Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 328/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 328/R-CM
Ședința publică din 15 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN și de chemații în garanție CONSILIUL JUDEȚEAN, PRIMARUL MUNICIPIULUI RM. și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.136 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimatele-reclamante și, în baza împuternicirii avocațiale nr.94/2008 emisă de Cabinet Individual-Baroul V, lipsind recurenții-pârâți, recurenții-chemați în garanție și intimata-pârâtă Școala cu clasele I-VIII "" Râmnicu
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Avocat pentru intimatele-reclamante și, depune la dosar note de ședință și împuternicirea avocațială nr.94/2008 emisă de Cabinet individual - Baroul
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Avocat pentru intimatele-reclamante și, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Tribunalul Vâlcea, pentru motivele invocate în notele de ședință depuse la dosar, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 20 noiembrie 2007, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII Râmnicu V, Inspectoratul Școlar Județean V, Ministerul Educației Cercetării și T pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data 1 octombrie 2001 până la data încetării activității cu actualizarea sumelor în funcție de rata inflației, de la data scadenței, până la data plății efective și integrale.
În motivarea acțiunii s-a susținut că norma didactică și reducerea acesteia sunt reglementate de prevederile Legii nr.128/1997, precum și de alte acte normative sau administrative cu caracter normativ, specifice învățământului.
În acest sens au fost invocate dispozițiile art.45 din Legea nr.128/1997, potrivit cărora personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Prin Acordul din 28 noiembrie 2005, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru întreg personalul didactic. Acest acord a fost și legiferat, emițându-se nr.OUG17/2006, care reia aceleași principii.
Din octombrie 2001, reclamantele au prestat norma didactică în întregime ca ceilalți salariați care nu îndeplinesc condițiile de grad didactic și de vechime, însă nu le-a fost plătită munca suplimentară.
Prin întâmpinare, Ministerul Educației Cercetării și Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu este angajatorul reclamanților, între acesta și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligația cu privire la calcularea și plata salariilor, neavând calitatea de ordonator principal de credite. Au fost invocate dispozițiile art.25 din Legea nr.128/1997, art.13 din nr.OUG32/2001, art.16 din nr.HG2192/2004.
Se mai arată că acordul încheiat de către Guvernul României cu sindicatele din învățământ nu este incident în cauză. În esență, se solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea cererii formulate de către reclamante ca nefondată.
La rândul său, prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că finanțarea și repartizarea sumelor necesare unităților de învățământ preuniversitar de stat pentru plata drepturilor salariale se asigură prin bugetele locale administrative-teritoriale. S-au invocat dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001, nr.HG2192/2004 și Legea nr.388/2007.
Totodată, a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținându-se că potrivit dispozițiilor art.166 alin.1 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se în acest sens dispozițiile art.43 lit.a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.128/1997.
S-a susținut că personalul didactic are dreptul la reducerea normei didactice, iar acestui drept subiectiv îi corespunde obligația persoanei interesate de a solicita conducerii unității de învățământ reducerea normei didactice, în condițiile stabilite de lege. În speță, niciunul dintre membrii de sindicat nu și-a exercitat acest drept nici anterior, nici ulterior promovării acțiunii în justiție. În aceste condiții, unitățile de învățământ pârâte nu aveau obligația reducerii normei didactice.
Prin cererea înregistrată la data de 21 ianuarie 2008, Inspectoratul Școlar Județean Vac hemat în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V și Primarul Municipiului Râmnicu V, pentru ca, în cazul în care se va admite acțiunea, să fie obligați la achitarea drepturilor salariale către reclamante și chemații în garanție indicați mai sus.
În motivarea cererii se arată că potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. Art.16 din Normele Metodologice aprobate prin nr.HG2192/2004 prevăd că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
În acest sens sunt și dispozițiile Legii nr.486/2006 și nr.388/2007, astfel că obligația repartizării sumelor pentru cheltuielile de personal revine Direcției Generale a Finanțelor Publice V, după consultarea consiliului județean și a primarilor.
Prin încheierea de ședință din data de 21 ianuarie 2008 au fost introduși în cauză chemații în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V și Primarul Municipiului Râmnicu
Prin întâmpinare, Consiliul Județean Vas olicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. S-a arătat că prin niciun act normativ nu se stabilește în sarcina consiliului județean vreo obligație privind stabilirea normei didactice a personalului din învățământul preuniversitar de stat sau acordarea drepturilor salariale ale învățătorilor.
