Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2622/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2622/R/2009
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
-- -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN M, împotriva sentinței civile nr. 738 din 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați, -, -, B, -, -, precum și pe pârâții intimați CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale, spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este introdus în termen legal, a fost comunicat reclamanților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că prin memoriile de recurs ( 5 și 9), în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ. pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În baza actelor de la dosar, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 738/10.07.2009, pronunțată de TRIBUNALUL MARAMUREȘ în dosar nr-, s-a admis cererea formulată de către reclamanții, -, -, B, -, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL CLUJ, TRIBUNALUL MARAMUREȘ și Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, pârâții au fost obligați în solidar la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de bază brută lunară, pentru viitor și în continuare; pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate din Judecătoria Vișeu d S u Dreptul lor de natură salarială reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost recunoscut prin sentința civilă nr. 1257/19.11.2007, pronunțată de TRIBUNALUL MARAMUREȘ, pentru trecut, respectiv pentru perioada 2004 - la zi. Sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996 și, la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere condițiile de lucru în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, care există în aceeași formă și astăzi. Drepturile salariale ale magistraților, precum și a personalului auxiliar prevăzute în Legea nr. 50/1996 au fost supuse în timp unor modificări, printre care unele efectuate fără respectarea dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă cuprinse în art. 114 alin. 1 din Constituția României, respectiv art. 115 alin.1 după revizuire.
Astfel, prin OG nr. 83/2000, ordonanță simplă, s-a "modificat" Legea nr. 50/1996, în sensul că acesta a fost "abrogat" art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Tribunalul a reținut însă că abrogările textelor legale din Legea nr. 50/1996 dispuse prin această ordonanță sunt neconforme cu Constituția, întrucât nu pot fi emise ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice și totodată încalcă și dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Potrivit art. 72 alin. 3 litera "e" din Constituție, anterior revizuirii, respectiv art. 73 alin. 3 litera "p" după revizuire, regimul raporturilor de muncă ale magistraților, din care face parte integrantă și salarizarea, se reglementează prin lege organică.
Articolul 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că: "Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să o adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind aprobarea acestora sunt stabilite prin Constituția României".
În consecință, și după adoptarea nr.OG 83/2000, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a rămas în vigoare și este în vigoare și în prezent, chiar dacă ulterior au fost adoptate și alte legi care reglementează salarizarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Tribunalul a reținut că art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu a fost abrogat de art. 50 alin. 2 nr.OUG 177/2002, deoarece nu este cuprins în capitolele din lege referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților, ci face parte din capitolul "dispoziții comune" și nici nu constituie o dispoziție contrară celor cuprinse în nr.OUG 177/2002, fiind un drept complementar și nu unul contrar celor prevăzute în această nr.OUG 177/2002.
Nici prin nr.OUG 27/2006 nu a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, această ordonanță abrogând expres doar nr.OUG 177/2002 (prin art. 4 lit. "a"), nu și dispozițiile din Legea nr. 50/1996 în vigoare la acea dată, printre care și art. 47.
Cum dreptul reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu constituie o dispoziție contrară față de nr.OUG 27/2006 (fiind complementară) nu a fost abrogat nici art. 4 lit."f" din nr.OUG 27/2006.
Dimpotrivă, prin art. 32 din nr.OUG 27/2006, se prevede că judecătorii beneficiază și de drepturile stabilite în mod expres pentru aceștia prin alte acte normative speciale.
Concluzionând, tribunalul a reținut că și după intrarea în vigoare a nr.OUG 27/2006 continuă să fie în ființă dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 al Legii nr. 50/1996.
Este adevărat că OG nr. 8/2007 abrogă Legea nr. 50/1996 în întregime, însă prin această ordonanță simplă nu se putea produce o abrogare a unei legi organice, astfel că reclamanții beneficiază și în prezent de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prin indemnizația de încadrare brută lunară (noțiunea de salariu de bază din art. 47, fiind înlocuită de indemnizația de încadrare brută lunară, prin art. 44 din nr.OUG 177/2002).
Acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este justificată de motive obiective, magistrații și personalul auxiliar de specialitate desfășurându-și activitatea în condiții de stres, or vătămările produse de stres trebuie compensate prin stabilirea acestui spor care se adaugă la indemnizația lunară de încadrare, respectiv salariul de bază brut lunar, pentru personalul auxiliar de specialitate.
În sensul celor anterior reținute de tribunal, s-a pronunța ÎCCJ, care a fost chemată să realizeze interpretarea unitară a art. 47 din Legea nr. 50/1996, ca urmare a faptului că în practica judiciară s-au pronunțat soluții diferite cu privire la existență dreptului reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996, după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Astfel, în ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, având ca obiect soluționarea unui recurs în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a pronunțat Decizia nr. 21, în sensul că a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, abrogată prin Legea nr. 334/2001.
Prin această decizie realizându-se doar o interpretare a unei dispoziții legale și nu o "legiferare" și cum normele și actele imperative a unei dispoziții legale produc efecte de la data intrării în vigoare a dispoziției legale pe care o interpretează și nu doar pentru viitor, interpretarea dată de ÎCCJ are efect începând cu data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000 și nu doar de la data publicării decizie Înaltei Curți de Casație și Justiție în Monitorul Oficial al României.
Potrivit art. 329.proc.civ. deciziile prin care se soluționează recursul în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată în ceea ce privește dezlegarea problemelor de drept.
Sentința civilă nr. 1257/19.11.2007 a Tribunalului Maramureș a avut în vedere și a recunoscut reclamanților dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada solicitată de aceștia la acea dată (2004 - la zi), reclamanți promovând acțiunea anterior pronunțării deciziei în recursul în interesul legii.
Ținând cont de Decizia anterior evocată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de caracterul obligatoriu al acesteia referitoare la modul de dezlegare al problemei de drept, în vederea asigurării interpretării și aplicării unitare a legii la nivel național, instanța, având în vedere și dispozițiile legale anterior menționate, a admis ca fiind întemeiată acțiunea formulată de către reclamanți, iar pe cale de consecință a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților (denumire actuală după măsurile de reorganizare în cadrul administrației publice centrale adoptate prin nr.OUG 221/2008), Curtea de APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% lunar, calculat la indemnizația brută lunară și pentru viitor, (respectiv în continuare).
Față de cele anterior arătate, tribunalul a reținut că este nejustificat refuzul pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ de a plăti reclamanților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, în procent de 50% calculate la indemnizația brută lunară, noțiunea de "salariu de bază" din art. 47 fiind înlocuită de "indemnizația de încadrare brută lunară", prin art. 44 din nr.OUG 177/2002, după intrarea în vigoare a nr.OUG 83/2000.
Sumele solicitate de reclamanți sunt drepturi bănești cu caracter salarial, fiind obligații ce trebuie executate succesiv de către pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ, prin plata lor lunară și pentru viitor, de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Întrucât, finanțarea instanțelor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de personal, se asigură potrivit art. 131 din Legea nr. 304/2004 de la bugetul de stat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile bănești necesare plății drepturilor anterior arătate, acesta având obligația legală, în acest sens ținând cont de art. 19 din Legea nr. 500/2002 și de art. 3 din Hotărârea Guvernului României nr. 34/009 ce prevăd că acest pârât are atribuții atât în materia elaborării proiectului legii bugetului de stat, cât și rectificării unor asemenea legi.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
1. Prin propriul recurs, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate, în temeiul art. 304 pct. 4.proc.civ. susținându-se că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de lege, dovada depășirii limitelor puterii judecătorești din Decizia Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009, prin care s-a pronunțat asupra conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte, statuându-se în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate asupra acestora.
S-a mai arătat în motivarea acestui recurs că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu este reglementat în niciun act normativ, întrucât Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin nr.OG 83/2000, însă, instanțele învestite cu soluționarea unor astfel de litigii au admis acțiunile în baza Deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ignorând faptul că din luna februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG 8/2007, care prin art. 30 abrogat Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. În consecință, acest spor nu mai subzistă pentru personalul auxiliar de specialitate începând cu luna februarie 2007.
