Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 329/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 329/R-CM
Ședința publică din 15 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN și de MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII SI T, împotriva sentinței civile nr.147 din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâți, intimata-reclamantă și intimata-pârâtă Școala cu clasele I-VIII " " Râmnicu
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a cerut judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 20 decembrie 2007, pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII Râmnicu V, Inspectoratul Școlar Județean V, Ministerul Educației Cercetării și T pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1 septembrie 2005 până la 15 iunie 2007, cu actualizarea sumelor în funcție de rata inflației, de la data scadenței, până la data plății efective și integrale.
În motivarea acțiunii s-a arătat că norma didactică și reducerea acesteia sunt reglementate de prevederile Legii nr.128/1997, precum și de alte acte normative sau administrative cu caracter normativ, specifice învățământului.
În susținerea acțiunii au fost invocate și prevederile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Făcându-se referire la actele normative menționate, s-a susținut că din prevederile acestora, îndeosebi din cele ale Legii nr.128/1997, rezultă în mod clar că toate categoriile de personal didactic de predare, indiferent că este vorba de educatori, învățători, institutori, profesori sau maiștri instructori, beneficiază de reducerea cu două ore săptămânal a normei didactice, cu condiția să aibă o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic
Se invocă Acordul din 28 noiembrie 2005 (semnat inclusiv de Ministerul Educației și Cercetării ), prin care Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001- septembrie 2004 pentru întreg personalul didactic.
Acest Acord a fost legiferat prin nr.OUG17/2006, care reia aceleași principii.
S-a emis și ordinul nr.1350/2007, care prevede inclusiv modalitatea în care se vor plăti "cu ora" persoanelor prevăzute de art.45 alin.1.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Școlar al județului Vas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând în acest sens dispozițiile art.43 lit.a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 și art.45 din Legea nr.128/1997.
În lege nu se regăsesc referiri la plata suplimentară a celor care nu au beneficiat de reducerea normei didactice.
Salarizarea personalului din învățământ este stabilită prin lege și instanța nu poate să-l oblige la plata drepturilor salariale solicitate de către reclamante.
La rândul său, pârâtul Ministerul Educației Cercetării și Tai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că nu este angajatorul reclamanților, între acesta și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligația din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor. Se face referire la dispozițiile art.10, art.14 din Legea nr.53/2003, art.11 din Legea nr.128/1997 raportat la art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995.
Ministerul Educației Cercetării și T nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar.
Se invocă nr.HG2192/2004 potrivit căreia finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
În urma probelor administrate, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.147 din 22 februarie 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T și a admis acțiunea formulată de reclamanta.
Au fost obligați pârâții Școala cu clasele I-VIII Râmnicu V, Inspectoratul Școlar al județului V și Ministerul Educației Cercetării și T să plătească reclamantei drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte două ore săptămânal față de norma didactică începând cu 1 septembrie 2005 până la data de 15 iunie 2007, cu actualizarea în funcție de rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective și integrale.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că ârâtul p. Ministerul Educației, Cercetării și T are calitate procesuală pasivă, întrucât a fost chemat în judecată pentru plata contravalorii muncii prestată în plus pentru cele două ore suplimentare, astfel cum s-a solicitat prin acțiune, iar potrivit dispozițiilor art.12 din Legea nr.84/1995 a învățământului, acest minister elaborează planurile de învățământ, ceea ce presupune că modificarea acestora implică și atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.2 din nr.OUG17/2006, diferențele de drepturi salariale care se achită cadrelor didactice în urma unor hotărâri judecătorești se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat, precum și din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T, pentru personalul didactic din inspectoratele școlare și din unitățile aflate în subordinea acestora.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta ocupat funcția didactică de învățător titular grad didactic I cu o vechime de peste 25 ani în unitatea de învățământ pârâtă.
