Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2674/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2674/R/2009
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
- -
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 330/F din 19 august 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe reclamanții și, precum și pe pârâții TRIBUNALUL BISTRIȚA -N, CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect calcul drepturi salariale spor de risc - personal IT.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, prin memoriile de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea constată ambele recursuri în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 330/F din 19.08.2009 a Tribunalului Bistrița -N pronunțate în dosar nr-, s- respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Bistrița -N, Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:
- au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Bistrița -N să calculeze și să plătească sumele de bani ce reprezintă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariu de bază brut lunar, astfel:
- reclamantului începând cu data de 1 noiembrie 2008 - la zi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și în continuare iar pentru reclamantul începând cu data de 28 iulie 2008 - la zi,sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și în continuare;
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
S-a respins petitul de obligare a pârâților la plata dobânzii legale.
S-a respins petitul de obligare a pârâtei Curtea de Apel Cluj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, excepția invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice tribunalul a respins-o pentru următoarele argumente.
Cu toate că nu sunt raporturi de muncă între acest pârât și reclamanți, se observă că prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat obligarea acestui pârât doar la alocarea unor fonduri necesare plății drepturilor salariale, situație în care, văzând art.19 din legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ce arată că acest minister pregătește proiectele legilor bugetare anuale, inclusiv a bugetului de stat, precum și ale legilor de rectificare, dar și atribuțiile ce revin acestui minister, prevăzute de nr.HG34/2009 privind organizarea și funcționarea acestuia, potrivit căruia elaborează proiectul legii bugetului de stat, precum și proiectele de rectificare a bugetelor de stat, atribuții prevăzute anterior și de HG nr.386/2007 ce a fost abrogată prin cealaltă hotărâre de guvern evocată, precum și faptul că reclamanții sunt plătiți pentru activitatea desfășurată din fonduri de la bugetul de stat, întrucât potrivit art.131 din Legea nr.304/2004 activitatea instanțelor de judecată, deci inclusiv cheltuielile de personal, este finanțată de la bugetul de stat, instanța statuează că acțiunea formulată este admisibilă, putând fi obligat Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile bănești necesare cu ocazia întocmirii proiectelor legilor bugetare anuale, ori a celor de rectificare. În aceste condiții, raportat la dispozițiile legale evocate privitoare la atribuțiile acestui pârât și obiectul acțiunii civile reiese în mod evident faptul că acest pârât are legitimitate procesuală pasivă în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, fiind specialiști IT la Tribunalul Bistrița -N și beneficiază de drepturile de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate, potrivit art.1 pct.3 din Legea nr.17/2006 de modificare a Legii nr.567/2004 și OG nr.8/2007.
Sporul de 50%, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este reglementat de art.47 din Legea 50/1996 și, la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, care există în aceeași formă și astăzi.
Drepturile salariale ale magistraților și ale personalului auxiliar (grefieri, grefieri dactilografi, documentariști, arhivari, registratori) prevăzute în Legea nr.50/1996 cu referire la Anexa 2 vizând salarizarea, au fost supuse în timp unor modificări, printre care unele efectuate fără respectarea dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă cuprinse în art. 114 alin.1 din Constituția României, respectiv art.115 alin.1 după revizuire.
Astfel, prin OG nr.83/2000, ordonanță simplă, s-a "modificat" Legea nr.50/1996, în sensul că prin aceasta a fost "abrogat" art.47 din Legea 50/1996.
Tribunalul reține însă că abrogările textelor legale din Legea nr.50/1996 dispuse prin această ordonanță sunt neconforme cu Constituția întrucât nu pot fi emise ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice și totodată încalcă și dispozițiile din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Tribunalul a reținut că, articolul 47 din Legea 50/1996 nu a fost abrogat de art.50 alin.2 din OUG nr.177/2002, deoarece nu este cuprins în capitolele din lege referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților, ci face parte din capitolul "dispoziții comune" și nici nu constituie o dispoziție contrară celor cuprinse în OUG nr.177/2002, fiind un drept complementar și nu unul contrar celor prevăzute în această OUG nr.177/2002.
Nici prin OUG nr.27/2006 nu a fost abrogat art.47 din Legea 50/1996, această ordonanță abrogând expres doar OUG nr.177/2002( prin art.4 lit."a"), nu și dispozițiile din Legea nr.50/1996 în vigoare la acea dată, printre care și art.47. Cum dreptul reglementat de art.47 din Legea 50/1996 nu constituie o dispoziție contrară față de OUG nr.27/2006 (fiind complementară) nu fost abrogat nici de art.4 lit."f" din OUG nr.27/2006.
