Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2623/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2623/R/2009
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
-- -
GREFIER:
S-au luat spre examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, împotriva sentinței civile nr. 739 din 10 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați, -, -, - precum și pe pârâtele intimate CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect calcul drepturi salariale - spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, instanța constată lipsa părților și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitate să se prezinte la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Curtea constată că, prin memoriile de recurs ( 2 și 6), pârâții recurenți, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ. au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În baza actelor de la dosar, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.739 din 10.07.2009, s-a admis cererea formulată de către reclamanții, -, I, -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL MARAMUREȘ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pârâții fiind obligați în solidar la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de bază brută lunară, pentru viitor și în continuare.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților.
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată în contradictoriu cu aceeași pârâți, de către reclamantul -.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții 1-9 fac parte din personalul auxiliar de specialitate din Judecătoria Dragomirești. Dreptul lor de natură salarială reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost recunoscut prin Sentința civilă nr. 1255/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș, pentru trecut, respectiv pentru perioada 2004 - la zi.
Sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este reglementat de art. 47 din Legea 50/1996 și, la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut legiuitorul a avut în vedere condițiile de lucru în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, care există în aceeași formă și astăzi.
Drepturile salariale ale magistraților prevăzute în Legea 50/1996 au fost supuse în timp unor modificări, printre care unele efectuate fără respectarea dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă cuprinse în art. 114 alin. 1 din Constituția României, respectiv art. 115 alin.1 după revizuire.
Astfel, prin OG nr. 83/2000, ordonanță simplă, s-a "modificat" Legea nr. 50/1996, în sensul că acesta a fost "abrogat" art. 47 din Legea 50/1996.
Tribunalul a reținut însă că abrogările textelor legale din Legea 50/1996 dispuse prin această ordonanță sunt neconforme cu Constituția întrucât nu pot fi emise ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice și totodată încalcă și dispozițiile din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Potrivit art. 72 alin. 3 litera "e" din Constituție, anterior revizuirii, respectiv art. 73 alin. 3 litera "p" după revizuire, regimul raporturilor de muncă ale magistraților, din care face parte integrantă și salarizarea, se reglementează prin lege organică.
Articolul 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că: " Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să o adopte" iar " categoriile de acte normative și normele de competență privind aprobarea acestora sunt stabilite prin Constituția României".
În consecință și după adoptarea nr.OG 83/2000, art. 47 din Legea 50/1996 a rămas în vigoare și este în vigoare și în prezent, chiar dacă ulterior au fost adoptate și alte legi care reglementează salarizarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Tribunalul a reținut că, art. 47 din Legea 50/1996 nu a fost abrogat de art. 50 alin. 2 nr.OUG 177/2002, deoarece nu este cuprins în capitolele din lege referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților, ci face parte din capitolul " dispoziții comune" și nici nu constituie o dispoziție contrară celor cuprinse în nr.OUG 177/2002, fiind un drept complementar și nu unul contrar celor prevăzute în această nr.OUG 177/2002.
Nici prin nr.OUG 27/2006 nu a fost abrogat art. 47 din Legea 50/1996, această ordonanță abrogând expres doar nr.OUG 177/2002 ( prin art. 4 lit. "a"), nu și dispozițiile din Legea nr. 50/1996 în vigoare la acea dată, printre care și art. 47. Cum dreptul reglementat de art. 47 din Legea 50/1996 nu constituie o dispoziție contrară față de nr.OUG 27/2006 ( fiind complementară ) nu a fost abrogat nici art. 4 lit."f" din nr.OUG 27/2006.
Dimpotrivă, prin art. 32 din nr.OUG 27/2006, se prevede că judecătorii beneficiază și de drepturile stabilite în mod expres pentru aceștia prin alte acte normative speciale.
Concluzionând, tribunalul a reținut că și după intrarea în vigoare a nr.OUG 27/2006 continuă să fie în ființă dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 al Legii 50/1996.
Este adevărat că nr.OG 8/2007 abrogă Legea nr. 50/1996 în întregime, însă prin această ordonanță simplă nu se putea produce o abrogare a unei legi organice, astfel că reclamanții beneficiază și în prezent de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prin indemnizația de încadrare brută lunară ( noțiunea de salariu de bază " din art. 47, fiind înlocuită de indemnizația de încadrare brută lunară, prin art. 44 din nr.OUG 177/2002).
Acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este justificată de motive obiective, magistrații și personalul auxiliar de specialitate desfășurându-și activitatea în condiții de stres, or vătămările produse de stres trebuie compensate prin stabilirea acestui spor care se adaugă la indemnizația lunară de încadrare ( respectiv salariul de bază brut lunar, pentru personalul auxiliar de specialitate).