În ceea ce privește cererea referitoare la plata drepturilor salariale neacordate, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 - legea învățământului, norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților prevăzute la art.42 alin.1 lit.a din lege și se stabilește după cum urmează: a) - un post de educatoare (institutoare) pentru fiecare grupă de preșcolari sau pentru grupe combinate, în unitățile în care nu se pot constitui grupe separate; la grădinițele cu program prelungit și la cele cu program săptămânal, posturile se normează pe ture; b) - un post de învățător (institutor) pentru fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate; c) - 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învățământul preuniversitar; d) - 24 de ore pe săptămână pentru maiștrii instructori.
Potrivit dispozițiilor art.45 din aceeași lege, personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
În ceea ce privește dispozițiile art.45 din Legea nr.128/1997, s-a reținut că acestea reglementează drepturile personalului didactic fără să se facă vreo distincție între funcțiile didactice, astfel cum sunt ele enumerate prin dispozițiile art.5 din Statutul personalului didactic, ceea ce presupune că diminuarea normei didactice cu două ore săptămânal fără reducerea salariului se aplică tuturor funcțiilor didactice, respectiv inclusiv învățătorilor, educatorilor și institutorilor.
În condițiile în care dispozițiile art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 prevăd că norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul, aceasta presupune că, în ciuda faptului că nu se poate diminua norma didactică intitulată de lege "un post", deoarece nu este vorba despre un număr de ore, ca normă didactică, totuși, dacă învățătorilor, educatorilor și institutorilor nu li s-ar recunoaște drepturile bănești cu privire la cele două ore de reducere a normei didactice de care beneficiază profesorii, s-ar produce o discriminare indirectă cu efectele unei discriminări directe în ceea ce privește egalitatea de tratament privitoare la drepturile salariale ale întregului personal didactic.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Educației Cercetării și T și Inspectoratul Școlar Județean
Se arată, în motivarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit instanța nu a reținut lipsa calității procesuale a acestei instituții, fără a se avea în vedere că nu este angajatorul reclamantei. Între Ministerul Educației Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă și ca urmare, nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
De asemenea, Ministerul Educației Cercetării și T nu este ordonator principal de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, finanțarea acestora asigurându-se din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În C de-al doilea motiv de recurs se arată că sentința instanței de fond este nelegală deoarece în mod neîntemeiat s-a reținut acordul încheiat de Guvernul României cu principalele federații sindicale din învățământ. Acest acord nu are ca obiect reducerea normei didactice cu două ore și nici plata drepturilor aferente în cazul acestor ore.
În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, Ministerul Educației Cercetării și T emite ordine și instrucțiuni în condițiile legii. Potrivit art.27 din nr.HG281/1993, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor, acordarea gradațiilor, sporurilor, premiilor și altor drepturi este de competența consiliului de administrație sau, după caz, a altor organe de conducere similare, contestații ce trebuie depuse în termen de 5 zile, iar împotriva măsurii de modificare unilaterală a salariilor, cei interesați se pot adresa cu contestație la judecătorie în termen de 30 de zile de la data când au luat cunoștință despre aceasta.
Cum reclamanta a solicitat drepturile salariale pe perioada de doi ani anterioară depunerii cererii, urmează a fi decăzută din acest drept.
Față de cele arătate se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și respingerea cererii formulate ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V se critică sentința instanței de fond ca nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Nu s-a avut în vedere că salariul personalului din învățământ este stabilit prin lege, astfel că el nu poate face obiectul vreunei negocieri. Reclamanta era îndreptățită la plata celor două ore numai dacă exista un act adițional la contractul individual de muncă. Cum aceasta nu a solicitat unității de învățământ reducerea normei didactice și efectuarea celor două ore la plata cu ora, neexistând un act adițional care să prevadă obligațiile părților privind aceste ore, în mod greșit instanța de judecată a obligat pe recurent la plata drepturilor salariale cuvenite pentru cele două ore săptămânal.
Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că reclamanta a prestat muncă în plus de câte două ore săptămânal față de norma didactică, așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Față de cele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Ambele recursuri formulate sunt nefondate.