Prin cererea de chemare în garanție trebuia să se facă dovada că există identitate între pârâții chemați în judecată și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, respectiv să se facă dovada că în speță Consiliul Județean V este angajatorul și că el are obligația să facă aplicarea dispozițiilor Legii nr.128/1997. Potrivit legii învățământului, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic se asigură din bugetul de stat și nu din bugetul unităților administrativ-teritoriale.
În speță, dreptul la acțiune al reclamantelor este prescris, acestea putând beneficia de drepturile solicitate cel mult de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Pe fond, se solicită respingerea acțiunii, întrucât prin Legea nr.128/1997 s-a prevăzut numai reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului și nu s-au făcut referiri la plata suplimentară a celor care nu au înțeles să beneficieze de acest drept.
Prin sentința civilă nr.136/22.02.2008, Tribunalul Vâlceaa respins excepțiile invocate.
A admis acțiunea și a obligat pe pârâți la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea a câte două ore săptămânal prestate în plus față de norma didactică, începând cu 01 octombrie 2001 și până la 31 august 2003, data încetării activității, cu actualizarea indicelui de inflație de la data scadenței și până la data plății efective și integrale.
Totodată, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V și a obligat chemații în garanție să aloce și să repartizeze fondurile necesare plății drepturilor salariale reclamantelor.
Pârâții și chemații în garanție au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată de 600 lei.
Soluționând cu prioritate excepțiile de procedură și de fond invocate, tribunalul a reținut următoarele:
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T are calitate procesuală pasivă, întrucât a fost chemat în judecată pentru a fi obligat la plata contravalorii muncii prestate în plus pentru cele două ore neacordate, astfel cum s-a solicitat prin acțiune, iar potrivit dispozițiilor art.12 din Legea nr.84/1995 a învățământului, acest minister elaborează planurile de învățământ, ceea ce presupune că modificarea acestora implică și atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.2 din nr.OUG17/2006, diferențele de drepturi salariale care se achită cadrelor didactice în urma unor hotărâri judecătorești se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat, precum și din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T, pentru personalul didactic din inspectoratele școlare și din unitățile aflate în subordinea acestora.
Față de dispozițiile art.14 alin.4 din Legea nr.486/2006, tribunalul a constatat că are calitate procesuală pasivă și Inspectoratul Școlar Județean
Ca nefondată a fost privită și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți.
Astfel, prin Acordul din 28 noiembrie 2005, care a fost semnat și de Ministrul Educației Cercetării și T, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic. Această recunoaștere a întrerupt cursul prescripției, astfel încât după data de 28 februarie 2006, când Acordul s-a publicat în Monitorul Oficial, nr.OUG17/2006, a început să curgă o nouă prescripție de 3 ani.
Cu privire la excepția invocată de consiliul județean chemat în judecată prin cererea de chemare în garanție, tribunalul a constatat următoarele:
În raportul juridic dedus judecății, Consiliul Județean V are calitate procesuală pasivă deoarece, față de dispozițiile art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006, îi revine sarcina de a-și exprima punctul de vedere, fiind consultat în ceea ce privește repartizarea sumelor pentru cheltuielile de personal din învățământ.
Potrivit art.14 alin.4 din Legea nr.486/2006, repartizarea fondurilor pentru plata drepturilor bănești se face după consultarea consiliului județean, a primarilor localităților și a inspectoratului școlar județean prin specialiștii săi.
Pe fond, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantelor este întemeiată.
Astfel, art.43 alin.1 lit.b din Legea nr. 128/1997 stabilește norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și evaluare, respectiv un post de învățător pentru fiecare clasă sau pentru clase simultane în unitățile în care nu se pot constitui clase separate, și nu pe ore ca în cazul profesorilor.
În art.45 pct.1 se prevede că personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
În această situație se află și reclamantele, care îndeplinesc condițiile de vechime în învățământ și gradul didactic pentru reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, ceea ce nu înseamnă însă reducerea activității cu două ore săptămânal, ci plata cu ora pentru orele lucrate în plus săptămânal prin depășirea normei didactice la care au dreptul, conform art.51 pct.8 combinat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.c din același act normativ.
Față de cererea de chemare în garanție s-a considerat că potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 - legea bugetului de stat pe anul 2007, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată prevăzute la alin.4 destinate finanțării cheltuielilor de personal ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat se face prin decizia directorului direcției generale a finanțelor publice județene, după consultarea consiliului județean și a primarilor și cu asistența tehnică și de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție, de regulă, de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Au fost aplicate și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă privind cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, pârâții Inspectoratul Școlar Județean V, Ministerul Educației, Cercetării și T, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V și Primarul Municipiului Râmnicu V, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:
Soluția instanței de fond este lipsită de temei legal, în opinia primului recurent, în ceea ce privește respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, a excepției lipsei calității procesuale pasive și în ceea ce privește fondul cauzei.
