Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 321/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 321/R-CM
Ședința publică din 24 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Teodora Gheorghe G-
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.1455 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr.1435/2008 emisă de Cabinet individual- Baroul Argeș și avocat pentru intimata-reclamantă P, în baza împuternicirii avocațiale nr.1024/2009, emisă de Cabinet individual- Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătoarea intimatei-reclamante solicită proba cu înscrisuri pe care le depune cu borderou la dosar și pe care le-a comunicat apărătoarei recurentei-pârâte. Mai depune și concluzii scrise.
Apărătoarele părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătoarea recurentei-pârâte, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței iar pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată efectuate la instanța de fond.
Arată că greșit s-a reținut la instanța de fond că între cele două părți au existat raporturi juridice de muncă. Mai arată că actul adițional a fost încheiat după efectuarea cursurilor.
Apărătoarea intimatei-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Arată că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că între părți au existat relații specifice unui raport juridic de muncă la data la care s-au efectuat cursurile de pregătire profesională.
Înțelegerea dintre părți a fost ca în scopul încheierii contractului individual de muncă să se frecventeze cursurile puse la dispoziție de viitorul angajator și să obțină o calificare. Nu se putea încheia întâi contractul individual de muncă și ulterior angajata să frecventeze cursurile de formare profesională, având în vedere că aceasta nu avea pregătire pentru noul loc de muncă. Cu acest prilej s-a încheiat actul adițional nr.2/2006 la contractul adițional de formare profesională nr.30/2006.
Înțelegerea părților a fost materializată în actul adițional nr.3, practic, act adițional la contractul de formare profesională nr.30/2006, fiind greșit specificat că ar fi adițional la contractul individual de muncă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 6.06.2008 reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.350 euro, reprezentând contravaloarea cursului de formare profesională, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între ea și General s-a încheiat un contract de prestări servicii, nr.30/20.10.2006, având ca obiect prestarea serviciului de formare profesională pentru manichiură-pedichiură, specialitatea " ". De acest curs de pregătire profesională a beneficiat și pârâta, pentru obținerea calificării necesare, aceasta obligându-se să plătească contravaloarea cursului dacă are inițiativa încetării raporturilor de muncă mai devreme de 3 ani. Cu toate acestea pârâta a încetat raporturile de muncă cu societatea reclamantă mai devreme de împlinirea celor 3 ani prevăzuți în actul adițional încheiat între părți.
La data de 9.10.2008 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că prin contractul individual de muncă încheiat la data de 2.01.2007 a devenit angajata reclamantei în funcția de manichiurist, dar activitatea a început abia în luna februarie 2007 datorită unor lucrări de amenajare.
La data luării inițiativei de formare profesională nu exista un contract de muncă, iar actul nr.3/20.12.2007 nu poate fi considerat "act adițional", întrucât la acea dată nu exista un contract individual de muncă încheiat între părți.
de formare profesională nu a avut o perioadă mai mare de 60 de zile și la data de 18 februarie 2008 a prezentat angajatorului demisia, acceptarea acesteia fără rezerve echivalând cu o acceptare tacită a modului de încetare a contractului individual de muncă, cu toate efectele sale, respectiv al stingerii tuturor obligațiilor reciproce dintre părți.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1455/15 decembrie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pe pârâtă să plătească acesteia echivalentul în lei la data plății, a sumei de 1.350 euro, reprezentând contravaloarea cursurilor de școlarizare, cât și cheltuielile de judecată în cuantum de 500 de lei.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că pârâta a fost angajata societății reclamante, în funcția de manichiurist, după cum reiese din contractul individual de muncă încheiat la data de 2.01.2007 și înregistrat la. în data de 23.01.2007 sub nr.3145.