Referitor la recursul Ministerului Educației Cercetării și T, se constată că instanța de fond a reținut că acesta are calitate procesuală pasivă, pe de o parte întrucât a fost chemat în judecată pentru a fi obligat la reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, iar pe de altă parte, pentru a plăti reclamantei contravaloarea muncii prestate în plus și că, potrivit art.12 din Legea nr.84/1995, acesta elaborează planurile de învățământ, situație în care modificarea acestora intră în atribuțiile sale.
Potrivit art.2 din nr.OUG17/2006, diferențele de drepturi salariale care se achită cadrelor didactice în urma unor hotărâri judecătorești se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat, precum și din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T, pentru personalul didactic din inspectoratele școlare și din unitățile aflate în subordinea acestora, situație în care nu poate pretinde că nu are legătură cu pretențiile deduse judecății și nici calitate procesuală în cauză.
C de-al doilea motiv de recurs, privind nelegalitatea sentinței primei instanțe, este de asemenea nefondat.
Prin Acordul încheiat între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ la data de 28 noiembrie 2005 s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, prin Ministerul Educației, Cercetării și T, să se stabilească o reglementare unitară care să împiedice apariția de discriminări între salariații aflați în aceeași situație, iar urmarea acestui acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Potrivit art.1 din nr.OUG17/2006, plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 personalului didactic din învățământul de stat, rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, se face conform prevederilor acestei ordonanțe.
Atât prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 între Comisia de a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ, cât și prin nr.OUG17/2006, s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor.
Pe fondul cauzei, se constată că motivul invocat de recurentul Ministerul Educației Cercetării și T este același cu motivul invocat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, situație în care urmează a fi analizate împreună.
Reclamanta a ocupat funcția didactică de învățător titular grad didactic I, cu o vechime de peste 25 ani și față de specificul activității sale, norma didactică se stabilește după o metodologie didactică specifică învățământului primar stabilită prin național din învățământul preuniversitar.
În aceste condiții nu se poate efectiv reduce numărul de ore de predare-învățare, deoarece activitatea personalului didactic din învățământul preșcolar sau primar presupune existența unei programe care trebuie respectată, în sensul, pe de o parte al predării cunoștințelor, iar pe de altă parte, al fixării celor predate, care nu pot fi realizate decât în cadrul normei didactice concretizată într-un post, astfel cum a stabilit Legea nr.128/1997.
Întrucât reclamanta a prestat începând cu data de 1 septembrie 2005 norma didactică în întregime, ca și ceilalți salariați, în mod corect a fost admisă cererea sa de a i se acorda plata acestor drepturi salariale pe întreaga perioadă de desfășurare a activității, așa cum sunt recunoscute de unitatea la care a funcționat și funcționează ca învățătoare.
Potrivit dispozițiilor art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 - Legea învățământului, norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul, ceea ce presupune că nu se poate diminua această normă întrucât nu este vorba de un număr de ore, deoarece s-ar produce o discriminare indirectă în ceea ce privește egalitatea de tratament privitoare la drepturile salariale ale întregului personal didactic.
De asemenea, conform dispozițiilor art.45 din aceeași lege, personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Critica referitoare la acordarea drepturilor salariale restante reclamantei este de asemenea nefondată, fiind inexact că pentru a beneficia de reducerea normei didactice și prin urmare de drepturile în discuție, reclamanta trebuia să fi solicitat expres acest lucru.
Dreptul instituit de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit să-l solicite și să se fi prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanta nu a dovedit că a prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, condiția cerută de lege fiind reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, în situația în care are peste 25 de ani vechime și gradul didactic
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și T nr.1350/2007, prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamantei, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Față de cele arătate, ambele recursuri formulate sunt nefondate și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T B și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.147 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta și pârâta ȘCOALA CU CLASELE I-VIII Râmnicu
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./17.04.2008
Jud.fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