Este adevărat că OG nr.8/2007 abrogă Legea nr.50/1996 în întregime, însă prin această ordonanță simplă nu se putea produce o abrogare a unei legi organice, astfel că reclamanții beneficiază și în prezent de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară (noțiunea de "salariu de bază" din art.47, fiind înlocuită de indemnizația de încadrare brută lunară, prin art.44 din OUG nr.177/2002) beneficiază și în prezent.
Acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este justificată de motive obiective, personalul auxiliar de specialitate desfășurându-și activitatea în condiții de stres ori vătămările produse de stres trebuie compensate prin stabilirea acestui spor care se adaugă la salariul de bază brut lunar, pentru personalul auxiliar de specialitate.
Urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 17/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, începând cu 1 ianuarie 2007 specialiștii IT dobândesc calitatea de personal auxiliar de specialitate și beneficiază astfel de drepturile bănești în discuție chiar dacă potrivit art.47 din Legea 50/1996, aceștia nu au fost niciodată beneficiari ai sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În sensul celor anterior reținute de tribunal s-a pronunțat și ÎCCJ, care a fost chemată să realizeze interpretarea unitară a art.47 din Legea nr.50/1996, ca urmare a faptului că în practica judiciară s-au pronunțat soluții diferite cu privire la existența dreptului reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
Ținând cont de Decizia anterior evocată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de caracterul obligatoriu al acesteia referitoare la modul de dezlegare al problemei de drept, în vederea asigurării interpretării și aplicării unitare a legii la nivel național, instanța, având în vedere și dispozițiile legale anterior menționate, urmează a admite în parte acțiunea formulată de către reclamanți și pe cale de consecință va obliga pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Bistrița -N să calculeze și să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% lunar, calculat la salariul de bază brut lunar, după cum urmează: reclamantului începând cu data de 1 noiembrie 2008 - la zi,sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și în continuare iar pentru reclamantul începând cu data de 28 iulie 2008 - la zi,sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și în continuare.
Față de cele anterior arătate, tribunalul a reținut că este nejustificat refuzul pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Bistrița -N de a plăti reclamanților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, în procent de 50% calculat la salariu de bază.
Sumele solicitate de reclamanți sunt drepturi bănești cu caracter salarial ce trebuiau executate succesiv de către pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Bistrița -N, prin plata lor lunară.
În baza art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii, sumele datorate fiecărei reclamante și interveniente vor fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la plata efectivă a acestora, pentru a se realiza o despăgubire integrală a acestora, ca urmare a neexecutării lor de bună voie, la scadență.
Întrucât, finanțarea instanțelor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de personal, se asigură potrivit art.131 din Legea nr. 304/2004 de la bugetul de stat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile bănești necesare plății drepturilor anterior arătate, acesta având obligația legală în acest sens, ținând cont de art.19 din Legea nr.500/2002 și de art. 3 din nr.34/2009 ce prevăd că acest pârât are atribuții atât în materia elaborării proiectului legii bugetului de stat, cât și a rectificării unor asemenea legi.
Având în vedere că cererea reclamanților privind acordarea sumelor de bani reprezentând sporul de 50% lunar, calculat la salariul de bază brut lunar, a fost admisă și că s-a dispus actualizarea sumelor acordate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecăreia și până la data plății efective, întrucât repararea prejudiciului suferit este realizată integral în condițiile art.269 alin. 1 din Codul muncii, respectiv prin actualizarea și indexarea sumelor datorate, cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata dobânzilor legale pentru drepturile salariale solicitate este neîntemeiată.
Întrucât pârâta Curtea de Apel Cluj nu deține carnetele de muncă ale reclamanților și nu efectuează cuvenitele mențiuni, ci pârâtul Tribunalul Bistrița -N, instanța a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâtei Curtea de Apel Cluj la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B N, solicitând modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivare pârâtul a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât între părțile în litigiu și Ministerul Finanțelor Publice nu exista raporturi juridice de muncă.
Împotriva aceleiași hotărâri a mai declarat recurs șiMinisterul Justiției și Libertăților, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, interpretarea dată în cauză de către prima instanță în sensul acordării sporului de 50 % specialiștilor T, întrucât aceștia fac parte din categoria personalului auxiliar, iar abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu poate produce efecte juridice pentru că OG nr.83/2000 este un act juridic de nivel inferior, nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres.
Pronunțând această sentință, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuțiile de legiferare.
Dovadă depășirii limitelor puterii judecătorești este Decizia Curții Constituționale nr.838 din 27.05.2009 privind conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, e de altă parte.
