Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 327/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 327/R-CM
Ședința publică din 15 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.129 din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-reclamanți și intimata-pârâtă Primăria comunei prin primar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanții, n, au chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei prin Primar -, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să fie obligată la plata drepturilor de natură salarială, reprezentând indemnizație de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, astfel: începând cu data de 1.01.2004 pentru reclamanții,; începând cu data de 23.12.2004 pentru; începând cu data de 20.04.2006 pentru; începând cu data de 25.10.2006 pentru. De asemenea au solicitat obligarea pârâtului Primarul în calitate de ordonator principal de credite să includă în bugetul local pe anul 2007, prin rectificare de buget, sumele necesare plății indemnizației de dispozitiv; obligarea pârâtului la plata lunară a sporului de dispozitiv începând cu data formulării cererii.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitatea de angajați cu contract individual de muncă în cadrul Primăriei, iar prin Ordinul nr.496/2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale ale personalului ce-și desfășoară activitatea sub autoritatea Ministerului Administrației și Internelor, în prezent - Ministerul Internelor și Reformei Administrative (MIRA), astfel încât, potrivit art. II pct.9.2 din acest ordin, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Mai arată reclamanții că ordinul cu numărul de mai sus a fost emis în aplicarea prevederilor Legii nr.138/1999 și nr.OUG63/2003, aceasta din urmă fiind abrogată prin nr.OUG30/2007 și se aplică deopotrivă funcționarului public, precum și personalului din domeniul evidenței informatizate a persoanei și, pe cale de consecință, și personalului din autoritățile publice.
Prin sentința civilă nr.129 din 22 februarie 2008 s-a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.23 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, autoritățile prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt: consiliile locale, comunale și municipale ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.
Potrivit dispozițiilor art.61 3 și 4 din același act normativ, pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa prin acte normative, primarul beneficiază de un aparat de specialitate pe care îl conduce, format din compartimente funcționale în care sunt încadrați funcționari publici și personal contractual, cum este cazul reclamanților din prezenta cauză.
Sporul de dispozitiv în cuantum de 25% a fost reglementat pentru prima oară de dispozițiile art.13 din Legea nr.138 din 20 iulie 1999 care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste unități.
Ordinul nr.496/2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, dat în aplicarea legii cu numărul de mai sus a prevăzut la pct.9.2 că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a face precizarea dacă este vorba de administrația publică centrală sau, atât de administrația publică centrală, cât și de administrația publică locală.
De altfel, acest ordin nici nu putea face trimitere la administrația publică locală, deoarece, atât în vechea reglementare, respectiv cea cuprinsă în dispozițiile nr.OUG63/2003 cât și în noua reglementare intervenită prin nr.OUG30/2007, printre instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice din subordinea Ministerului Administrației și Internelor (denumirea actuală MIRA), nu figurează autoritățile administrației publice locale.
Dispozițiile art.11 din nr.OUG63/2003 și respectiv 13 din nr.OUG30/2007 enumără care sunt acele instituții aflate în subordinea MIRA.
Relațiile dintre MIRA și autoritățile administrației publice locale sunt numai de colaborare și îndrumare și nu de subordonare, administrația publică locală fiind organizată și funcționând pe principiul descentralizării și autonomiei locale.
În consecință, ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 nu este aplicabil acestei categorii de personal din administrația publică locală.
Sporul pretins de reclamanți s-ar putea acorda de către primar, în calitate de ordonator de credite, dacă acesta ar fi fost cuprins în bugetele locale din perioada solicitată, astfel cum acestea au fost aprobate prin hotărâri ale consiliului local, or, în speță, nu s-a făcut o astfel de dovadă.
Faptul că personalului din Inspectoratul Național pentru Evidența Informatizată a Persoanei sau personalului contractual din cadrul prefecturilor se acordă acest spor, iar personalului contractual din autoritățile publice locale nu se acordă, nu poate conduce la ideea că acest personal este discriminat în raport cu celelalte categorii la care ne-am referit mai sus, deoarece nu se găsesc într-o situație comparabilă cu aceștia, astfel cum prevede art.1 din nr.OG137/2000.
În termen legal reclamanții au declarat recurs împotriva acestei sentințe, arătând că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
Întrucât Ministerul Internelor și cel al Administrației Publice s-au reunit într-un singur minister, rezultă că Legea nr.138/1999 li se aplică și reclamanților, care lucrează în administrația publică locală, actul normativ arătat nefăcând distincție între funcționarii publici ce urmează să beneficieze de aceste drepturi.
Mai mult, prin Ordinul nr.496/23.07.2003 a fost uniformizat sistemul de salarii pentru personalul care-și desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, art.9.2 și 31.1 prevăzând că "indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
OUG nr.63/2003 recunoaște competența Ministerului Administrației și Internelor în domeniul administrației publice, fără a face distincție între autoritățile centrale și cele locale, ceea ce înseamnă că indemnizația de dispozitiv se acordă și angajaților din administrația publică locală.
De altfel, activitatea de evidență a populației a fost preluată de consiliile locale și județene, iar personalul care exercită atribuții în acest domeniu au spor de dispozitiv.
În fine, mai arată recurenții-reclamanți că sunt discriminați față de persoanele care își desfășoară activitatea la evidența populației și care primesc spor de dispozitiv, în acest fel existând discriminare între salariați care-și desfășoară tot activitatea în domeniul administrației publice.