Astfel, se arată, Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005, inclusiv de Ministerul Educației, Cercetării și T, prin care Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic nu constituie o recunoaștere a dreptului dedus judecății deoarece are în vedere calculul unui salariu așa-zis "în cascadă" și nu reducerea normei didactice.
Potrivit art.13 din nr.OUG32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, din anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Conform dispozițiilor art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin nr.HG2192/2004 și ale legilor anuale ale bugetului de stat, obligația repartizării din bugetul de stat a sumelor pentru cheltuielile de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat revine direcției generale a finanțelor publice județene, după consultarea consiliului județean și a primarilor localităților în care se află unitățile de învățământ.
Inspectoratul Școlar Județean V nu poate plăti diferențe salariale niciunui cadru didactic.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul Inspectoratul Școlar Județean Var eiterat motivele invocate în apărare la judecata în primă instanță. A mai arătat că reclamanții nu au prestat munca în plus de două ore săptămânal față de norma didactică, așa cum greșit a reținut instanța de fond. Ca urmare, nici nu puteau să beneficieze de plata unor drepturi salariale suplimentare.
Recursul său este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Recurentul Ministerul Educației, Cercetării și Tas usținut că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond nu a reținut lipsa calității procesuale pasive
Între minister și cadrele didactice nu există niciun fel de raporturi juridice de muncă. Angajator este numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr. 84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
În al doilea rând, se susține, ministerul nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat. Conform art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Un alt motiv de recurs este acela potrivit căruia, reținând Acordul încheiat de Guvern cu principalele federații sindicale din învățământ ca fiind aplicabil în cauză, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.
Nici acest acord, nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore sau plata drepturilor aferente.
Pe perioada de 2 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, reclamantele nu au depus contestație conform art.27 din nr.HG281/1993 cu privire la modul de stabilire a salariului, respectiv nu au solicitat plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de aceea a operat decăderea din dreptul de a le mai solicita.
Hotărârea de guvern prevede un termen de 5 zile de formulare a cererii, care începe să curgă de la data la care s-a luat cunoștință de stabilirea salariului.
Recursul Ministerului Educației, Cercetării și T este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 7 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Vas usținut următoarele:
Potrivit textelor de lege avute în vedere la pronunțarea soluției direcția generala de finanțe publice județeană nu are calitatea, obligația și nici posibilitatea de a plăti sume cu titlu de despăgubiri, respectiv contravaloarea muncii prestate în plus, unor persoane cu care nu are raporturi juridice de muncă.
Obiectul Legii nr.486/2006 îl constituie stabilirea volumului veniturilor și structurii acestora, al cheltuielilor pe destinații și pe ordonatorii principali de credite pentru anul 2007. Iar Legea bugetului de stat pe anul 2008, de asemenea, nu poate retroactiva pentru perioada indicată în acțiune.
Instituția în cauză nu se regăsește în această anexă, astfel că nu are calitatea de ordonator principal de credite, ci de ordonator secundar de credite, cu atât mai mult, nu poate fi obligată să ordoneze credite către salariații altui minister.
Pentru aceste motive, recurenta consideră nelegală admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată
Recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice V este întemeiat pe dispozițiile 304 pct.7, 8 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Consiliul Județean V arată în recursul său că nu are calitate procesuală pasivă în cererea de chemare în garanție, care de altfel este neîntemeiată.
Consiliul județean nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice și nu este implicat în reducerea normei didactice, respectiv în plata orelor prestate suplimentar.
Între consiliul județean și reclamante nu există niciun raport juridic, de natură contractuală.
Cu privire la fondul acțiunii s-a arătat că atâta vreme cât reclamanții nu și-au exercitat dreptul la reducerea normei de două ore săptămânal, unitățile de învățământ nu aveau obligația de a proceda la reducerea normei didactice.
Pasivitatea nu poate rămâne nesancționată, de aceea trebuia reținută incidența prescripției dreptului la acțiune.
În Legea nr.128/1997 nu se fac referiri la plata suplimentară a acelora care nu au exercitat dreptul la reducerea normei didactice.
În drept, recursul chematului în garanție Consiliul Județean V este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Primul motiv de recurs invocat de chematul în garanție Primarul Municipiului Râmnicu V este acela că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Procedural, decizia repartizării sumelor necesare achitării drepturilor salariale din instituțiilor de învățământ preuniversitar aparține directorului direcției generale de finanțe publice județene și nu primarului unității administrativ-teritoriale, care are doar un rol consultativ.
