Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2716/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2716/R/2009
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții recurenți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, MINISTERUL PUBLIC prin PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr. 757 din 21 aprilie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanții intimați, și I, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, cons. jur., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta pârâtului recurent Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pentru considerentele arătate pe larg în motivele de recurs formulate în scrise.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.757 din 21 aprilie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL SĂLAJ, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, excepție invocată de acesta.
S-a admis în parte acțiunea reclamanților, și, toți în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC PRIN PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, pârâții de rândul 2-4 fiind obligați să calculeze și să plătească sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculate la salariul de bază brut lunar începând cu 01.07.2008 până la zi și în continuare pentru reclamanții, și și începând cu 15.07.2008 până la zi și în continuare pentru reclamantul, sume actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâtul de rândul 1 fost obligat să aloce sumele necesare pentru efectuarea acestor plăti, sens în care s-a admis cererea de chemare în garanție a acestuia, cerere formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Pârâtul de rândul 4 fost obligat să efectueze înscrierile necesare în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a respins cererea reclamanților cu privire la obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aplicate asupra sumelor solicitate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în mod expres, însă prin aceasta au fost încălcate normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, precum și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituția României, ordonanțele guvernului se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul României a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, în pofida faptului că potrivit dispozițiilor art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii au fost abrogate și unele dispoziții ale acesteia.
Acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut în mod expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ceea ce în speță nu s-a realizat.
În acest sens s-a pronunțat și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin Decizia nr. 21/10.03.2008.
În altă ordine de idei s-a reținut că potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de către reclamanți este un drept de creanță, constituind un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea Legii nr. 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun în mod nelegal și nedrept, această lipsire de proprietate putându-se face doar pentru o cauză de utilitate publică, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Instanța a reținut că există conflict între art. 1 pct. 47 din nr.OG 83/2000 și OG8/2007, prin care a fost abrogată Legea nr. 50/1996, și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, urmând a fi aplicat în cauză ultimul text legal.
Întrucât abrogarea realizată prin nr.OG 83/2000 și OG8/2007 este nelegală, iar în plus rațiunea acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică subzistă, instanța a apreciat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, respectiv ca lipsit de obiect pe cel vizând plata pe viitor a acestor drepturi bănești.
În motivarea recursului a arătat că recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă a făcut obiectul dosarului nr.5/2008 al și a fost soluționat conform deciziei nr.21/10.03.2008, în care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă în sensul că, în interpretarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistențo, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, probată prin Legea nr.334/2001. În aceste condiții, apreciază că efectele aplicării dispozițiilor art.329 proc.civ. încetează după data de 3 februarie 2007.
Conform Deciziei nr.21/2008 a sporul se acordă numai pentru perioada 1 oct.2000 - 3 februarie 2007, dată la care a intrat în vigoare nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, act normativ care prin art.30 a abrogat în mod explicit întreaga Lege nr.50/1996, deci și art.47.
Apreciază că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și pe viitor a drepturilor salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților, deoarece numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi, acordarea și pe viitor a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază, după data de 1 martie 2009 este lipsit de obiect.
Apreciază că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Solicită respingerea cererii referitor la obligarea pârâților la operarea sporului de 50% în carnetele de muncă, arătând că în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976, privind carnetul de muncă" actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată vor cuprinde: retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta, sporurile nu se includ în retribuția tarifară.
DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, a solicitat desființarea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs a invocat lipsa calității procesuale pasive arătând că Ministerul Economiei și Finanțelor nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios. Conform art.2 și 3 din nr.OG22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să asigure creditele necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pe fondul cauzei arată că prin Decizia nr.21/2008 a admis recursul în interesul legii, sporul de 50% fiind declarat nelegal, având în vedere faptul că art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale organelor autorității judecătorești a fost abrogat prin nr.OG83/2000.