Analizând sentința recurată, în raport de critica adusă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții sunt angajați ai Primăriei Comunei și pretind că sunt îndreptățiți să primească sporul de dispozitiv de 25%, reglementat de Legea nr.138/1999.
Legea nr.138/1999 stabilește modalitatea de salarizare și acordare a altor drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Potrivit art.1 "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Conform art.3 "cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
Art.13 prevede: "Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Rezultă că indemnizația de dispozitiv a fost reglementată pentru personalul militar și civil din instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În momentul apariției legii, Ministerul d e Interne era distinct de Ministerul Administrației Publice, însă prin organizarea ulterioară a acestora într-un singur minister (conform nr.OUG63/2003) nu se poate aprecia în nici un caz că acest act normativ a devenit aplicabil și salariaților din administrația publică locală (cum sunt reclamanții).
Este adevărat că Ordinul nr.496/28.07.2003, emis de Ministrul Administrației și Internelor, privind modificarea și completarea Ordinului Ministrului de Interne nr.275/2002, pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizare personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art.II, 1 pct.9.2 că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Art. II 3 pct.31.1 statuează: "Prin personal civil, în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege" (indemnizația de dispozitiv).
Acest Ordin nr.496/28.07.2003 modifică și completează un ordin anterior dat în aplicarea unor prevederi legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, printre care și Legea nr.138/1999. Un act normativ dat în aplicarea altui act normativ nu poate în nici un caz să aducă completări acestuia din urmă, așa cum greșit pretind recurenții-reclamanți.
În urma reorganizării Ministerului d e Interne și a celui al Administrației Publice în Ministerul Administrației și Internelor (ulterior - Ministerul Internelor și Reformei Administrative, conform nr.OUG30/2007), o astfel de precizare cuprinsă în Ordinul nr.496/2003 era necesar a fi prevăzută, având în vedere că ministerul nou creat avea atribuții și în domeniul administrației publice, nu doar în cel al ordinii și siguranței publice. Era deci necesar să se dispună și cu privire la personalul salarizat în baza Legii nr.138/1999 și care în prezent își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice (serviciul de eliberare și evidență a pașapoartelor, cel de evidență informatizată a persoanelor etc.)
Nu rezultă că tot personalul bugetar - funcționari publici sau personal contractual - care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care este salarizat după norme specifice funcției lor, beneficiază de indemnizație de dispozitiv, ceea ce înseamnă că reclamanții, care nu au fost și nu sunt salarizați în baza Legii nr.138/1999, nu sunt vizați de ordinul nr.496/2003.
Pe de altă parte, acest ordin trebuie coroborat cu dispozițiile nr.OUG30/2007, care în art.13 prevede: "În domeniul administrației publice, instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative sunt: Institutul Național de Administrație, Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară, Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, Administrația Națională a de Stat Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, Direcția Generală de Pașapoarte, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, Arhivele Naționale".
2 al aceluiași articol prevede că: "Structurile de ordine și siguranță publică din subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative sunt: Poliția Română, Jandarmeria Română, Poliția de Frontieră Română, Oficiul Român pentru, Centrul de Cooperare Internațională, Grupul Special de Protecție și Intervenție "", Centrul Național de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor, Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale, Inspectoratul de al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Agenția Națională Antidrog și Agenția Națională împotriva de Persoane. Aceste structuri au în compunere unități centrale de specialitate, care, după caz, în funcție de nivelul de organizare, pot avea în subordine, la nivel teritorial, inspectorate, direcții generale, direcții, servicii, mari unități, unități și/sau subunități operative, de instrucție, medicale și de învățământ, precum și de asigurare a acțiunilor și suport logistic".
Prevederi asemănătoare au fost conținute și în art.11 din nr.OUG63/2003.
Rezultă din dispozițiile legale de mai sus că printre instituțiile publice, organele de specialitate, structurile de ordine și siguranță publică din subordinea Ministerului Administrației și Internelor, (în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative -, conform nr.OUG30/2007), nu se regăsesc și instituțiile în care lucrează reclamanții.
Rezultă așadar că Ordinul nr.496/2003, ce trebuie interpretat prin coroborare cu nr.OUG30/2007 nu este aplicabil reclamanților.
O apărare subsidiară a recurenților este în sensul că există discriminare între ei și persoanele care au atribuții în domeniul evidenței populației și care primesc acest spor de dispozitiv.
Curtea constată însă că Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor face parte dintre instituțiile enumerate expres de art.13 1 din nr.OUG30/2007, ceea ce înseamnă că angajații acestei instituții primesc indemnizația de dispozitiv în baza unui temei legal.
Susținerea reclamanților în sensul că sunt discriminați nu poate fi reținută de către instanță, deoarece Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant că o diferență de tratament nu semnifică în mod automat încălcarea art.14 din Convenție, ci este necesar să se stabilească faptul că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar o asemenea distincție să nu-și găsească o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În speță, nu se poate vorbi despre situații analoage sau comparabile, deoarece reclamanții nu au același statut ce cei salarizați în baza Legii nr.138/1999, nu ocupă aceleași funcții și nu au aceleași atribuții și răspundere.
Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază că reclamanții nu sunt îndreptățiți la obținerea indemnizației de dispozitiv reglementată de art.13 din Legea nr.138/1999, situație în care va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.129 din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /6.05.2008
TC/GM/2 ex.
Jud. fond.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
