturile salariale ale magistraților prevăzute în Legea 50/1996 au fost supuse în timp unor modificări, printre care unele efectuate fără respectarea dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă cuprinse în art. 114 alin. 1 din Constituția României, respectiv art. 115 alin.1 după revizuire.
Astfel, prin OG nr. 83/2000, ordonanță simplă, s-a "modificat" Legea nr. 50/1996, în sensul că acesta a fost "abrogat" art. 47 din Legea 50/1996.
Tribunalul a reținut însă că abrogările textelor legale din legea 50/1996 dispuse prin această ordonanță sunt neconforme cu Constituția întrucât nu pot fi emise ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice și totodată încalcă și dispozițiile din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Potrivit art. 72 alin. 3 litera "e" din Constituție, anterior revizuirii, respectiv art. 73 alin. 3 litera "p" după revizuire, regimul raporturilor de muncă ale magistraților, din care face parte integrantă și salarizarea, se reglementează prin lege organică.
Articolul 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că: " Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să o adopte" iar " categoriile de acte normative și normele de competență privind aprobarea acestora sunt stabilite prin Constituția României".
În consecință și după adoptarea nr.OG 83/2000, art. 47 din Legea 50/1996 a rămas în vigoare și este în vigoare și în prezent, chiar dacă ulterior au fost adoptate și alte legi care reglementează salarizarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Tribunalul a reținut că, art. 47 din legea 50/1996 nu a fost abrogat de art. 50 alin. 2 nr.OUG 177/2002, deoarece nu este cuprins în capitolele din lege referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților, ci face parte din capitolul " dispoziții comune" și nici nu constituie o dispoziție contrară celor cuprinse în nr.OUG 177/2002, fiind un drept complementar și nu unul contrar celor prevăzute în această nr.OUG 177/2002.
Nici prin nr.OUG 27/2006 nu a fost abrogat art. 47 din Legea 50/1996, această ordonanță abrogând expres doar nr.OUG 177/2002 ( prin art. 4 lit. "a"), nu și dispozițiile din Legea nr. 50/1996 în vigoare la acea dată, printre care și art. 47. Cum dreptul reglementat de art. 47 din Legea 50/1996 nu constituie o dispoziție contrară față de nr.OUG 27/2006 ( fiind complementară ) nu a fost abrogat nici art. 4 lit."f" din nr.OUG 27/2006.
Dimpotrivă, prin art. 32 din nr.OUG 27/2006, se prevede că judecătorii beneficiază și de drepturile stabilite în mod expres pentru aceștia prin alte acte normative speciale.
Concluzionând, tribunalul a reținut că și după intrarea în vigoare a nr.OUG 27/2006 continuă să fie în ființă dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 al Legii 50/1996.
Este adevărat că OG nr. 8/2007 abrogă Legea nr. 50/1996 în întregime, însă prin această ordonanță simplă nu se putea produce o abrogare a unei legi organice, astfel că reclamanții beneficiază și în prezent de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prin indemnizația de încadrare brută lunară ( noțiunea de salariu de bază " din art. 47, fiind înlocuită de indemnizația de încadrare brută lunară, prin art. 44 din nr.OUG 177/2002).
Acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este justificată de motive obiective, magistrații și personalul auxiliar de specialitate desfășurându-și activitatea în condiții de stres, or vătămările produse de stres trebuie compensate prin stabilirea acestui spor care se adaugă la indemnizația lunară de încadrare (respectiv salariul de bază brut lunar, pentru personalul auxiliar de specialitate).
În sensul celor anterior reținute de tribunal s-a pronunțat ÎCCJ, care a fost chemată să realizeze interpretarea unitară a art. 47 din Legea nr. 50/1996, ca urmare a faptului că în practica judiciară s-au pronunțat soluții diferite cu privire la existență dreptului reglementat de art. 47 din legea nr. 50/1996, după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Astfel, în ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, având ca obiect soluționarea unui recurs în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din legea 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a pronunțat Decizia nr. 21, în sensul că a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, abrogată prin Legea nr. 334/2001.
Prin această decizie realizându-se doar o interpretare a unei dispoziții legale și nu " legiferare" și cum normele și actele imperative a unei dispoziții legale produc efecte de la data intrării în vigoare a dispoziției legale pe care o interpretează și nu doar pentru viitor, interpretarea dată de ÎCCJ are efect începând cu data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000 și nu doar de la data publicării decizie Înaltei Curți de Casație și Justiție în Monitorul Oficial al României.
Potrivit art. 329 Cod procedură civilă, deciziile prin care se soluționează recursul în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată în ceea ce privește dezlegarea problemelor de drept.
Sentința civilă nr. 1283/26.11.2007 a Tribunalului Maramureș a avut în vedere și a recunoscut reclamanților 1-9 dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada solicitată de aceștia la acea dată ( 2004 - la zi), reclamanții promovând acțiunea anterior pronunțării deciziei în recursul în interesul legii.
Ținând cont de Decizia anterior evocată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de caracterul obligatoriu al acesteia referitoare la modul de dezlegare al problemei de drept, în vederea asigurării interpretării și aplicării unitare a legii la nivel național, instanța, având în vedere și dispozițiile legale anterior menționate, a admis ca fiind întemeiată acțiunea formulată de către reclamanți și pe cale de consecință a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților (denumire actuală după măsurile de reorganizare în cadrul administrației publice centrale adoptate prin nr.OUG 221/2008) Curtea de APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% lunar, calculat la indemnizația brută lunară și pentru viitor, ( respectiv în continuare).