2. Prin propriul recurs, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ma solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9.proc.civ. arătându-se că în mod nelegal a fost admisă acțiunea, întrucât, art. 47 din Legea nr. 50/1996, care reglementa acest spor, a fost abrogat expres prin art. 1 pct. 2 din nr.OG 83/2000.
Voința legiuitorului a fost expres și ferm exprimată în cuprinsul nr.OG 83/2000, în concordanță cu dispozițiile art. 15 din Constituția României, în sensul abrogării textului de lege prin care magistraților și personalului auxiliar din instanțe și parchete li se acordă un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din venitul brut lunar.
S-a mai arătat de către recurent că în jurisprudența constantă a Curții Constituționale s-a reținut faptul că acordarea unor astfel de sporuri, adaosuri sau alte drepturi salariale suplimentare ține de competența și opțiunea exclusivă a legiuitorului, în acest sens fiind amintite deciziile 728/24.10.2006 și 706/11.09.2007 ale.
Recursurile sunt nefondate.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice și-a întemeiat motivele de recurs doar pe prevederile art. 304 pct. 9.proc.civ. însă, Curtea constată că doar primul motiv de recurs se circumscrie acestui text legal, iar în ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se invocă jurisprudența, acesta în realitate se circumscrie punctului 4 al art. 304.proc.civ. în realitate motivele invocate de acest recurent fiind în esență identice cu cele invocate de Ministerul Justiției și Libertăților prin propriul recurs.
Prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost soluționat recursul în interesul legii, statuându-se în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv, salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Vișeu d e, încadrându-se astfel printre categoriile menționate în Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin sentința civilă nr. 1257/19.11.2007 a Tribunalului Maramureș, reclamanților li s-a recunoscut și li s-a acordat dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada solicitată prin petitul cererii de chemare în judecată, respectiv, 2004 la zi, acțiunea soluționată prin această sentință fiind promovată anterior pronunțării deciziei în interesul legii nr. 21/2008.
Reclamanții au promovat prezenta acțiune la data de 01.07.2009, solicitând ca acordarea acestor drepturi salariale să se facă și pentru viitor și în continuare, în concordanță cu prevederile Deciziei în interesul legii nr. 21/10.03.2008, care a stipulat în sensul că acordarea acestui spor se cuvine și în continuare, chiar după abrogarea textelor de lege ce reglementau acordarea acestui drept.
În ceea ce privește criticile din recurs privind fondul cauzei formulate de acest recurent, se constată că prin Decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. (3) proc.civ. că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Prin urmare, Curtea constată că susținerile recurentului referitoare la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementau dreptul salarial pretins contravin deciziei menționate, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, motiv pentru care sunt apreciate ca neîntemeiate.
Este adevărat că această decizie în interesul legii nu conține nici un fel de referiri la OG nr. 8/24.01.2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, aplicabilă începând cu luna februarie 2007, și care, prin art. 30 abrogat Legea nr. 50/1996, care prevedea sporul de 50%, dar nu este mai puțin adevărat că această nr.OG 8/2007 era în vigoare în momentul la care Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat recursul în interesul legii prin Decizia nr. 21/10.03.2008, prezumându-se deci că instanța supremă a avut în vedere la soluționarea acestui recurs în interesul legii și prevederile OUG nr. 8/2007.
Prin urmare, în virtutea acestei decizii în interesul legii, obligatorie pentru instanță, reclamanții erau îndreptățiți la acordarea acestui spor și în continuare, pentru viitor.
Referitor la motivul de recurs afirmativ întemeiat pe pct. 4 al art. 304.proc.civ. determinat de incidența în cauză, în opinia recurentului, a jurisprudenței, Curtea se vede nevoită să facă referire la Decizia Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009, în ale cărei considerente se reține că "sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești".
Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329.proc.civ.
În consecință, întrucât Decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009, această din urmă decizie nu poate produce nici un efect cu privire la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție menționată anterior.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1.proc.civ. se vor respinge ca nefondate recursurile pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, împotriva sentinței civile nr. 738 din 10 iulie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - --- - -- -
Red./dact.MM
17 ex./24.11.2009
Jud.fond: /
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