Conform art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006, decizia de repartizare este fundamentată cu asistența de specialitate a inspectoratului școlar, astfel că nici sub aspectul cuantumului primarul nu are atribuții.
Fondurile din care se constituie "cheltuielile de personal" nu provin din bugetul autorității publice locale, ci provin din ce se face venit la bugetul de stat.
În toate cazurile prevăzute de dispozițiile art.27-90 din Legea nr.215/2001, primarul obține fonduri numai în urma acceptării propunerii sale de către consiliul local ca autoritate deliberativă.
Art.13 din nr.OUG32/2001 la care se face referire în sentință a fost modificat prin normele metodologice aprobate prin nr.HG538/2001, art.1, ceea ce duce la concluzia că aceste cheltuieli nu se suportă din bugetul local.
În acest sens a operat și modificarea prevăzută de nr.HG2192/2004.
Un alt motiv de recurs este acela al interpretării greșite a actului juridic dedus judecății.
Primăria sau consiliul local nu au calitate de angajator al cadrelor didactice, de aceea nu au obligația de a asigura fondurile necesare salarizării acestora.
- Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal deoarece a fost soluționată greșit excepția prescripției dreptului la acțiune.
OUG nr.17/2006 nu este opozabil recurentului, având alt obiect decât cel dedus judecății.
- Pe fond, nelegalitatea vizează neexercitarea de către reclamante a dreptului la reducerea normei didactice și inexistența temeiului legal pentru plata muncii suplimentare.
- Nu s-a dovedit în speță că reclamanții au prestat munca în plus față de norma didactică și că îndeplinesc condițiile legale pentru a beneficia de reducerea acesteia.
Recursul chematului în garanție este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, Curtea reține că soluționând excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța de fond a avut în vedere Acordul semnat la data de 28.11.2005, de reprezentanți ai Ministerului Educației, Cercetării și T pentru reparația prejudiciilor salariale produse personalului didactic din învățământul de stat în perioada octombrie 2001-septembrie 2004 în aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997 la calculul drepturilor salariale.
Cum nr.OUG17/2006 emisă în baza acestui Acord nu distinge, după tipul drepturilor salariale atunci când stabilește plata diferențelor salariale pentru perioada octombrie 2001-septembrie 2004, iar prezenta acțiune are ca obiect plata diferențelor salariale decurgând din aplicarea dispozițiilor Legii nr.128/1997, în mod corect a considerat instanța că a operat întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea debitului, conform art.16 alin.(1) din Decretul nr.167/1958, privind prescripția extinctivă.
Referitor la soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și T, deși fac obiectul judecății drepturi de natură salarială, drepturi corelative normei didactice sau normei de muncă, nu se poate invoca faptul că față de dispozițiile OUG nr.32/2001 și ale Legii nr.84/1995 Ministerul Educației, Cercetării și T nu are atribuții în achitarea drepturilor salariale ale cadrelor didactice din învățământul preuniversitar de stat.
Astfel, potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare, finanțarea de bază cuprinzând și cheltuielile de personal, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În procedura de defalcare din veniturile bugetului de stat a sumelor necesare finanțării cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat sunt implicați direcția generală a finanțelor publice județene, consiliul județean, primarul unității administrativ-teritoriale și inspectoratul școlar.
A se vedea în acest sens prevederile art.14 alin.(4) și (5) și art.13 lit.b) din Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr.486/2006.
Nu este mai puțin important faptul că planul-cadru de învățământ și programele școlare se elaborează și se aprobă de Ministerul Educației, Cercetării și T, cu consultarea factorilor interesați, iar norma didactică cuprinde tocmai ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării respectivului cadru didactic.
Prin urmare, recurentul are atribuții atât în stabilirea conținutului normei didactice, cât și în plata drepturilor de personal din fondurile defalcate de la bugetul de stat prin asistența de specialitate a inspectoratului școlar, organ descentralizat de specialitate subordonat acestui minister, conform art.142 din Legea nr.84/1995, republicată.
Mai mult, a rezultat că ministerul a încheiat acordul menționat mai sus pentru repararea prejudiciilor create prin plata necorespunzătoare a drepturilor salariale și că, în exercitarea atribuțiilor sale, a emis nr.1350/2007 prin care s-a reglementat metodologia de calcul a drepturilor salariale cuvenite cadrelor didactice îndreptățite la reducerea normei didactice.
Pentru aceleași considerente, se va reține că recursurile Direcției Generale a Finanțelor Publice V, al Inspectoratului Școlar Județean V, al Consiliului Județean V și al Primarului Municipiului Râmnicu V sunt nefondate în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a fiecăruia.
