Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 328/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 328/R-CM
Ședința publică din 24 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Teodora Gheorghe G-
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RÂMNICU împotriva sentinței civile nr.997 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Consiliul local al municipiului Râmnicu V, în baza delegației nr.61/2009 și avocat pentru intimatul-reclamant Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar V, în baza împuternicirii avocațiale nr.132/2009, emisă de Cabinet individual- Baroul Vâlcea, lipsind intimații-pârâți Colegiul Tehnic Energetic Râmnicu V, Inspectoratul Școlar al Județului V și Primăria Râmnicu V-prin primar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului-pârât depune la dosar xerocopie de pe Hotărârea nr.33 a Consiliului local Râmnicu V privind aprobarea bugetului local pentru anul 2008.
Apărătorul intimatului-reclamant Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar V depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentanții recurentului-pârât și intimatului-reclamant, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul recurentului-pârât, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de Consiliul local al municipiului Râmnicu V, în principal pe lipsa calității procesuale pasive și lipsa capacității procesuale de exercițiu a acestuia.
Arată că instituția pe care o reprezintă nu are capacitate procesuală de exercițiu, în raport cu obiectul dedus judecății și nici calitate procesuală pasivă, având în vedere faptul că între reclamant și autoritatea deliberativă din cadrul administrației publice locale ce figurează ca pârâtă în prezenta cauză nu există raport de muncă ori alte obligații de natură să genereze obligarea Consiliului local Râmnicu V la plata tranșelor suplimentare de vechime.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, arătând că drepturile solicitate intră în noțiunea de salariu de bază.
Apărătorul intimatului-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 04.06.2008 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar V, în temeiul art.112 Cod procedură civilă, art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, art.67 din Legea nr.168/1999 și art.28 din Legea nr.54/2003, prin reprezentantul legal, în numele membrei de sindicat, a chemat în judecată pe pârâții Colegiul Tehnic Energetic Râmnicu V, Inspectoratul Școlar al județului V, Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V și Primăria Râmnicu V, prin primar, pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ pe o perioadă începând cu trei ani anteriori introducerii acțiunii, respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare și până la data pronunțării sentinței în prezenta cauză, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, precum și obligarea pârâtei unitatea de învățământ să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, conform prevederilor legale de mai sus.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că salarizarea personalului didactic este reglementată în principal de prevederile Legii nr.128/1997, salarizare ce se stabilește diferențiat în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice potrivit art.7, gradul didactic, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructiv educative, locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea.
Potrivit dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
În drept, reclamantul își întemeiază acțiunea și pe dispozițiile art.1 din nr.OUG68/2004, nr.OUG18/2005 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului din învățământ, nr.OG4/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului didactic din unitățile și instituțiile de învățământ salarizat potrivit Legii nr.128/1997, nr.OG11/2007 și nr.OG15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007, respectiv în anul 2008 personalului didactic din învățământ.
Deși din aceste prevederi legale rezultă că salariații din învățământ trebuiau să beneficieze de cele trei tranșe suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, cu toate acestea nu au beneficiat de salarizarea corespunzătoare, astfel încât toate drepturile salariale care se stabilesc conform Legii nr.128/1997 au fost greșit calculate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Inspectoratul Școlar al județului Vas olicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
În susținerea acestei excepții, pârâtul a arătat că potrivit art.7 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ au personalitate juridică, iar angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997.
În ceea ce privește corectitudinea încadrării personalului și întocmirea la termen a statelor lunare de plată a drepturilor salariale, răspunderea aparține directorului unității de învățământ, potrivit art.23 din Regulamentul de organizare și funcționare a unității de învățământ preuniversitar. Referitor la salarizarea personalului didactic, se arată că începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, în conformitate cu dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001.