Anterior acestui moment, respectiv la data de 20.12.2006, între părți se încheie un act, intitulat "act adițional la contractul de muncă", prin care acestea au stabilit ca, pârâta să efectueze cursuri pe formare profesională pe o durată de 65 de zile, cu scoaterea integrală din activitate, în vederea obținerii calificării de manichiuristă, cursurile fiind suportate de către reclamantă. În acest sens reclamanta a încheiat cu contractul de prestări servicii nr.30/20.10.2006, aceasta din urmă urmând a-i presta servicii de formare profesională pentru manichiură-pedichiură, tehnica, achitând pentru aceste servicii suma totală de 9.504 lei (factura fiscală nr.-/23.10.2006 - 7). La acest contract de formare profesională s-a încheiat între cele două părți persoane juridice actul adițional nr. 2/14.11.2006, prin care urma să presteze furnizarea de servicii de formare profesională, persoana școlarizată fiind tocmai pârâta, valoarea acestor servicii fiind stabilită de părți la suma de 1.350 euro/persoană.
Prin actul adițional sus menționat pârâta s-a obligat, printre altele, să participe la toate activitățile formative pe durata cursului și să nu lipsească decât în cazuri temeinic motivate, dar mai ales să nu aibă inițiativa încetării raportului de muncă pe o durată ce cel puțin 3 ani după promovarea examenului de absolvire, în acest din urmă caz urmând a suporta toate cheltuielile ocazionate cu formarea sa profesională.
Pârâta a solicitat însă la data de 18.02.2008 încetarea raporturilor de muncă dintre părți începând cu data de 7.03.2008, prezentând demisia sa angajatorului. Având la bază această cerere, s-a emis de către angajator decizia nr.34/6.03.2008, prin care s-a stabilit încetarea contractului individual de muncă al pârâtei începând cu data de 7.03.2008, potrivit art.79 alin.1 din Codul muncii. Încetarea raporturilor de muncă dintre părți a devenit opozabilă tuturor prin comunicarea acesteia de către angajator Inspectoratului Teritorial d e Muncă
S-a reținut astfel că, chiar dacă cursurile de formare profesională au durat mai puțin de 60 de zile, nimic nu împiedică părțile să stabilească de comun acord o altă perioadă pentru care se limitează dreptul salariatului de a avea o astfel de inițiativă, aceasta putând fi mai mică sau mai mare de 3 ani.
În cazul de față, prin convenția părților, semnată și însușită de acestea, devenind în acest mod legea părților, s-a stabilit ca termen perioada de 3 ani de la data promovării examenului de absolvire a cursurilor.
Această inițiativă a pârâtei s-a manifestat la data de 18.02.2008.
După cum statuează art.195 alin.3 din Codul muncii, nerespectarea de către salariat a obligației prevăzută la alin.1 determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a reținut existența unor raporturi juridice de muncă între părți atâta vreme cât nu există un contract individual de muncă în momentul luării inițiativei de formare profesională, iar actul nr.3 din 20 decembrie 2006 invocat de reclamantă nu poate fi considerat un act adițional, întrucât la această dată nu exista un contract de muncă încheiat între părți.
Ca urmare, în mod greșit s-a apreciat ca valabilă convenția părților încheiată la data de 20 decembrie 2006, chiar dacă poartă denumirea improprie de act adițional la contractul de muncă.
Nu s-a avut în vedere că atâta vreme cât salariata a beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesională cu durata mai mică de 60 zile, așa cum au arătat martorii audiați în cauză, reclamanta nu putea invoca propria culpă și nici nerespectarea propriilor obligații, întrucât nu s-a respectat convenția părților.
Pârâta putea fi obligată la plata cheltuielilor ocazionate cu pregătirea sa profesională, numai dacă durata cursurilor ar fi fost mai mare de 60 zile, iar pe de altă parte nu s-a avut în vedere că aceasta a lucrat o perioadă de timp și trebuia obligată la plata cheltuielilor proporțional cu perioada nelucrată.
Față de motivele arătate, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Recursul declarat de reclamantă este nefondat.
