Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2720/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2720/R/2009
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1348 din 18 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții intimați MINISTERUL APĂRĂRII B, SECȚIA PARCHETELOR MILITARE B și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent și reprezentanta pârâtului intimat Ministerul Apărării B, cons. jur., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtului intimat depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare.
Reclamantul recurent depune în copie decizia nr. - emisă de Ministerul Apărării Naționale, buletinul de calcul magistrați nr. 19411/03.09.2009 și răspunsul primit de la Ministerul Public, datat 22.06.2009, înscrisuri pe care le comunică și reprezentantei pârâtului intimat.
La solicitarea instanței, reclamantul recurent precizează faptul că în fața instanței de fond nu a solicitat expresis verbis admiterea acțiunii și în temeiul art. 47 din Legea nr. 50/1991, însă această cerere rezultă din motivele acțiunii, apreciind că a fost sesizată instanța în acest sens.
Reprezentanta pârâtului intimat lasă la aprecierea instanței excepția invocată.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii instanței de fond și admiterea acțiunii, cu motivarea că dreptul de a beneficia de sporul solicitat conține atât un drept substanțial, cât și un drept material. Instanța de fond nu a luat în considerare acest aspect și nici practica judiciară în materie.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Cluj sub nr.1399/ 117/25.02.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Apărării, Secția Parchetelor Militare B și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare psihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 01.01.2000-31.03.2003 până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, actualizat cu indicele de inflație până la data achitării integrale sumelor datorate, cu obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamantul arătat următoarele:
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar fost reglementat prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care în art. 47 stabilea că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2001.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României, s- constatat îndreptățirea în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția parchetelor Militare și Ministerul Apărării au formulat întâmpinare, invocând excepția prescripției dreptului la acțiune și solicitând respingerea acțiunii.
Ministerul Economiei și Finanțelor formulat întâmpinare și invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că reprezintă Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ ( nr.HG 386/2007).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat, nu este de natură să-i confere calitatea procesuală pasivă în cauză.
Prin sentința civilă nr. 1348 din 18.05.2009, Tribunalul Cluj a respins acțiunea formulată de către reclamant, reținând următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Public și Ministerul Apărării, în temeiul disp.art.3 din Decretul nr.167/1958, art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii, este fondată întrucât nu se poate reține că dreptul reclamantului la acțiune s-ar fi născut la data pronunțării deciziei nr. 21/2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit a fost admisă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune, deși decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a avut ca efect întreruperea cursului prescripției.
Prin întâmpinările formulate, intimații au solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recursul formulat de reclamantul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform disp.art.295 alin.2 din Codul muncii, prevederile acestuia se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Potrivit disp.art.269 Codul muncii, angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanțelor judecătorești competente.
Art.283 alin.1 din Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:.
c ) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Astfel, se reține că, în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.c) Codul muncii, în mod corect prima instanță admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
Se reține în acest sens că momentul nașterii dreptului reclamantului la acțiune îl constituie data când acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce i-a fost cauzat, respectiv data când acesta, în urma adoptării nr.OG83/2000, a primit indemnizația cuvenită funcției îndeplinite fără acordarea sporului de 50%.
În speță nu se poate reține că dreptul reclamantului la acțiune ar fi fost întrerupt sau că s-ar fi născut la data pronunțării deciziei nr. 21/2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Codul d e procedură civilă, se va respinge recursul formulat de reclamantul, menținându-se sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 1348 din 18.05.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
Red./ Tehnored.:;
2 ex.- 06.01.2010;
Jud. fond:- Tribunalul Cluj:-;
-.
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Cristina