Pe fondul cauzei, acest pârât apreciază acțiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată, întrucât în toate actele normative invocate prin care s-au stabilit coeficienții de multiplicare și valoarea acestora, în coeficienții de multiplicare aferenți tranșelor de vechime 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani, au fost cuprinse și creșterile de 1/25 prevăzute la art.50 alin. 2 din Legea nr.128/1997. Potrivit dispozițiilor art.5 alin.2 din nr.OG18/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin întâmpinarea depusă de pârâții Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V și Primăria Râmnicu V, s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, întrucât între membrii de sindicat, autoritățile și structura funcțională din cadrul administrației publice locale nu există raport de muncă ori obligații de natură să genereze obligarea la plata drepturilor salariale neacordate.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii, întrucât dreptul salarial pretins este inclus în salariul de bază al fiecărui reclamant.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.997 din 20 noiembrie 2008, a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean V și în consecință a respins acțiunea formulată împotriva acestuia ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
A admis excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei Primăria Râmnicu V, prin primar și în consecință a respins acțiunea formulată împotriva acesteia ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de exercițiu.
A respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Râmnicu
A admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pe pârâții unitatea de învățământ preuniversitar și Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V să asigure și să plătească reclamantei titulare a dreptului material la acțiune drepturile salariale neacordate, constând în contravaloarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, în raport de data îndeplinirii condițiilor de către fiecare dintre reclamanți, începând cu data de 04.06.2005 și până la data pronunțării sentinței, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data plății efective și integrale.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean V este întemeiată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea. Această dispoziție legală a fost reiterată și în nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Potrivit Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, ordonatorul principal de credite este primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, îndrituit să aprobe bugetul unității de învățământ și să asigure finanțarea ei.
Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei Primăria Râmnicu V, tribunalul a constatat că aceasta reprezintă un aparat tehnic și nu are capacitate procesuală de folosință.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic vizează în alin.1 și alin.2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În alin.1, legiuitorul a statuat faptul că personalul în cauză beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Așadar, din interpretarea gramaticală a textului de lege menționat, precum și din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative "și" rezultă faptul că articolul menționat are în vedere două noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: "tranșe de vechime" și "tranșe suplimentare de vechime".
În ceea ce privește momentul acordării acestor tranșe suplimentare de vechime, s-a constatat că textul de lege îl individualizează în mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției "la", care, în cazul concret expus de art.50 alin.1, introduce momentul: la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese și din interpretarea voinței legiuitorului care, în momentul în care a dorit să facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul tranșelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început și pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval (a se vedea atât anexele la Legea nr.128/1997 cât și cele ale nr.OG15/2008).
Statuând în primul aliniat asupra existenței a două drepturi, cel la tranșa de vechime și cel la tranșa suplimentară de vechime, legiuitorul procedează în aliniatul al doilea al art.50 la indicarea procedeului, a modalității în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin acest alin.2, legea introduce o nouă noțiune, respectiv aceea de "coeficient de ierarhizare" sau, în accepțiunea nr.OG15/2008, "coeficient de multiplicare".
În ceea ce privește modul de stabilire a salariului de bază, art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 arată că salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.
În contextul celor menționate, s-a constatat că salariul de bază al personalului în cauză este produsul dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 din lege, aceștia din urmă fiind diferiți în funcție de încadrarea în tranșe de vechime (de ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșă de vechime este tocmai creșterea, majorarea intervenită în momentul în care se calculează cuantumul salarial corespunzător tranșei suplimentare de vechime, creștere care se raportează la coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea în tranșa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr.128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate în învățământ de 6,602.
La data de 01 februarie 2008, în Monitorul Oficial nr.82, fost publicată nr.OG15 din 30 ianuarie 2008, care vizează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ. Instanța a constatat că acest act normativ nu face trimitere în niciun fel la dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime. Acest drept există în continuare în virtutea dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Conform art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin.2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă în coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei tranșe și creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, la coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioară de vechime.
Acest lucru nu înseamnă că prin art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia că tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există în continuare și el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat în niciun fel.
Față de aceste considerente a fost admisă în parte acțiunea, în modalitatea mai sus prezentată.
În termen legal, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vad eclarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greșit instanța de fond a apreciat că recurentul-pârât are capacitate procesuală de exercițiu, cu toate că, potrivit Legii nr.215/2001, unitatea administrativ teritorială este persoană juridică, având toate atributele prevăzute de lege în acest sens (sediul, cont bancar, drept de dispoziție) și este reprezentat în justiție și în relațiile cu terții de către primar.
În plus, reclamanta nu atacă vreun act al consiliului local și nici nu pretinde că i-a fost încălcat de către acesta vreun drept.