În mod corect instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâtă a intervenit o înțelegere în sensul că în scopul încheierii contractului individual de muncă, pârâta să efectueze un curs de pregătire profesională cu o durată de 65 zile în vederea obținerii calificării de manichiuristă.
În aceeași înțelegere denumită de părți act adițional nr.3/20 decembrie 2006 s-a stabilit ca reclamanta să-i finanțeze integral cursul de formare profesională care constituie obiectul prezentului act adițional, iar pârâta să nu mai aibă inițiativa încetării raporturilor de muncă pe o durată de cel puțin 3 ani după promovarea examenului de absolvire, în caz contrar suportând toate cheltuielile ocazionate cu formarea profesională.
S-a stabilit valoarea cursului de formare profesională la suma de 1.350 euro, ce urmează a fi suportată integral de inițiator.
Pârâta a efectuat cursul de formare profesională și a încheiat cu reclamantă contractul individual de muncă din 2 ianuarie 2007, înregistrat la la 23 ianuarie 2007 pe durată determinată pentru funcția de manichiurist, iar la data de 18 februarie 2008 a solicitat demisia sa angajatorului, începând cu data de 7 martie 2008.
Rezultă astfel că pârâta a lucrat la societatea reclamantă pe perioada 2 ianuarie 2007-7 martie 2008, după care a plecat prin demisie.
În actul adițional încheiat între părți s-a prevăzut obligația cursantului, așa cum s-a arătat mai sus, de a nu avea inițiativa încetării raporturilor de muncă pe o durată de cel puțin 3 ani după promovarea examenului de absolvire, cu mențiunea că în caz contrar suportă toate cheltuielile ocazionate de formarea sa profesională.
Potrivit art.193 Codul muncii, participarea la formarea profesională poată avea loc la inițiativa angajatorului sau la inițiativa salariatului.
În alin.2 se prevede că modalitatea concretă de formare profesională, drepturile și obligațiile părțile, durata formării profesionale, precum și orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligațiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate cu formarea profesională se stabilesc prin acordul părților și fac obiectul unor acte adiționale la contractele individuale de muncă.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, între părți a intervenit un acord referitor la formarea profesională a pârâtei-recurente în care s-a stabilit obligațiile acestora și anume obligația pârâtei ca în cazul în care are inițiativa încetării contractului de muncă pe o perioadă de cel puțin 3 ani de la data absolvirii să plătească cheltuielile efectuate cu formarea sa profesională.
Așa cum a reținut și instanța de fond din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că pârâta-recurentă a urmat cursuri de pregătire profesională ale cărei costuri au fost suportate de angajator în vederea încheierii contractului individual de muncă, în absența acestei pregătiri pârâta fiind incompatibilă cu funcția pe care o dorea să o ocupe la reclamantă de manichiuristă.
Înțelegerea părților a fost materializată în actul adițional nr.3, act adițional la contractul de formare profesională din 20 octombrie 2006 și chiar dacă poartă denumirea de act adițional, prin acest act ambele părți și-au asumat obligații care trebuiesc respectate.
Nerespectând această înțelegere, pârâta a cauzat reclamantei un prejudiciu constând în contravaloarea cursurilor de formare profesională, situație în care în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată.
Chiar dacă aceste cursuri au durat mai puțin de 60 zile, din moment ce părțile nu au stabilit o perioadă anume în actul adițional încheiat și numai faptul că pârâta este obligată să suporte cheltuielile ocazionate cu formarea sa profesională, acțiunea reclamantei era întemeiată.
Față de cele arătate, recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond este neîntemeiat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta-pârâtă să plătească intimatei suma de 700 lei cheltuieli de judecată, ce reprezintă onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.1455 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta
Obligă pe recurentă să plătească intimatei suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.02.2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, Gh.
Grefier,
Red./27.02.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
.
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Paulina Ghimișliu, Teodora Gheorghe