Legile bugetului de stat sunt prin natura obiectului reglementat temporare, însă procedura de defalcare a sumelor din care se suportă cheltuielile de personal ale unităților de învățământ este în principiu aceeași indiferent de anul pentru care se stabilesc destinațiile fondurilor de la buget. Instanța de fond a avut în vedere această procedură independent de durata de valabilitate a prevederilor bugetare.
Consiliul Județean Vam ai susținut că simpla consultare în distribuirea de la bugetul de stat a sumelor necesare pentru susținerea cheltuielilor de personal nu justifică în speță calitatea sa procesuală pasivă.
Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat, pe comune, orașe și municipii se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene după consultarea consiliului județean și a primarilor.
După termenii utilizați la redactarea textului de lege se înțelege că această consultare a consiliului județean este obligatorie, ca și a primarilor de altfel.
Prin urmare, rolul acestora nu este nesemnificativ, el fiind stabilit în considerarea atribuțiilor pe care chiar părțile le invocă, făcând referire la dispozițiile Legii nr.215/2001.
Astfel, potrivit art.104 alin.1 lit.e) din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, republicată, consiliul județean hotărăște repartizarea pe comune, orașe și municipii a cotei din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau din alte surse, în condițiile legii.
Pe fondul cauzei, interpretând textul de lege - art.45 din Legea nr.128/1997 - în sensul că dreptul la reducerea normei didactice este prevăzut fără a se distinge între funcția didactică sau tipul de învățământ școlar sau preșcolar, dar luând în seamă modul de stabilire sau conținutul normei didactice pe grupe sau grupe combinate, respectiv clase sau clase simultane, instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Motivele de recurs constând în pronunțarea unei hotărâri care nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau conține motive contradictorii, reglementate de dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, nu sunt fondate atât pentru considerentele de mai sus, cât și pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a explicat în ce constă, potrivit dispozițiilor art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997, norma didactică pentru funcția de învățător îndeplinită de reclamante și cum se stabilește aceasta.
Astfel, norma didactică a învățătorilor și educatorilor este postul.
Față de specificul activității de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și elevilor, postul acestor cadre didactice nu se stabilește pe ore, ca în cazul profesorilor, prevăzut de art.43 alin.1 lit.c) din lege, ci pe grupă de preșcolari sau grupe combinate, respectiv pe clasă din învățământul primar sau pe clase simultane.
Modul de stabilire a normei didactice sau a postului este prevăzut expres de dispozițiile art.43 alin.1 lit.a) și b) din lege.
Pornind de la această modalitate de stabilire a normei didactice, instanța a concluzionat, în mod corect, că singura formă de realizare a dreptului consacrat de art.45 din lege pentru cadrele didactice reclamante, care îndeplinesc condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic conform adeverințelor semnate de către directorul unității de învățământ, este plata activității desfășurate în cadrul clasei de elevi, conform planurilor de învățământ, pentru mai multe discipline, în plus peste norma didactică redusă, conform art.51 pct.8 din lege.
Iar condiționarea introducerii acțiunii în instanță pentru plata drepturilor salariale restante de exercitarea procedurii administrative prealabile ar constitui o îngrădire a dreptului accesului liber la justiție consacrat de art. 21 din Constituția României.
Nu este vorba în cauză despre contestarea modalității de stabilire a drepturilor salariale, ci despre neplata unor drepturi recunoscute de lege, de aceea litigiile cu un astfel de obiect constituie conflicte de drepturi și sunt de competența tribunalului potrivit dispozițiilor art.2 pct.1 lit.c) Cod procedură civilă.
Odată reținută calitatea procesuală pasivă și temeinicia pretențiilor reclamanților, s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.274 Cod procedură civilă în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, suportarea acestora fiind în sarcina celor obligați prin hotărâre.
Pentru aceste considerente, reținând că nu se regăsesc cu privire la soluția criticată motivele de nelegalitate și netemeinicie, care, așa cum au fost invocate, se încadrează în prevederile art.304 pct.7 și 9 și art.3041Cod procedură civilă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, cu privire la cheltuielile de judecată pentru care reclamantele, reprezentate de sindicat, au depus la dosar chitanțe de plată a onorariului de avocat,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN și de recurenții-chemați în garanție CONSILIUL JUDEȚEAN, PRIMARUL MUNICIPIULUI RÂMNICU și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.136 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantele și și pârâtul ȘCOALA CU CLASELE I-VIII ""Râmnicu
Obligă pe recurenți să plătească intimatelor-reclamante și câte 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./12.05.2008
Jud.fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