2. Recurentul-pârât nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere, în primul rând, că reclamanta a solicitat numai obligarea pârâtei unitatea de învățământ să asigure plata tranșelor suplimentare.
Pe de altă parte, între recurent și reclamantă nu există raporturi juridice de muncă, iar pârâtul nu are nici obligația legală de a asigura fondurile necesare salarizării cadrelor didactice, în fapt nefiind adoptată vreo hotărâre a consiliului local privitoare la aceste drepturi salariale.
Plata drepturilor salariale către personalul didactic din învățământ se asigură de la bugetul de stat, în conformitate cu dispozițiile art.167 alin.4 din Legea nr.84/1995 și cu dispozițiile Legii nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008.
Conform acestui ultim act normativ, decizia repartizării sumelor din de la bugetul de stat (nu de la bugetul local) aparține directorului direcției generale a finanțelor publice, iar consiliul local (autoritate deliberativă) și primarul (autoritate executivă) nu au putere de decizie asupra bugetului de stat.
Mai arată recurentul-pârât că art.13 din nr.OUG32/2001 a fost modificat prin art.1 din nr.HG538/2001, potrivit căruia, începând cu anul 2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat. Rezultă deci, că drepturile salariale nu sunt suportate din bugetul local al unității administrativ-teritoriale.
3. Soluția dată de instanță pe fondul cauzei este greșită, întrucât, din interpretarea corectă a art.49-51 din Legea nr.128/1997, rezultă că dreptul salarial pretins în acțiune este inclus în salariul de bază al reclamantei. Conform art.157 alin.2 Codul muncii, salarizarea personalului din instituțiile publice se stabilește prin lege, iar prin acte normative au fost acordate diferite majorări ale salariilor pentru personalul din învățământ, neexistând dispoziții normative care să permită acordarea acestor drepturi salariale în alt cuantum.
Analizând sentința recurată, Curtea reține următoarele:
Al doilea motiv de recurs este fondat.
Conform art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar potrivit alin.3, finanțarea de bază (care cuprinde inclusiv cheltuielile de personal, conform alin.5) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Și dispozițiile rt.16 din nr.HG2192/2004 (pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat) prevăd că inanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
De asemenea, potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat este asigurată din anul 2001 din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază teritorială acestea își desfășoară activitatea.
Cu privire la prima sursă de finanțare (bugetul local), Curtea constată că, potrivit art.23 din Legea nr.215/2001, consiliul local este autoritate a administrației publice locale, deliberativă, iar atribuțiile acestuia sunt expres prevăzute în art.36 din actul normativ. Conform alin.4 al art.36, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local. Această atribuție însă nu îl transformă în ordonator de credite, o astfel de calitate având-o primarul.
Cu privire la cea de-a doua sursă de finanțare (bugetul de stat), art.28 lit.b alin.1 din nr.HG2192/2004 prevede că repartizarea către consiliile locale a fondurilor aferente învățământului, aprobate prin legea anuală a bugetului de stat, precum și a fondurilor din cote defalcate din impozitul pe venit, se face de către consiliul județean. De asemenea, art.28 lit.b alin.2 din același act normativ prevede că fondurile primite din unele venituri de la bugetul de stat prin legea anuală a bugetului de stat se repartizează pe unități administrativ-teritoriale de către consiliul județean. Rezultă așadar că, nici în această situație consiliul local nu este ordonator de credite.
Curtea mai reține că, în speță, consiliul local nu are nici calitatea de angajator, atribuții în acest sens având directorul unității administrativ-teritoriale (care este în același timp și ordonator terțiar de credite).
În concluzie, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V, cu toate că acesta nu este nici angajator al reclamantei și nu are nici calitatea de ordonator de credite.
Față de aceste considerente, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea față de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Se vor menține în rest dispozițiile sentinței.
Având în vedere soluția dată celui de-al doilea motiv de recurs, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte două motive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RÂMNICU V, împotriva sentinței civile nr.997 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul SINDICATUL PERSONALULUI DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR V, în numele și pentru reclamanta membră de sindicat și pârâții COLEGIUL TEHNIC ENERGETIC RÂMNICU V, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI V și PRIMĂRIA RÂMNICU V, prin primar.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Râmnicu
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./11.03.2009
Jud.fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Paulina Ghimișliu, Teodora Gheorghe