Față de cele anterior arătate, tribunalul a reținut că este nejustificat refuzul pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ de a plăti reclamanților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din legea 50/1996, în procent de 50% calculate la indemnizația brută lunară, noțiunea de "salariu de bază " din art. 47 fiind înlocuită de " indemnizația de încadrare brută lunară", prin art. 44 din nr.OUG 177/2002, după intrarea în vigoare a nr.OUG 83/2000.
Sumele solicitate de reclamanți sunt drepturi bănești cu caracter salarial și sunt obligații ce trebuie executate succesiv de către pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ, prin plata lor lunară și pentru viitor, de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Întrucât, finanțarea instanțelor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de personal, se asigură potrivit art. 131 din Legea 304/2004 de la bugetul de stat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile bănești necesare plății drepturilor anterior arătate, acesta având obligația legală în acest sens ținând cont de art. 19 din Legea nr. 500/2002 și de art. 3 din Hotărârea Guvernului României nr. 34/009 ce prevăd că acest pârât are atribuții atât în materia elaborării proiectului legii bugetului de stat cât și rectificării unor asemenea legi.
Împotriva acestei sentințe pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR a declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că instanța a depășit limitele puterii judecătorești, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.4 pr.civ. deoarece a acordat alte drepturi decât cele stabilite prin lege, tinzând prin aceasta la modificarea actelor normative, ceea ce este inadmisibil, în condițiile în care Curtea Constituțională prin deciziile nr.818/2008 și nr.1325/2008 a constatat că dispozițiile OG nr.137/2000 sunt neconstituționale.
De asemenea, la 27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat un conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României, Guvernul României pe de altă parte, reținând că, nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, astfel încât decizia nr.21/2000 a J, nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii reclamanților.
Hotărârea este dată și cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. deoarece din februarie 2007 a intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, OG nr.8/4.01.2007, care prevede în art.30 că Legea nr.50/1996 se abrogă.
În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007, în condițiile în care dispozițiile Legii nr.50/1996 au fost abrogate în întregime iar decizia, a avut în vedere doar OG nr.83/2000.
Împotriva aceleași hotărâri judecătorești pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin M, a declarat recurs în termen legal solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii civile a reclamanților ca nefondată.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că voința legiuitorului de abrogare a Legii nr.50/1996 a fost expres prevăzută în OG nr.83/2000 astfel încât acest din urmă act normativ nu reprezintă o ordonanță respinsă prin lege de către parlament ci dimpotrivă este o ordonanță aprobată prin Legea nr.334/2001.
Succesiunea în timp a actelor normative, impune concluzia că dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut în favoarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate prin art.47 din Legea nr.50/1996 și-a produs efectele până la data de 01.10.2000 când, urmare a abrogării exprese prin OG nr.83/2000, acest drept a încetat să mai existe, nemaiputând să fie pretins și nici acordat.
În drept se invocă prev.art.304 pct.9 pr.civ.
Reclamanții intimați, -, -, -, T, -, -, -, precum și pârâții intimați CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ, deși legal citați, nu și-au delegat reprezentant în instanță și nu au depus întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Astfel, prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost soluționat recursul în interesul legii, statuându-se în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv, salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești astfel încât se încadrează printre categoriile menționate în Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce privește criticile din recurs privind fondul cauzei formulate de pârâții recurenți, se constată că prin Decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. (3) pr.civ. că " judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Prin urmare, Curtea constată că susținerile recurenților referitoare la faptul că abrogarea dispozițiilor legale ce reglementau dreptul salarial pretins contravin deciziei menționate, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, sunt apreciate ca neîntemeiate.
Este adevărat că această decizie în interesul legii nu conține nici un fel de referiri la OG nr. 8/24.01.2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, aplicabilă începând cu luna februarie 2007, și care, prin art. 30 abrogat Legea nr. 50/1996, care prevedea sporul de 50%, dar nu este mai puțin adevărat că această nr.OG 8/2007 era în vigoare în momentul la care Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat recursul în interesul legii prin Decizia nr. 21/10.03.2008, prezumându-se deci că instanța supremă a avut în vedere la soluționarea acestui recurs în interesul legii și prevederile OUG nr. 8/2007.
În consecință, în virtutea acestei decizii în interesul legii, obligatorie pentru instanță, reclamanții erau persoane îndreptățite la acordarea acestui spor.
Referitor la motivul de recurs afirmativ întemeiat pe pct. 4 al art. 304.pr.civ. determinat de incidența în cauză, în opinia recurentului MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR, a Deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009, se constată că în considerentele acestei decizii se reține că "sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești".
Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident faptul că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329.pr.civ.
De altfel, Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale, care sunt expres și limitativ prevăzute de <LLNK 11992 47 11 212 146 48>art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, aceasta asigură, pe calea controlului de constituționalitate, supremația Constituției în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (Decizia nr. 988 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 24 noiembrie 2008).
Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor".
Efectul ex nunc al actelor Curții constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept.
Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională."
Prin urmare, acest motiv de recurs în loc să constituie o critică este în fapt un argument în favoarea admiterii acțiunii și pentru respingerea recursurilor deoarece decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, acestea rămânând să producă efecte obligatorii în continuare.
Având în vedere că decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009, această din urmă decizie nu poate produce nici un efect cu privire la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție menționată anterior.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 3041.pr.civ. va respinge ca nefondate recursurile, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304.pr.civ. și, în consecință, va menține sentința criticată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN M și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 741 din 10.07.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
--- - --- - -- -
GREFIER
RED./MB
08.12.09/
jud.fond.
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