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ au solicitat admiterea recursului în sensul respingerii cererii reclamanților ca fiind inadmisibilă, reiterând aceleași motive ca și pârâtul Parchetul de pe lângă
Analizând recursurile formulate, Curtea, deliberând, constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1. Recursul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ și recursul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție
În mod greșit susține recurenta că dispozițiile Deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt aplicabile doar pentru perioada 01 octombrie 2000 - 03. februarie 2007, atâta vreme cât din considerentele deciziei invocate nu se desprinde în nici un fel concluzia recurentei că această dispoziție ar fi limitată în timp Dimpotrivă, efectele acesteia se produc în timp până la intervenția legiuitorului în materia salarizării personalului din justiție, lucru care nu s-a întâmplat până la data introducerii acțiunii. Daca concluzia recurentei ar fi fost corectă, acest lucru ar fi fost menționat chiar în cuprinsul deciziei în interesul legii, aceasta fiind ulterioară adoptării actelor normative indicate de recurentă. Este astfel evident că la pronunțarea decizie în interesul legii că au fost apreciate toate normele incidente și existente de la data publicării nr.OG 83/2000 și până la data pronunțării deciziei nr. XXI din 10.03.2008.
Prin urmare, Curtea constată că susținerile recurenților referitoare la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementa dreptul salarial pretins contravin deciziei menționate, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, motiv pentru care sunt apreciate ca neîntemeiate.
În ceea ce privește lipsa de interes, aceasta excepție nu poate fi reținută, Ordinul nr. 526 din 03.03.2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nefiind aplicat decât temporar, în prezent fiind suspendat.
Referitor la criticile privind înscrierea sporului în cartea de muncă, instanța de fond a procedat în mod judicios dispunând această înscriere, atâta vreme cât este vorba de drepturi salariale cu caracter de continuitate, interpretarea dată de recurenți art.11 alin. 2 din decretul 92/1976 fiind nejustificat de restrictivă.
Cât privește actualizarea cu indicele de inflație, solicitată de reclamanți și acordată prin prezenta decizie, Curtea apreciază că sumele datorate cu titlu de drepturi salariale și neacordate trebuie astfel actualizate pentru a se asigura deplina reparare a prejudiciului creat prin neplata unor drepturi legale, în conformitate și cu prevederile art. 78 alin. 1 Codul muncii, text de lege cu valoare de principiu în ceea ce privește situația nelegalei neacordări a unor drepturi salariale, și care stipulează că în cazul concedierii efectuate în mod netemeinic și nelegal, instanța va obliga angajatorul la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate. Or, chiar dacă nu este vorba în speță de o nelegală concediere, rațiunea legii este aceeași, anume, integrala reparare a prejudiciului creat printr-o injustă neplată a unor drepturi salariale; știut fiind că salariul reprezintă de principiu sursa traiului zilnic al angajatului, apare ca legitimă solicitarea de a se actualiza cu rata inflației aceste sume, astfel încât puterea de cumpărare să se prezerve iar neplata la termen să nu diminueze importanța economică a acestor sume. De altfel, plata salariului este cel puțin lunară, astfel încât cu privire la orice drepturi de natură salarială, angajatorul este de drept în întârziere, potrivit art. 161 alin. 1 coroborat cu art. 155 Codul muncii, situație în care actualizarea sumei de natură salarială neplătită la timp apare ca imperativă.
În ceea ce privește critica referitoare la acordarea acestor drepturi pentru viitor, în mod greșit susține recurentul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ ca instanța ar fi acordat mai mult decât s-ar fi cerut, atâta vreme cât, deși reclamanții și-au precizat acțiunea, nu au renunțat in mod expres la capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi pentru viitor. Or, pentru a se putea act de renunțare, cu consecința dezinvestirii instanței,aceasta ar fi trebuit să fie neechivocă, condiție neîndeplinită în cauză.
2. Recursul Ministerului Finanțelor
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice curtea reține că art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din nr.HG 34/2009 privind organizarea și funcționara Ministerului Finanțelor Publice (dispoziție care este similară cu reglementarea anterioară din nr.HG 386/2007) "elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și MINISTERUL PUBLIC, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr. 757 din 21.04.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.DG/14.12.2009
Dact./12ex.
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Cristina