În sensul celor anterior reținute de tribunal s-a pronunța ÎCCJ, care a fost chemată să realizeze interpretarea unitară a art. 47 din Legea nr. 50/1996, ca urmare a faptului că în practica judiciară s-au pronunțat soluții diferite cu privire la existență dreptului reglementat de art. 47 din legea nr. 50/1996, după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Astfel, în ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, având ca obiect soluționarea unui recurs în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a pronunțat Decizia nr. 21, în sensul că a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, abrogată prin Legea nr. 334/2001.
Prin această decizie realizându-se doar o interpretare a unei dispoziții legale și nu o " legiferare" și cum normele și actele imperative a unei dispoziții legale produc efecte de la data intrării în vigoare a dispoziției legale pe care o interpretează și nu doar pentru viitor, interpretarea dată de ÎCCJ are efect începând cu data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000 și nu doar de la data publicării decizie Înaltei Curți de Casație și Justiție în Monitorul Oficial al României.
Potrivit art. 329 Cod procedură civilă, deciziile prin care se soluționează recursul în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată în ceea ce privește dezlegarea problemelor de drept.
Sentința civilă nr. 1255/19.11.2007 a Tribunalului Maramureșa avut în vedere și a recunoscut reclamanților 1-9 dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada solicitată de aceștia la acea dată ( 2004 - la zi), reclamanții promovând acțiunea anterior pronunțării deciziei în recursul în interesul legii.
Ținând cont de Decizia anterior evocată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de caracterul obligatoriu al acesteia referitoare la modul de dezlegare al problemei de drept, în vederea asigurării interpretării și aplicării unitare a legii la nivel național, instanța, având în vedere și dispozițiile legale anterior menționate, a admis acțiunea formulată de către reclamanți.
Întrucât, finanțarea instanțelor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de personal, se asigură potrivit art. 131 din Legea 304/2004 de la bugetul de stat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile bănești necesare plății drepturilor.
Cererea formulată de reclamantul privind sporul sus menționat, a fost respinsă ca nefondată, acesta neavând calitatea de personal auxiliar de specialitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Ministerul Justiției și Libertăților, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege, instanța a depășit limitele puterii judecătorești, pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Consideră că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece art. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate a fost abrogat prin art. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Din februarie 2007, intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG 8/24.01.2007, unde la art. 30 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime iar decizia a avut în vedere doar nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mas olicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului arată că sentința este nelegală și netemeinică având în vedere că art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin care magistraților și personalului auxiliar din instanțe și parchete li s-a acordat un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din venitul brut lunar, a fost abrogat în mod expres prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000.
Împrejurarea că persistă condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică nu poate conduce la aplicabilitatea unui text legal abrogat, atâta timp cât, în actuala reglementare nu mai există o dispoziție legală care să prevadă acordarea în favoarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate a unui spor pentru munca desfășurată în aceste condiții.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acestea nu sunt fondate, urmând fi respins pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs invocate de către recurenți sunt identice și urmează a li se răspunde prin aceleași considerente.
Recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR a arătat că art. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate a fost abrogat prin art. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Prin art. 30 din nr.OG 8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996, astfel că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate.
Curtea constată că aceste aspecte au fost avute în vedere și au fost analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001", fiind evident că au fost apreciate toate normele incidente și existente de la data publicării nr.OG 83/2000 și până la data pronunțării deciziei nr. XXI din 10.03.2008.
Prin urmare, Curtea constată că susținerile recurenților referitoare la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementa dreptul salarial pretins contravin deciziei menționate, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, motiv pentru care sunt apreciate ca neîntemeiate.
Conform art. 110 alin. (2) Cod procedură civilă se poate cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligații alimentare sau a altei prestațiuni periodice. Întrucât prestațiile salariale neacordate sunt periodice, acestea pot fi solicitate și înainte de termen conform dispoziției legale menționate anterior. De asemenea, ar însemna ca reclamanții să promoveze lunar acțiuni pe măsura derulării raporturilor de muncă, ceea ce în mod evident nu este acceptabil.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice curtea reține că art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din nr.HG 34/2009 privind organizarea și funcționara Ministerului Finanțelor Publice (dispoziție care este similară cu reglementarea anterioară din nr.HG 386/2007) "elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Public, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Curtea mai constată că însăși Curtea Constituțională prin Decizia nr. 838/2009 reține că:
"În cauza de față, sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
De altfel, Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale, care sunt expres și limitativ prevăzute de <LLNK 11992 47 11 212 146 48>art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, aceasta asigură, pe calea controlului de constituționalitate, supremația Constituției în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (Decizia nr. 988 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 24 noiembrie 2008).
Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor". Efectul ex nunc al actelor Curții constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept.
Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională."
Prin urmare, acesta este în fapt un argument în favoarea admiterii acțiunii și pentru respingerea recursurilor deoarece decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, acestea rămânând să producă efecte obligatorii în continuare.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 739 din 10 iulie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
- - - --- - -- -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 7 ex. la data de 30.11.2009
Judecători fond -, - Tribunalul Maramureș
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