S-a mai arătat că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. deoarece instanța de fond a admis în mod greșit cererea prin care se solicită acordarea sporului de 50% pentru specialiști
Instanța de fond și-a motivat soluția în prezenta cauză invocând Decizia ÎCCJ nr.21/2008 fără a lua în considerare faptul că, la momentul adoptării OG nr.83/2000 și, implicit, a reglementării sporului de 50.% și pentru personalul auxiliar, specialiștii T erau funcționari publici cu statut reglementat de Legea nr.188/1999.
Analizând actele normative în vigoare la momentul emiterii OG nr.83/2000 constată că potrivit OG nr.56/1997 de acest spor beneficiază magistrații și executorii judecătorești "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și executorii judecătorești beneficiază de un spor de 50% la salariul de bază brut lunar".
Ulterior Legea de aprobare a OG nr.56/1997, Legea nr.104/1999 dispunea la art.421 că "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un sport de 50.% la salariul de bază brut lunar ".
OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, prevede la art.1 că: "Prezenta ordonanță reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art.3 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare și care abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești".
Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.567/2004, "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști T".
Decizia nr.21/10.03.2008 a ÎCCJ a fost promovat doar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constatându-se că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Față de cele arătat mai sus, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine exclusiv categoriilor de personal care la data emiterii OG nr.83/2000 beneficiau de acest spor, întrucât motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost realizată în considerarea actelor normative în vigoare la momentul emiterii OG nr.83/2000.
Prin urmare, ÎCCJ a dispus acordarea sporului de 50.% personalului auxiliar prevăzut de Legea nr.50/1996, republicată și nicidecum celui prevăzut de Legea nr.567/2004.
S-a mai arătat că sentința este criticabilă și pentru faptul că instanța a dispus acordarea unor drepturi salariale pe viitor întrucât una dintre condițiile de fond ale exercițiului acțiunii civile o constituie acordarea unui drept.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel apreciază că recursurile sunt nefondate, urmând să le respingă pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul Ministerului Finanțelor Publice se reține că, art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin.1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționara Ministerului Finanțelor Publice (dispoziție care este similară cu reglementarea anterioară din HG 386/2007) "elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Drept urmare, se apreciază că interpretând corect dispozițiile legale menționate anterior, tribunalul a respins judicios excepția invocată, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește recursul Ministerului Justiției și Libertățilorse reține că se apreciază eferitor la primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.4 Cod procedură civilă că prima instanță în temeiul art.27 alin. (1) din G nr.137/2000 instanțele judecătorești nu a adăugat la lege, nu a legiferat și nu și-a depășit atribuțiile, ci a acordat despăgubiri conform art. 269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă, iar art. 3 din Codul civil interzice denegarea de dreptate.
De asemenea, instanțele de judecată sunt independente în aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 1 alin. 2 și art. 295 alin.(1) din Codul muncii, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale Protocolului nr. 12 la această convenție, acestea din urmă având prioritate față de legile interne (inclusiv față de deciziile Curții Constituționale invocate de recurent), conform art. 11 și art. 20 din Constituție.
Mai mult, art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile, consacrând astfel dreptul la un tribunal, instanța română trebuind să aibă jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei.
Referitor la incidența în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009 se constată că în considerentele acestei decizii se reține că "sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă".
În consecință, întrucât Decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009 această din urmă decizie nu poate produce nici un efect cu privire la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție menționată anterior.
Drept urmare, se apreciază că tribunalul nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești nici prin raportare la eciziile Curții Constituționale, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.4 Cod procedură civilă fiind astfel neîntemeiat.
Dezlegarea data problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 teza II Cod procedură civilă.
Așa cum a reținut și tribunalul se apreciază că urmare a intrării în vigoare a Legii 17/2006 (de modificare și completare a Legii 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate) specialiștii IT dobândesc calitatea de personal auxiliar de specialitate și beneficiază astfel de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică chiar dacă nu au fost beneficiari ai acestuia anterior în baza art. 47 din Legea 50/1996.
Referitor la criticile formulate în ceea ce privește acordarea sporului de confidențialitate pentru viitor, se reține că în mod evident acordarea acestor drepturi se va realiza numai în măsura în care se vor menține raporturile de muncă între reclamanți și pârâți și nu se vor modifica reglementările legale în materie.
Drept urmare, se apreciază că tribunalul a interpretat dispozițiile legale incidente în cauză conform interpretării date de instanța supremă, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nefiind întemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N și Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 330/F din 19.08.2009 a Tribunalului Bistrița -N pronunțate în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./Dact.
8ex./18.12.2009
Jud.fond: și
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
